luni, 26 mai 2014
carmen tania grigore
duminică, 25 mai 2014
Adelin Petrisor
ADELIN LAURENŢIU PETRIŞOR 1975, iulie, 29: Se naşte, la Buzău,– fotograf, jurnalist. Absolvent al « Facultăţii de Drept » din cadrul « Universităţii », Bucureşti (1999), îşi începe cariera de jurnalist în 1994, ca reporter, la departamentul « ştiri şi informaţii », al postului « Tele 7 ABC », apoi, din aprilie 1997 până în octombrie 1999, lucrează la departamentul « emisiunilor informative » - « TVR 1 ». Din anul 2000, este corespondent special al postului tv « Antena 1 », apoi reporter special la « Realitatea TV ». Are cinci premii acordate de « A.P.T.R. » Este căsătorit cu jurnalista Maria Coman de la postul « Antena 3 ». A transmis din Irak, Afganistan, Liban, Israel, Algeria, Albania şi alte zone de conflict. În 2006 a realizat un reportaj în închisoarea americană “Guantanamo”, din Cuba. În timpul ofensivei americane din Irak, în 2003 a fost singurul corespondent român care a transmis din Bagdad. De-a lungul timpului a intervievat importante personalităţi: Yasser Arafat, Ehud Barak, Benjamin Netanyahu, Valentino Rossi, ayatolahul Mohamed Fadlallah, liderul spiritual alHezbolah, secretarul general al NATO, Jaap de hoopScheffer (aprilie 2009). Este singurul jurnalist român care a zburat cu avioane supersonice militare. În anul 2007 a publicat un album de fotografie intitulat « Corespondent de război ».
ADELA PETRE
Adela Petre, premiată de Fundaţia "Nişte ţărani" a lui Dinu Săraruarticol de: Valentina BUCUR
Recent, Maria Mînzală, prof. la Palatul Copiilor, a obţinut un premiu pentru un film despre activitatea creatoarei de artă populară Adela Petre.
Dorind să obţinem mai multe amănunte despre aceast film chiar de la creatoarea de artă populară, Adela Petre, ne-a spus: "Filmul este făcut cu mai mulţi ani în urmă şi este făcut în etape. El prezintă operaţiuni din activitatea mea". Este vorba despre prelucrarea părului de capră de la stadiul de materie primă pînă la forma finală de ţesătură.
"După ani de zile, aceste lucruri s-au dovedit a fi de interes pentru specialiştii care au fost acolo. Concursul s-a ţinut la Vîlcea la Fundaţia <<Nişte ţărani>> a lui Dinu Săraru". Acesta nu este singurul film care o are ca protagonistă pe creatoarea de artă populară Adela Petre.
"La primirea mea în Academie la Sibiu, la "Artele tradiţionale"- primăverile iernii - am fost filmată - un film cu toate trei generaţiile", ne-a exemplificat creatoarea de artă populară un film care marchează un alt moment important din viaţa sa.2014, mai, 21: Sotia vicepreşedintui Americii, Joe Biden, in periplul printre tradiţii şi obiceiuri româneşti, într-o vizită la Muzeul Satului, a imbratisat-o pe Adela Petre, creatoarea octogenară care a făcut Buzăul celebru folosindu-se de ţesăturile din păr de capră.
Moment emoţionant la Muzeul Satului “Dimitrie Gusti. Artista populară Adela Petre, îmbrăţişată de soţia lui Joe Biden Recomandat
Social sharing
Soţia vicepreşedintelui Statelor Unite ale Americii, Jill Biden, aflată în România alături de soţul său, Joe Biden, a vizitat ieri, la invitaţia Mariei Băsescu, Muzeul Satului “Dimitrie Gusti”, unde a primit cadou o brăţară şi un colier din partea soţiei preşedintelui României, dar şi o icoană. În timpul turului gospodăriilor tradiţionale, Jill Biden a întâlnit-o pe buzoianca Adela Petre, pe care a îmbrăţişat-o cu emoţie.
Cunoscuta creatoare populară în vârstă de 85 de ani le-a întâmpinat în pragul unei case vechi din localitatea Ieud (Maramureş), pe care acestea au vizitat-o. „Să vă dea Dumnezeu sănătate şi sigur că îmi fac şi eu o urare, odată cu dumneavoastră, să trăiesc să vă mai primesc aici şi altădată”, i-a spus Adela Petre soţiei vicepreşedinteşlui SUA.
Urările de bine venite din partea unei femei de 85 de ani a impresionat-o pe Jill Biden, iar în semn de recunoştinţă a îmbrăţişat-o puternic pe Adela Petre. Creatoarea populară Adela Petre, declarată de către UNESCO „tezaur uman viu”, este recunoscută pentru valoarea şi autenticitatea creaţiilor: piese de port popular, feţe de masă, covoare de lână, carpete din păr de capră.
Buzoianca este membru al Academiei Artelor Tradiţionale şi multe dintre creaţiile ei, expuse în colecţii muzeale din ţară şi străinătate, au fost distinse cu numeroase premii. A expus lucrări în Franţa, Italia, Olanda, Grecia etc.
VIDEO şi amănunte despre faima creatoarei populare Adela Petre aici: Doi meşteri populari, declaraţi "Tezaure Vii"de UNESCO.Artiştii vor fi premiaţi de reprezentanţii Consiliului Judeţean Buzău, de Ziua Naţională
Citit 119 ori
Buzău: Adela Petre păstrează arta şi meşteşugul popular0
1 Nov 2009 21:21:21
Autor: adevarul
Buzău: Adela Petre păstrează arta şi meşteşugul popular
La 80 de ani, continuă să lupte pentru păstrarea tradiţiilor, considerând că această pasiune este o datorie de la Dumnezeu.
Adela Petre, mesager de seamă al artei populare buzoiene, este recunoscută pentru valoarea şi autenticitatea creaţiilor sale: piese de port popular, feţe de masă sau carpete din păr de capră. Este primul creator care a ţesut din păr de capră de la covoare tradiţionale până la lucrări dintre cele mai moderne.
A studiat timp de opt ani arta ţesutului de covoare şi pânză, iar premiile obţinute începând cu anul 1967 aveau să certifice măiestria şi originalitatea creaţiilor sale. Astfel, în 1967 a fost recompensată cu Marele Premiu al Uniunilor Artiştilor Plastici iar în 1969 cu Premiul I la Festivalul Internaţional Bucureşti. Au urmat apoi şi Premiul Ethos şi Medalia Serviciului Credincios clasa a III-a. Acum ţine în casă sute de diplome şi premii care îi amintesc de locurile pe unde a trecut.
Peste ani şi-a expus apoi lucrările în expoziţii din Franţa, Olanda sau Grecia. “Cunoştinţele mele de acum mi-au fost transmise de la bunica, dar şi de la femeile din satul meu natal, Sibiciu, din Munţii Buzăului. Mi-a fost drag să învăţ meşteşugul ţesutului şi al cusutului şi cred că am avut datoria de a-l lăsa moştenire celor ce ne vor urma. Acum ţes păr de capră şi lână la război vertical, lucrez în culori naturale şi pregătesc singură materialele”, spune Adela Petre.
Şi pentru că iubeşte prea mult ceea ce face, vrea să transmită arta meşteşugului şi mai departe. Aşa a învăţat-o pe fiica sa, Cornelia, lucrul cu războiul vertical şi mai târziu şi pe nepoata sa, care acum o însoţeşte la mai toate expoziţiile la care bunica ei este invitată. Munca pentru un costum popular nu este uşoară. Doar pentru o ie este nevoie de două luni, apoi alte două pentru fotă şi pentru betele.
Lucrările sale au fost apreciate şi de fostul preşedinte, Nicolae Ceauşescu, pentru care confecţionase o colecţie de perdele şi de feţe de masă, care urmau să ajungă la Casa Poporului. “Nu ştiu ce s-a întâmplat cu perdelele şi cu feţele de masă, eu le-am trimis preşedintelui, dar nu au mai ajuns că a venit revoluţia. Ori au fost vândute prin alte ţări, ori sunt prin lada cuiva”, ne-a spus meşterul popular. Creaţiile sale i-au impresionat şi pe americani, aceştia dându-le denumirea de “picturi cu păr de capră”. De asemenea, primele doamne ale Americii, Hilary Clinton şi Laura Bush, au fost impresionate de frumuseţea artei sale şi au complimentat-o într-o vizită la Muzeul Satului din Bucureşti.
Mai vor oamenii să ţeasă la război?
În afară de nepoata mea, nimeni nu s-a mai arătat interesat. Ea acum îşi completează cunoştinţele, fiind muzeograf. Mai lupt cu un grup de copii de la Liceul Pedagogic, dar e greu să îi aduc la întâlniri. Am mai făcut un cerc de femei la Blăjani, cu ele făceam ciorapi de lână, dar eu vreau ceva pentru tinerii noştri.
Se mai păstrează tradiţiile?
Foarte puţin. Am observat că nouă ne este mai uşor acum să copiem tradiţiile altora. Mie cel mai mult îmi plăceau şezătorile care se făceau pe vremea mea în sat. Aşa, aveai ocazia să vezi o fată cât este de harnică sau cât de mult s-a ocupat mama ei de ea. Nici de sărbători nu mai e ca înainte, nu mai cântăm colinde, doar stăm la masă.
Ce îi place
Îmi place foarte mult să mă ocup de grădina mea. Pe timp de vară intru în casă la 10 seara că stau cu orele şi am grijă de flori, cultiv legume. Îmi place şi satul românesc că acolo mai există o fărâmă din ceea ce a fost cândva, dar generaţia nouă aduce cu ea alte obiceiuri, care nu sunt tocmai bune.
Ce nu îi place
Nu-mi place că nu luăm nişte hotărâri care să meargă înainte, nu să le schimbăm iar şi iar. Eu ştiu că noi, românii suntem nişte oameni hotărâţi şi ambiţioşi, care dorim să se vadă ceva pe urma noastră. Mă mai apucă tristeţea şi când la ora opt seara nu mai văd oameni pe stradă, eu cred că e un semn rău.
Profil
Născută: 10 iunie 1929, Valea Sibiciului (actual Pătârlagele) - Buzău
Ocupaţie: meşter popular
Familie: căsătorită, doi copii
Adela Petre
O viaţă dedicată frumosului
Album de imagini
Flori pe pânza vremii
Adela Petre mesager se seamă al artei populare buzoiene, s-a născut la 10 iunie 1929 în comuna Pătârlagele, judeţul Buzău. La 70 de ani ai săi, este recunoscută pentru valoarea şi autenticitatea creaţiilor: piese de port popular, feţe de masă, covoare de lână, carpete din păr de capră.
Este membru al Academiei Artelor Tradiţionale. Unele dintre creaţiile sale, expuse în colecţii muzeale din ţară şi străinătate, au fost distinse cu numeroase premii. A expus lucrări în expoziţii din Franţa, Italia, Olanda, Grecia. Este un model de transmitere a meşteşugului deprins de la bătrâni şi continuă să adauge flori la butoniera artei populare buzoiene.
Mi-a fost drag să învăţ acest meşteşug
"Ca să pot spune ceva despre mine, despre dragostea pe care o port ţesăturilor şi cusăturilor cu motive culese de pe plaiurile natale, trebuie mai întâi să spun câteva cuvinte despre satul în care m-am născut şi am copilărit - Valea Sibiciului, din Munţii Buzăului. Lui, satului natal, oamenilor săi, femeilor mai ales, de la care am învăţat foarte multe lucruri, le datorez cunştinţele mele despre secretele acestei nepieritoare arte. Mi-a fost drag să joc şi să cânt, să învăţ meşteşugul ţesutului şi al cusutului. Toate le-am deprins de la bătrânii satului, de la bunica mea, Maria Mateescu. Dar, dacă am fost hărăziţi cu fiorul acestui meşteşug, avem datoria sfântă de a-l lăsa moştenire celor care ne vor urma. Acum ţes păr de capră şi lână la război vertical, lucrez în culori naturale şi dărăcesc singură materialele."
Cu o înţelegere perfectă a evoluţiei gustului contemporan, doamna Adela Petre realizează piese din păr de capră ce se integrează ambientului locuinţei moderne. Covoare, carpete, păretare, alese într-o ornamentică originală şi într-o îmbinare savantă a nuanţelor naturale ale părului de capră, reprezintă piese de referinţă pentru creaţia Adelei Petre, fie că îmbracă interiorul unei case, fie ca se constituie în exponatele de rezistenţă ale unor expoziţii sau colecţii.
Interviu video : m.youtube.com/watch?v=KwK8JBk9xUA
Si partea a doua: m.youtube.com/watch?v=TMsgF6fcJao
sâmbătă, 24 mai 2014
A. I.ZAINESCU
Şarânga-Dara : AUREL ION ZĂINESCU (1939- 2004) - poet, publicist.
I. ZĂINESCU 1939, octombrie, 22: Se naşte, la Dara-Şarânga, poet şi publicist. Absolvent al « Facultăţii de Filologie » din Bucureşti. Debutează în presă ca redactor la « Scînteia Tineretului », ca, în 1972, să devină redactor şef adjunct. A publicat în volume eseuri si poezii şi a colaborat la « Viaţa Buzăului » (seria I) şi « Luceafărul ».
Decedat : 14 aprilie 2004, Bucureşti.
Opera:
"Zeii neatenti" - 1967,
"Recviem intr-un cimitir de masini" - 1969,
"In zale albe" - 1971,
"Gradinile ascunse" - 1974,
"Legea viei" - 1976,
"Abatoarele de greieri" - 2002.
Aurel Gubandru : « Fulgerãtor, aproape ca ºuierul agresiv al versurilor sale, a trecut în lumea umbrelor poetul, eseistul ºi publicistul Aurel Zãinescu, scriitor reprezentativ al literaturii române, nãscut în satul Dara, comuna Pietroasele, judeþul Buzãu.
ªtia cã suferã de o boalã incurabilã, dar, cu încrâncenarea ºi demnitatea pe care toþi cei care i-au fost aproape i le-au recunoscut dintotdeauna, a þinut ca totul sã rãmânã o tainã, singurul buzoian cãruia i s-a destãinuit fiind dr.Stanciu Paraschiv, directorul Spitalului judeþean care, de altfel, l-a ºi vizitat în Bucureºti.
Mã îngrozesc numai la gândul cum au primit cumplita veste pãrinþii lui: nea Ion, în vârstã de aproape 91 de ani, ºi mama, Maria, podgoreni din moºi - strãmoºi, a cãror casã este lipitã de ºcoala cu ziduri de piatrã din Dara, unde a descifrat slovele cel ce avea sã devinã scriitorul Aurel I.Zãinescu.
Dupã 1990, a rãmas un apropiat al preºedintelui Ion Iliescu, fiindu-i "sfetnic de tainã", iar în public, consilier. O revanºã în faþa istoriei, ca recuperare a clipelor risipite, este ºi cazul poetului Mircea Ichim, sau doar fatalitate ºi destin. Greu de rãspuns. »
Opinia Buzau> Popas printre amintiri cu fostii membrii ai Cenaclului "Al. Sahia"
In tumultumul cotidian, in una dintre cele mai circulate zone ale orasului, zecile de trecatori intorc curiosi capul catre barbatii cu tamplele albite care stau grupati in fata Hotelului Coroana. Discursurile pe care fiecare le tine pe trotuar ii fac pe trecatori suspiciosi, de parca undeva ar exista o camera ascunsa. Barbatii din fata hotelului nu sunt insa nici actori si nici nu fac cuiva vreo farsa. Ei sunt scriitorii buzoieni care au crescut in celebrul Cenaclu "Alexandru Sahia", cenaclu care a avut sediu chiar la etajul al doilea al cladirii actualului hotel. La 43 de ani de la inchiderea celebrului cenaclu frecventat de nume cunoscute ale literaturii romane - Ion Gheorghe, Ion Baiesu, Ion Nicolescu, Mircea Ichim, Florentin Popescu - regizorul Nicolae Cabel a montat pe unul dintre peretii cladirii o placa comemorativa care sa aminteasca buzoienilor de existenta acestuia. Evenimentul desfasurat vineri s-a bucurat de prezenta unor fosti membrii ai cenaclului sau scriitori influentati de activitatea literara din acea perioada: Dumitru Ion Dinca, Passionaria Stoicescu, Florentin Popescu, Dumitru Danaila, Aurelian Mares, Emil Niculescu, Viorel Frincu, Ion Gatej, Marin Ifrim, Nicolae Pogonaru, Stan Brebenel etc. "Dupa parerea mea, acest cenaclu, care a functionat intre anii 1949 si 1969, a fost o pepiniera generoasa a literaturii romane. Pentru mine, anii petrecuti aici au fost ca o lectie de cultura si viata. O parte din ADN-ul meu spiritual aici s-a nuantat si voi avea mereu o recunostinta deosebita pentru locul acesta. De aceea am montat aceasta placa memoriala. Am socotit ca este datoria mea si ma bucur ca au fost langa mine fosti colegi langa care am crescut", a declarat Nicolae Cabel. "Sase luni nu am avut curaj sa vorbesc" Odata cu intalnirea de vineri, cei prezenti au rememorat anii petrecuti sub "bagheta" lui George Ceausu, vorbind despre tot felul de intamplari nostime din acei ani. "Acest cenaclu functiona la etajul al doilea, sub egida Casei Orasenesti de Cultura. Mentorul nostru spiritual era inginerul George Ceausu, cel care conducea cenaclul. O serie de personalitati cum ar fi Dem Iliescu sau Mihai Boghitoiu ne faceau partasi la propria biografie, ei suferind opresiunile regimului trecut din cauza convingerilor politice sau literare. Precedentul era sufocant, iar cand am venit eu la cenaclu, la 15 ani, aici inca veneau A. I. Zainescu, Gheorghe Istrate, Ion Gheorghe, Ion Baiesu, Passionaria Stoicescu, Florentin Popescu - repere ale literaturii romane de astazi. Timp de sase luni de zile nu am avut curaj sa deschid gura, pentru ca aceste personalitati ma copleseau. Imi amintesc ca adevaratele sedinte se tineau dupa cenaclu, la Cofetaria Macul Rosu, unde se schimbau pareri despre aparitiile editoriale, noile orientari in literatura europeana.. Cenaclul este cea mai importanta scoala pe care am absolvit-o in viata mea", a declarat scriitorul Dumitru Ion Dinca. »
« mărturia lui A.I. Zăinescu, ceva poet-redactor pe la Luceafărul şi fost activist UTM şi apoi consilier la Cotroceniul lui Iliescu. Mi-a mărturisit într-o vizită ce mi-a făcut-o următoarele: pe când Iliescu era prim-secretar al UTM, s-a purtat acest dialog: «Tovarăşe Iliescu, ce facem cu dosarul Labiş?» «Daţi-l la topit, ardeţi-l, este o ruşine». Acum vreo doi ani, înainte de a muri, Zăinescu se mustra cu mare părere de rău că n-a păstrat acel dosar şi că l-a dat la topit, împlinind porunca şefului. (...)”
Şerban Cionoff: “Nu mică mi-a fost mirarea atunci când, pe un ton marţial şi fără replică, Irina, secretara redactorului-şef al „Scânteii tineretului”, m-a anunţat:
– Coboară imediat la tovarăşul Valter Roman!
La acea vreme, parcă prin 1977, Valter Roman era directorul Editurii Politice (a CC al PCR!), al cărei sediu se afla în „Casa Scânteii”, corpul B, la etajul I, redacţia noastră fiind la etajul III al aceluiaşi corp al clădirii.
Motivul invitaţiei (că să îi spun aşa) era foarte simplu: în ediţia din acea zi a gazetei publicasem o recenzie la o carte a profesorului univ. dr. Valter Roman despre revoluţia tehnico-ştiinţifică – aceasta fiind, de altfel, domeniul său predilect de cercetare –, în care făceam şi o referire la cartea lui Zbigniew Brzezinski, Revoluţia tehnotronică. Carte în care câteva dintre cărţile lui Valter Roman erau citate şi apreciate. La acea vreme, Brzezinski era consilier de securitate naţională al preşedintelui Jimmy Carter, dacă nu chiar fusese numit secretar de stat al SUA. Despre cartea sa îmi vorbise profesorul Ioan Ceterchi, pe atunci preşedintele Consiliului Legislativ, cu ocazia unui interviu pe care am avut plăcerea să îl realizez cu domnia sa. Mai mult, profesorul Ceterchi a binevoit să îmi împrumute pentru câteva zile cartea, ediţia în limba franceză, aşa încât am putut-o citi în linişte.
În ceea ce îl priveşte, profesorul Valter Roman a fost de o desăvârşită amabilitate, arătându-se bucuros de recenzie. Desigur, nu a ezitat să mă întrebe de unde şi până unde am adus vorba de cartea lui Brzezinski. Într-un final, m-a invitat ca, dacă mă interesează (asta-i bună?!) să vin spre a citi cărţi din biblioteca editurii, mai precis de la aşa numitul „fond documentar”, acolo unde se aflau, sub cheie, titluri de marcă ale literaturii politologice occidentale.
Bucuros nevoie mare, m-am dus să mă laud şefului meu direct, A. I. Zăinescu (Conu’ Alecu), redactor şef adjunct al gazetei. Nici una, nici două, acesta a decretat:
– Vreau urgent un articol de la profesorul Valter Roman!
Drept pentru care, a doua zi, la prima oră, m-am înfiinţat la cabinetul profesorului cu rugămintea să binevoiască etc., etc., etc.
Şi de data asta, profesorul a fost de o desăvârşită amabilitate, avea, chiar, un text abia dactilografiat, dar pe care nu apucase încă să îl recitească. Puteam să ratez o asemenea ocazie? Fireşte că nu! Aşa că m-am oferit să confrunt dactilograma cu manuscrisul, iar după aceea, să îl prezint autorului spre a-i da aprobarea pentru a merge la tipar.
Cum mari probleme de corectură nu au fost, textul era gata în mai puţin de o jumătate de ceas, aşa că, imediat, Conu’ Alecu a decretat:
– Intră „la zi”!
Uşor de zis dar mai greu de făcut, fiindcă între timp, profesorul Valter Roman plecase iar o altă posibilitate de a-l contacta nu aveam la îndemână.
Intreprid nevoie mare, Conu’ Alecu a decis să îi plătim autorului drepturile de autor, conform încadrării 3 C: 331 lei în mână, ceea ce în condiţiile sporului de personalitate însemna fix 331 lei x 3=993 lei!
A doua zi, am dus la cabinetul profesorului câteva exemplare de ziar şi, fireşte, în plic, drepturile de autor.
Nu a trecut prea mult şi m-am trezit cheimat la „tovarăşul profesor”! Dar, de unde până atunci secretara sa era numai zâmbet şi miere, de data asta afişa o mină rău prevestitoare.
– Să ştiţi că este foarte supărat pe dumneavoastră ….
Te cred şi eu! Când am intrat, profesorul era în picioare, cu ziarul deschis şi roşu la faţă.
– Tinere tovarăş, cum ai putut să faci aşa ceva? Tocmai dumneata, căruia ţi-am arătat simpatie şi încredere?
Am dat să bâigui ceva explicaţii, cum că textul era foarte bun, că nu aveam ce modificări să ceară redacţia şi câte şi mai câte…
Pe măsură ce mă pierdeam în scuze şi în justificări, profesorul dădea semne că i-ar mai fi trecut din supărare.
În final, a venit spre mine, mi-a pus mâna pe umăr şi mi-a spus:
– Citesc în ochii dumnitale că îţi pare rău de ceea ce ai făcut.
Şi a continuat tot pe un ton calm şi cald:
– Îmi promiţi că nu se va mai repeta greşeala asta?
Cum, Doamne iartă-mă, să nu promit? Am promis!
Atunci, Valter Roman a deschis seiful, a scos de-acolo plicul cu bani şi mi l-a întins:
– Asta e munca dumnitale, te rog să iei banii.
Când am ajuns în redacţie, Conu’ Alecu stătea pe jar. Bănuia că a ieşit ceva dandana şi dorea neapărat să afle cum stă treaba. Ca să îl mai fierb niţel, i-am spus cu voce stinsă şi gravă:
– Tovarăşul profesor Valter Roman a refuzat să ia banii. Uitaţi aici plicul cu toţi cei 993 de lei.
– ???
– Da, mi i-a dat înapoi, a spus că asta este munca mea.
Conu’ Alecu a sărit de trei stânjeni în sus:
– Cum adică e munca ta? Dar eu nu exist? Cine a citit textul, cine i-a dat „Bun de tipar” şi l-a trimis la publicare?
După care, cu un gest mai mult decât hotărât, şi-a luat haina din cuier şi… Hanul Prahova a scris pe noi! Iar ca să fie masa bogată, i-am mai cooptat pe Pavel Perfil şi pe alţi băieţi de nădejde…
Am stat, acolo, câteva ceasuri bune până să lichidăm toată suma, fiindcă, deh, 993 de lei nu erau de ici de acolo. Din când în când, Conu’ Alecu mă punea să sun la redacţie şi să repet lozinca:
– Mai întârziem puţin, suntem invitaţii tovarăşului Valter Roman la Hanul Prahova, iar tovarăşul profesor ne mai reţine.
Bineînţeles că niciodată nu i-am povestit profesorului Valter Roman tărăşenia, dar asta este, de-acum, cu totul altceva… »
Ion Lazu: Adio la Casa Monteoru. Amintiri de la cenaclul Labiş, III
(...) Veneau să asiste, să tatoneze atmosfera şi să participe la discuţii membri ai altor cenacluri bucureştene: Dumitran Frunză, din vechea gardă de la “Neculuţă”, dar şi Victoria Dragu şi Ştefan Dimitriu, o pereche de filologi îndrăgostiţi, Dumitru Bălăeţ, activ la discuţii, Florin Costinescu, înalt şi bonom, George Chirilă, un băcăuan care îmi amintea de un desen cu Mateiu Caragiale, vigurosul blond Paul Tutungiu, şi dostoievskianul Dumitru Stancu. Alţi cenaclişti, aceştia itineranţi, reveneau periodic: arhitectul Constantin Abăluţă, filologul vîlcean Doru Moţoc, cunoscut mie de la ansamblul artistic al Universităţii, ploieşteanul Corneliu Şerban, Horia Gane, din echipa de la Ateneu, colegul meu de la recrutare A.I.Zăinescu; dar şi poeţii Ovidiu Genaru, Grişa Gherghei, prietenul de mai tîrziu, enigmaticul Miron Kiropol, liceana blondă Ioana Diaconescu, însoţită de sora ei geamănă şi de bucovineanul Ion Crînguleanu, dar şi seraficul Daniel Turcea; dar şi Dragoş Serafim, iscusitul prozator, apoi Ion Segărceanu şi Bujor Voinea, dar şi poetul nevăzător Grigore Albu-Gral - şi atîţia, atîţia alţii. Dar unde sunt în evocarea mea tinerii de mare succes, despre a căror prestaţie n-am apucat să spun o vorbă: Constanţa Buzea, D. Ţepeneag, Vintilă Ivănceanu, Valeriu Oişteanu, cel care se plasa lîngă mine, pe ultimul rînd? Am ajuns o dată la cenaclul “Neculuţă”, unde jocurile le făcea acelaşi Păunescu, ţinut pe cît se putea la respect de Rodica Iulian, Ioana Orlea, Tudor Octavian, Mihai Elin, C. Abăluţă, Bădiţă Pandele; iar altă dată la cenaclul centrului universitar (Grigore preoteasa), unde tocmai veniseră nişte poeţi ieşeni, printre care Dan Laurenţiu, pe atunci semnînd Laurenţiu Ciobanu şi întînzînd celor din preajmă, cu nonşalanţă pagini cu poezii olografe.
Fapt este că la un moment dat cenaclul Labiş avea o faimă atît de mare încît atrăgea ca un imens magnet de-a lungul liniilor sale de forţă mai toate energiile creatoare din cîmpul literaturii tinere. A trebuit să înţeleg că nici un tînăr nu se considera lansat cu adevărat, fie că debutase între timp în alte reviste, fie că avea deja un volum tipărit, pînă nu citea în cenaclul Labiş, imaginat ca o poartă de intrare în Cetatea Poeziei. Veneau tineri din licee şi facultăţi, veneau plasticieni, actori precum Mircea Diaconu, subtil prozator; veneau cadre universitare: eminescianul Valeriu Filimon, protocolarul Traian Podgoreanu, enigmaticul slătinean Sandu Vasile şi mulţi alţii, ocazional. Îşi făcu apariţia cîndva şi poetul Teodor Pâcă, obţinînd de la amfitrion permisiunea de a ne recita unul dintre faimoasele sale sonete, pe care însă nu l-a putut duce pînă la capăt, din motivul bahic subînţeles, însă lipsindu-i şi manuscrisul. Cu nasul lui teribil, el însuşi o carte de vizită inconfundabilă, l-am dibuit făcînd figuraţie în diferite filme, prieten de pahar cu actorii şi cu cei din lumea cinematografiei, însă în mai veche rîcă (rima rîcă-Pâcă fiind consacrată de impetuosul Ahoe) cu colegii de generaţie, precum însuşi E.B.
Nu mai ştiu în ce împrejurare a venit la cenaclu Zaharia Stancu în persoană, păstrînd însă pe tot parcursul soaerelei o distanţă securizantă faţă de E.B., cei doi “grei” privindu-se alternativ, cu zîmbete într-o dungă. (Şi venind vorba de Zaharia Stancu, pe atunci preşedinte al Uniunii, - fie că sosise în documentare, fie că fusese invitat insistent, ca să se convingă la faţa locului cu privire la excelenţa poeziei promovată în cenaclu -, mă întreb dacă nu cumva “mişcarea de la cenaclul Labiş şi din revista Luceafărul”, această deschidere benefică a literaturii, era folosită de E.B în scopuri personale. Avea conflicte deschise cu Bogza, cu Jebeleanu, cu Stancu, cu Preda, desigur; acum de la prezidiul cenaclului le dădea junilor toată libertatea (admisă de sus!), neezitînd să se prezinte apoi în biroul Uniunii (cum a şi declarat la un moment dat) cu poeziile lui Păunescu, ale lui Ion Gheorghe, poate şi ale altora, ca să-i pună la punct pe adversari (ceva de genul: “Iată poezia adevărată! Nu Minerii din Maramureş - unul dintre caii de bătaie ai lui E.B. în şedinţele cenaclului fiind Dan Deşliu, care nu se arătase niciodată prin preajmă, însă se pare că existau nişte socoteli de încheiat…; în lături cu voi!”
Printre tineri îşi făceau loc cu timiditate, parcă scuzîndu-se, cîteva persoane mai în vîrstă, poate nu atît de vîrstnice în realitate, ci doar prin comparaţie; se aşezau cuminţi în fotolii şi ascultau cu mare atenţie ce se vorbea, fără a îndrăzni să comenteze în vreun fel, nici măcar în particular, necum în plen. Asta ani la rînd, fără a se putea şti cine erau sau mai exact cine fuseseră, pe vremuri. Probabil nişte foşti, care nu cutezau să ia cuvîntul în public. Un domn în vîrstă, cu hainele roase, cu părul cărunt, lung, apărea mereu cu o imensă servietă, doldora de cărţi, poate şi de manuscrise. Îl bănuiam că vinde pe sub mînă cărţi rare, ediţii princeps, posibil chiar lui E.B., sau altora din redacţie. Să fi fost Crevedia? Sau poate Stelaru, sau alt paria care visase vremuri mai bune dar fusese dat de-o parte de confraţi mai cinici?
Un venerabil din această categorie, de a cărui figură aş vrea să-mi pot aminti cu mai multă precizie, s-a apropiat de mine într-o seară şi mi-a spus că a văzut în numărul recent apărut al revistei Ateneu două poezii semnate de mine. Am plecat în noapte pe străzi, împreună cu prietenul meu Ion Iovan (revelat mai apoi ca poet şi prozator de mare forţă) şi am umblat din chioşc în chioşc pînă am găsit unul deschis, prin nu ştiu ce minune, spre blocul turn din Piaţa Palatului, procurîndu-mi revista care mă debutase. Erau două poezii scurte: Copaci în toamnă şi Amintindu-mi. Bucurie de nedescris. Şi sentimentul indicibil că sunt tot eu, dar altcineva, abia acum cu adevărat eu însumi. (Stranie investiţie. Scrii o poezie astăzi, oprindu-te sub un copac, pe deal. Ai scris-o, ea există, te-ai identificat cu ea. Fără ca nimeni să ştie, să bănuiască măcar. Tu însă ştii că a survenit o schimbare esenţială…, că ai o comoară la purtător. Şi poezia apare abia după doi ani, după trei ani, sau ca în cazul poeziilor mele, după 15 ani. După 20 de ani. Ce simţi? O decroşare. O sfîşiere. Unde eşti tu, cel adevărat? De ce îmi spuneţi abia acum cine eram eu cu două decenii în urmă!? Cu ce nesperate forţe vei reuşi să asiguri continuitatea fiinţei tale?)
Să mai spun că la o săptămînă-două după acel debut, într-o revistă “de al cărei nume nu vreau să-mi amintesc” au apărut cîteva rînduri, o reacţie critică, nu?: eram acuzat de cosmopolitism, mai precis de influenţe din Ungaretti. Şi se întîmpla să trăim într-o vreme cînd a fi cosmopolit echivala cu a fi duşman al orînduirii…Însă, ca de obicei, conştiinţa critică era trează şi de veghe, vigilentă, de sorginte pură: jdanovisto-răutistă. (Iar poezia incriminată suna astfel, pe cît se poate de simplu: “Ultima umbră / sunt frunzele înseşi. / Ultimul soare / e golul din ramuri.”. Să nu-mi spuneţi că nu vedeţi aici pericolul! (Din Himera literaturii, Ed. Curtea Veche, 2007).
Biografie Ştefan Goanţă : « 1956: În urma unui sever examen de admitere, ajunge student la Facultatea de Filologie a Universităţii„C.I.Parhon” din Bucureşti. Studiază cursuri ale lui G. Călinescu, Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Alexandru Graur. Are ca profesori pe Mihai Pop, Jacques Byck, Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Vera Călin, Silviu Iosifescu. Printre colegii săi, se numără: Ion Băieşu, Constantin Stănescu, Mircea Martin, Tudor Negoiţă, A. I. Zăinescu. » Adrian Majuru: Umilinţa asumată are un preţ: marile avantaje ale titlurilor oficiale. Sub masca aparentei constrângeri plânse de unii astăzi, în realitate încasările erau uriaşe. Nimic nu era gratis. Erau şi sume care urcau până la zece salarii per articol pentru liderii consacraţi precum Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, A. Toma, Mihai Beniuc şi mulţi alţii. Iată câteva texte ale umilinţei asumat. “ Studentul A.I. Zăinescu, devenit apoi un obedient critic literar: „(...) Lenin!... Cu Lenin încep şi te cânt:/ Eşti ochii lui limpezi, aprinşi şi vioi/ Eşti dragostea lui pentru noi şi oricând/ Eşti Lenin trăind printre noi!" (A.I. Zăinescu, „Cânt", volumul „Slavă Partidului", Bucureşti, 1960).”
Bebe Ravescu: “Sa tot fi fost prin 1974… Un redactor al Scanteii tineretului fusese parat redactorului-sef ca, in timpul unei documentari, se dedulcise la niscai „baute“ si, cum Congresul al XI-lea tocmai ce adoptase Codul eticii si echitatii socialiste (al „eticii si echitatiei socialiste“, cum il botezase raposatul A.I. Zainescu), mai marele gazetei, tovaras just si principial, a tinut sa ii faca o critica justa!”
Bibliografie Dan Mihai GOIA- compozitor, dirijor şi profesor - (n. 10.08.1952 Cluj ) « FRUMOASĂ EŞTI ŢARA MEA » (1987), cor mixt, versuri de A. I. Zăinescu.
Florin-Răzvan MIHAI, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului
Academia Română. Jurnalul zilei: 20 februarie 1989: “Revoluţia agrară” era tema ultimului “documentar-artistic” “Sub semnul marilor împliniri”, regizat de Al. G. Croitoru după scenariul lui A. I. Zăinescu. Lansat la “ceas aniversar” (împlinirea a 40 de ani de colectivizare în România!), filmul relua istoria “transformării agriculturii socialiste”
“Membrii Cenaclului „Ioan Tecşa” şi-au dat întâlnire, marţi, 19, octombrie, la Centrul pentru Activităţi Recreative şi Inovare Ocupaţională al Primăriei Sectorului 2, la o nouă discuţie având în centru literatura de calitate.
Membrii cenaclului sunt în majoritate membrii ai Uniunii Scriitorilor cu cărţi publicate care au organizat de-a lungul timpului activităţi cultural-artistice, seri de poezie şi muzică, piese de teatru etc.
Programul evenimentului a cuprins mai multe momente:
Discutarea calendarului cultural al lunii octombrie, o succintă prezentare a principalelor evenimente petrecute în această lună, precum şi a personalităţilor născute sau trecute în eternitate – a prezentat prof. Necşoiu Floarea
„Pe treptele timpului” - prezentarea antologiei scriitorului Ion C. Ştefan, de către preşedintele cenaclului Geo Călugăru. Carte apărută la Editura Academiei Internaţionale Orient – Occident în 2010.
Lectura celor mai reprezentative poezii de către actriţa Doina Ghiţescu şi autor.
Recitarea de către membrii cenaclului a poeziilor proprii.
Cenaclul literar "Ioan Tecşa"s-a numit iniţial "Nicolae Bălcescu", dar i-a preluat ulterior numele celui care a condus, în anii 90, Grupul de Presă al Ministerului de Interne. Colonelul Ioan Tecşa a fost membru al Societăţii Scriitorilor Români şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti, director al revistei “Pentru Patrie”, a publicat 15 cărţi de proză, publicistică şi poezie.
De la început, Cenaclul a fost gândit ca o veriga spirituala în cadrul Casei de Cultura a Ministerului de Interne, a cărui menire a constituit-o descoperirea şi promovarea talentelor din domeniul literaturii. Prin acest cenaclu au trecut multe valori, unele cu un traseu scriitoricesc de excepţie: Haralamb Zinca, Eugen Teodoru, Constantin Nisipeanu, Petre Hladchi-Bucovineanu, Teodor Rapan, Elis Râpeanu şi altii.
Scopul său primordial nu s-a schimbat, acela de a descoperi talente şi a oferi posibilitatea de dezvoltare acelora care, prin scrisul lor, dovedesc vocaţie literară. Aceasta menire a fost împlinită datorita seriozităţii cu care s-a lucrat la întâlnirile de lucru ale cenaclului.
După înfiinţare, au contribuit la menţinerea unei stachete ridicate a valorii cenaclului, prin lecturi si discutii, scriitori formati ca: Platon Pardau, Ion Tugui, A.I. Zainescu, Rodica Ojog-Brasoveanu, Ioan Alexandru, etc. Marţi, 19 octombrie, gazda întâlnirii a fost domnul Gheorghe Călugăru, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti «
Nicolae Havriliuc, Portrete în mişcare: Scriind şi publicând Portrete în peniţă (Bucureşti, Rawexcoms, 2009), Florentin Popescu depune mărturie pentru lumea prin care a trecut în devenirile sale literare, evocând personalităţi din literatura şi cultura românească de la care, sincer şi modest, a avut întotdeauna câte ceva de învăţat. Aşa cum se ştie, portretul este o descriere de particularităţi fizice şi morale ale unor fiinţe reale şi imaginare. În cazul portretului lui Florentin Popescu, fiinţele poartă marca realităţii şi, de aceea, textele evocatoare sunt legate între ele printr-un topos dat de sintagmele cred că l-am cunoscut,când l-am cunoscut, aşa l-am cunoscut, l-am cunoscut târziu etc. Toposul plasează personajul într-un decor de simţire şi de gândire (frecvent fiind Bucureştii deschis mai tuturor experienţelor şi experimentelor literare cu sedii de ziare şi reviste, edituri, cofetării, cafenele, cenacluri, muzee etc.) unde întâlnirea cu ochiul observator, selectiv şi subiectiv al autorului declanşează conexiunea privirilor, schimbul de replici, gesturi, confesiuni, prilejuind cunoaşterea şi fixarea interlocutorului în portrete sugestive şi pline de mişcare. Alteori portretizarea începe cu aşezarea personajului într-un preexistent de configurare prin anecdotă. Un loc aparte îl ocupă în lucrare personalizările companionilor veniţi din matricea buzoiană, congeneri autorului: Radu Cârneci, Ion Gheorghe, Mircea Ichim, Gh. Ciobanu, Alex. Oproescu, Bucur Chiriac, Passionaria Stoicescu,, Gh. Istrate, A.I. Zăinescu.”
Tinerii, de A. I. Zainescu :
“Tinerii: ca o nedezmintita izbanda a lumii, ca o posibilitate a ei, in contiuu, realitate complexa, dinamica, un amplu resort intim si social. Tarm oceanic pe care dragoste il poate schimba repede in impietrite furtuni:tinerii. O evidenta indelung constanta, aproximativa, alteori prin reflexe. In fiecare epoca, fiecare generatie, in sirul lung, neantreruptal generatiilor, in fiecare secol, in decenii, in ani, in zile , in lucruri, in fagaduinte, in indepartari, in apropiere si sperante, in mii si mii de consecinte, in mii de imprejurari auzi: tinerii!…” (continuarea in prefata cartii Tinerii, de A. I. Zainescu)
Noi - poem de A.I. Zainescu
I
Noi nu ne-am imbolnavit niciodata de destin,
N-am construit subteran in istorie,
Dar daca memoria cateodata nu este decat un cimitir,
Si daca soarele uneori nu rasare decat din memorie,
Atunci, fie: lumina despre care ma-nalt si vorbesc
Si care nu este decat sunetul insusi al tarii,
Pentru ca tara, un pod de vocale fiind,
Este si o incuviintare a marii,
Viata – care pana in zilele mele-a trecut
Si pe la Sarmisegetuza in lume,
Si pe la Rovine, la Podul Inalt,
Si-a repetat drumul apoi al unei columne;
II
Lumina si viata, adica: tot doua-ncercate perechi,
Pentru ca intr-amandoua-am visat, m-am lasat dulce,
Si pentru ca in loc de palate-aveam cantece vechi,
Si pentru ca la vedere-am trait si durere si fulger,
Templele noastre fiindca si triste, si mari,
Niste fluiere sunt, din care cresc munti,
Si fiindca stim, n-am putut sa stim gustu-amar
Al pietrelor care si cu sange-i amestecat si cu frunti;
III
Lacrimile – fiindca pe ele-am calcat ca pe-un rug,
Caii nostri fiindca-au pascut doar in tara,
Si fiindca n-am plans, am mers mai degraba la plug,
Pentru ca pluguri si-n tample ne ara,
Si pentru ca-n noi se zbat vai, ne culegem fierbinti,
Prin parintii fiindca totul se-asaza,
Si fiindca suntem, n-am murit in parinti,
Si fiindca si morti tot am tine-o de-o raza,
IV
Atunci fie: din memorie daca
Am vorbi si tot nu ne-ar fi, nu ni-e lumea saraca,
Suntem aici, n-am plecat
Nicaieri si-am desprins graiul cel mai curat.
Din memorie daca-am iubi si pe plai
Tot ar rasari un nor viu cu chip proaspat de grai.
Noi nu ne-am imbolnavit de destin, n-am cerut
De la nimeni nimic si-am stat scut.
S-a deschis un mugur
S-a deschis un mugur,
Mugur-mugurel,
Vai, cat e de lucru
Si ce cald in el!
Parc-ar fi o casa
Cu cerdac si ram,
Leagana si-apasa
Numai ochi la geam
Niste nori cu-albine
Roiuri cat un pod,
Si-o furnica-n fine,
Care misca tot.
Umbla ca pe sfere
Moi de licurici,
Zice ca de miere
Parte-au doar cei mici.
Întâia zi de iarnă
Se întretaie rîuri şi poteci, Pe-acoperiş, sub clopote de frunze, Pe sub şoproane păsările-s reci Şi stau cu ciocu-n aripă, ascunse.
Volumul « E un copac frumos pamântul ţării »
Lista scrierilor autorilor buzoieni
LISTA SCRIERILOR AUTORILOR BUZOIENI
A. I. ZAINESCU : "Zeii neatenti" - 1967,
A. I. ZAINESCU : "Recviem intr-un cimitir de masini" - 1969,
A. I. ZAINESCU : "In zale albe" - 1971,
A. I. ZAINESCU : "Gradinile ascunse" - 1974,
A. I. ZAINESCU : "Legea viei" - 1976,
A. I. ZAINESCU : "Abatoarele de greieri" - 2002.
Lista personalitatilor sportive buzoiene
Sport:
Fiu adoptiv: HRISTACHE NAUM ( Gohor, Galaţi), (1931- 1986) - ziarist sportiv.
Lista personalitatilor buzaului
Băltaţi: GEORGE BĂICULESCU (1900-1972) - critic literar, publicist.
Beceni-Cărpiniştea : VALERIU BUCUROIU (1934-1980) - poet, epigramist, traducător, publicist.
Berca-Joseni: GEORGE MACOVESCU - istoric literar, eseist, jurnalist.
Brădeanu-Smârdan: GEORGE ALEXE - poet, jurnalist.
Buzau : CEZAR BOLLIAC (1813-1881) – poet.
Buzău : CONSTANT C. CRISTEA (1900-1932) - poet, publicist.
Buzău : CONSTANTIN TITUS STOIKA (1892-1916) - poet, prozator, traducător.
Buzău : DEM. ILIESCU (Iliescu Dumitru) – poet, ziarist.
Buzau: MATEI I. DUMITRIU (1878 -1952) - publicist.
Buzău : MIRCEA LERIAN (Mircea Harpalete), prozator, dramaturg, publicist.
Buzău : NICOLAE VASCHIDE (1873-1907) – scriitor, filosof.
Buzău : PANAIT NICOLAE (1917-1941) - poet, dramaturg, publicist.
Buzau: POMPILIU ANDRONESCU - CARAION (
Buzău : ŞTEFAN CRĂCIUN – poet.
Buzău : VASILE CÂRLOVA (1909-1831) – poet.
Buzău: IOAN C. GEORGESCU (1906-1950) - poet, prozator, journalist.
Buzău: AUREL JIPA (1935–1998) - prozator, dramaturg, ziarist.
Buzău: BUCUR CHIRIAC - poet, eseist, publicist.
Buzău: RUDICH MAYER (Marcu Moise) - prozator, poet.
C.A.Rosetti -Cotu Ciorii : EXACUSTODIAN PĂUŞESCU – memorialist, eseist.
Cernăteşti- Aldeni: ION MIHALACHE (ION BĂIEŞU) (1933-1992) - prozator, dramaturg, publicist.
Cernateşti-Băieşti : CONSTANTIN I. TATU (1928-1999) – scriitor, jurnalist militar.
Cislău : NICOLAE TĂUTU (1919- 1972) - poet, dramaturg, prozator.
Colţi-Valea Sibiciului: GEORGE (Gheorghe) BĂICULESCU – prozator, reporter.
Costeşti-Spătaru: NICOLAE PENEŞ, scriitor, jurnalist.
Dumitreşti: VICTOR FRUNZĂ (1935-2007) – poet, prozator, eseist, jurnalist.
Florica: ION GHEORGHE (n. 1935) - poet.
Gălbinaşi-Tăbărăşti: PAMFIL ŞEICARU (1894-1980) – pamfletar, ziarist.
Gherăseni: VIRGIL CIOFLEC (1874–1948) - scriitor.
Grebănu : ŞTEFAN STĂNESCU (1912 –1956) - poet.
Gura teghii: pamfil georgian
Mânzăleşti: DUMITRU ŞERBESCU-LOPĂTARI - prozator, publicist.
Măteşti: GRIGORE BUGA – prozator, epigramist.
Merei-Gura Sărăţii: NICOLAE GRIGORESCU MIHĂIESCU-NIGRIM (1871-1951) - poet, prozator, dramaturg, epigramist, publicist.
Merei-gura saratii: alexandrina mihaiescu
Năeni : CONSTANTIN GORN (1902-1976) - poet, traducător
Năeni-Finţeşti: NICOLAE ŢIMIRAŞ - poet, prozator, traducător, istoric literar, publicist.
Pardoşi-Valea lui Lalu : RADU CÂRNECI - poet, traducător, publicist.
Pârscov: NICOLAE FĂTU (1935–1995) - poet, prozator, publicist.
Parscov, george paslaru
Pârscov: VASILE VOICULESCU (1884-1963) - poet, prozator, dramaturg, publicist.
Podgoria-Pleşeşti: ALEXANDRU SĂNDULESCU - memorialist, critic literar, publicist.
Pogoanele: I. A. RĂDULESCU–POGONEANU (1870–1945) – critic literar, filosof.
Pogoanele: IOAN ICHIM (1905-1970) - critic literar.
Râmnicu Sărat : EMILIAN I. CONSTANTINESCU - critic literar.
Râmnicu Sărat : MIHNEA MOISESCU – scriitor.
Râmnicu Sărat : TITEL CONSTANTINESCU (1927- 1999) - poet, dramaturg, prozator.
Râmnicu Sărat: ELENA RĂDULESCU-POGONEANU - traducător, istoric literar, publicist.
Râmnicu Sărat: IOAN N. POLYCRHONIADE – poet, gazetar.
Rm. Sărat, TOMA DICESCU (1856 -1940) - dramaturg, folclorist, publicist.
Rm. Sărat, VICTOR DIMITRIU (1898-1962) - dramaturg, publicist.
Rusetu:Dumitru Istrate Ruseteanu
Scutelnici-Meteleu (azi Lipănescu) : GHEORGHE CIOMPEC - istoric literar.
Şarânga-Dara : AUREL ION ZĂINESCU (1939- 2004) - poet, publicist.
Tisău-Grăjdana: TRAIAN IONESCU- NIŞCOV (1898-1985) – traducător.
Tisau grajdana: dimitrie gh. Ionescu
Ulmeni: MIHAIL I. DRAGOMIRESCU (1914-1999) - istoric literar, memorialist, publicist.
Valea Râmnicului: ION CREŢU – critic, istoric literar.
Valea Râmnicului-Rubla : ALEXANDRU BĂICULESCU (1913-1942) – poet
Verneşti-Nişcov –VASILE CÂRLOVA - poet.
Viperesti, Stefan Barsanescu (1895/1984), pedagog, publicist
Vipereşti-Pălici: STELIAN DIACONESCU (ION CARAION) (1923-1986) - poet, eseist, traducător.
Viperesti-ursoaia: Dumitru K. Negoita
Zărneşti: ŞTEFAN DIMA (1906-2002) – poet, eseist.
FII ADOPTIVI:
ALEXANDRU CRISTEA (Puiu) (Măneciu, Prahova) (1930-2003) – poet, ziarist.
DUMITRU CRĂCIUN (Răşcani-Şuleta, Vaslui) - poet, traducător.
GABRIEL COCORA (Gohor–Tecuci, Galaţi) (1917 -1992) - istoric literar, publicist.
GAVRIIL MUNTEANU (Vingrad, Sibiu) traducător, publicist, autor de manuale şcolare,
GHEORGHE CULICOVSCHI (Călăraşi–Lăpuşna, R. Moldova) - epigramist, publicist.
LAZĂR BĂCIUCU (Homorâciu, Prahova), (1931- 2010) - scriitor, ziarist.
MIRCEA V. HOMESCU (Craiova) - eseist.
OCTAVIAN MOŞESCU (Ţâmboieşti, Vrancea) – poet, memorialist, publicist.
STELIAN CUCU (Văcăreni-Luncaviţa, Tulcea) – poet.
FII NEIDENTIFICATI (inca, de autor !)
PANTAZI GHICA (1831-1882) – scriitor
TOMA ALEXANDRU BAGDAT (1824-...) - traducător slobod din Shakespeare.
VASILE BIANU (1858- 1927) autorul lucrării „Dicţionarul sănătăţii”.
Breaza : OVIDIU BĂDINA (1932-1999) - dr. în filosofie, prof. Universitar.
Breaza-Greceanca : DUMITRU BELU (1902-1980) – publicist.
Buhuşi: DUMITRU DAN (1890 -1979) – prof. de geografie, globe-trotter.
Buzau: Alexandru Marghiloman
Buzău: CLAUDIU D. IONESCU (1907-1980) – publicist.
Buzău: CONSTANTIN C. JITIANU - publicist.
Buzău: CONSTANTIN SUDEŢEANU (1885-1960) - sociolog, prof. universitar.
Buzău: COSTACHE CANELLA CIOROGÂRLEANU (1820-1886) – casier general, prof. şi dir. al “Şcolii Naţionale”.
Buzau: DIMITRIE ZAHARESCU (1902-1940) - ziarist
Buzău: GEORGE PODGOREANU (1904 -1976) - ziarist.
Buzău: GHEORGHE FOTACHE - ziarist, economist.
Buzău: IOAN OTESCU (1859–1932) – folclorist, prof. de matematică, astronom
Buzău: IOAN T. ANGELESCU - ziarist.
Buzău: ION GH. IOACHIMESCU - ziarist.
Buzău: ION GH. SCUTARU – agronom, publicist.
Buzău: MATEI GHEORGHIU - ziarist
Buzău: MATEI I. DUMITRIU (1878–1952) - publicist
Buzău: MIHAI FLOREA (1929-1983) - istoric de teatru, publicist.
Buzău: NICOLAE IOANID – gazetar.
Buzau: Nicolae Otescu
Buzau: Nicolae Vaschide
Buzau : Panait Nicolae
Buzău: POMPILIU ANDRONESCU CARAION (1922-1971) - publicist, editor.
Buzău: POMPILIU IONESCU (1910-1941) - ziarist.
Buzău: POMPILIU PODGOREANU (1906-1933) - publicist.
Buzău: TITUS T. STOIKA - publicist, editor.
Chiojdu : CONSTANTIN GIURĂSCU (1875-1919) - istoric, editor.
Cilibia-Mânzu : N. SIMIONESCU - ziarist.
fiu adoptiv: CONSTANTIN BUNEA (Străjescu-Garoafa,Vrancea) - publicist.
Fiu adoptiv: basil Iorgulescu, campulung muscel
fiu adoptiv: CONSTANTIN C. BRĂIESKU (Roman, Neamţ) (1879 - ???) - politician, ziarist.
fiu adoptiv: CONSTANTIN CĂPĂŢÂNĂ (Bucureşti) (1784-1846) - publicist, editor.
fiu adoptiv: CONSTANTIN D. DANESCU (Ploieşti) – om politic, ziarist.
fiu adoptiv: DIONISIE ROMANO (Săliştea Sibiului) (1806-1873) - episcop, unionist.
Dumitru dan, buhusi
fiu adoptiv: GEORGE D. VERNESCU (Bucureşti) - om politic, ziarist.
fiu adoptiv: GEORGE EMIL PALADE (Iaşi) - savant
fiu adoptiv : NICU I. CONSTANTINESCU (Craiova) – primar.
fiu adoptiv: ISAC HOLDER (Holdea) ( Frumosu, Câmpulung Moldovenesc) - profesor, ziarist.
fiu adoptiv: NAE STĂNESCU (Călăraşi-Ialomiţa) - unionist, gazetar.
fiu adoptiv: NICOLAE SEVEREANU (Flămînzi-Botoşani) (1864-1941) - profesor, autor de manuale şcolare, conducător de revistă.
fiu adoptiv: PETRACHE POENARU (1799-1875), secretar particular al lui Tudor Vladimirescu, inventator al stiloului.
Glodeanu Sărat : PETRE POPESCU - Vicar al „Episcopiei Ortodoxe Române” din America.
Gura Teghii: PAMFIL GEORGIAN (PAMFIL GHEORGHIANU) (1897-1979) - publicist.
Lopătari, POMPILIU–EUGENIU D. ŞERBESCU (1905-1977) - ziarist.
Lopătari: CLEMENŢA BEŞCHEA (Stănescu) (1905-1993) - publicist.
Lopătari: DAN ŞERBESCU (1909-1970) – ziarist.
Măcin: GH. MUNTEANU-MURGOCI (1872 – 1925) - geolog şi geograf.
Măgura: ION N. APOSTOLESCU - director al publicaţiei „Avântul” -
Măgura-Ojasca: C. C. IARCA - politician, gazetar.
Merei: ION G. STOYAN - ziarist.
Merei-Gura Sărăţii : IORGU (GEORGE) PLINICEANU- avocat, ziarist.
Neidentificat: constantin angelescu
Neidentificat: CONSTANTIN D. CONSTANTINESCU (1875-1944) - doctor în medicină la Paris (1901)
Neidentificat: D. IONESCU (grafiat şi Popişteanu) - ziarist,
Neidentificat: EMILIAN BUDĂLĂNESCU - ziarist.
Neidentificat: MITICĂ POPESCU (1901-1986) - medic urolog.
Neidentificat: NICOLAE I. MANOLESCU (1850-1910) - medic oftalmolog.
Neidentificat: NICOLAE BĂRDESCU (1862-1937) - doctor în medicină şi chirurgie.
Neidentificat: NICOLAE NESTORESCU (1901-1969) - profesor microbiolog, imunolog.
Neidentificat: ŞTEFAN REVEREANU-REVUS - ziarist, membru fond. al „A. Presei Buzoiene”.
Neidentificat: VASILE CRISTOFOREANU (1859- ...) – primar, ziarist.
Neidentificat: Vasile Bianu
Pârscov: GEORGE PÂSLARU – ziarist, editor.
Pătârlagele -Valea Viei: IRINEU IOAN MIHĂLCESCU (1874-1948) – mitropolit.
Pogoanele: NICOLAE COSĂCESCU - publicist.
Poşta Câlnău-Zilisteanca : C. IONESCU-LUNGU – ziarist.
Râmnicu Sărat : NICOLAE ŞT. MINOVICI (1868–1941) - profesor doctor, medic legist.
Râmnicu Sărat : ŞTEFAN ŞT. MINOVICI (1867-1935) – chimist.
Râmnicu Sărat : C. C. DATCULESCU (1857-1940) - editor, publicist, om de ştiinţă.
Râmnicu Sărat : NICOLAE GABRIELESCU - arhitect.
Râmnicu Sărat : TRAIAN I. SĂVULESCU (1889-1963) - botanist, om de ştiinţă
Râmnicu Sărat, NICOLAE VÂRTEJ- gazetar.
Râmnicu Sărat: MIRCEA GRIGORESCU (1908-1976) – ziarist.
Râmnicu Sărat: NICOLAE DICESCU (1884-1970) - om politic, ziarist.
Râmnicu Sărat: PETRE ANTONESCU (1873-1965) - academician.
Râmnicu Sărat: VESPASIAN I. PELLA - om politic, ziarist.
Stâlpu : POMPILIU IOANIŢESCU - politician, ziarist.
Tisău-Grăjdana : DIMITRIE GH. IONESCU (1900-1985) – cercetător, publicist.
Tohani : MIHAI BĂLĂNESCU – doctor în energie nucleară. Cetăţean de onoare.
Topliceni-Băbeni: ION ARISTOTEL – publicist.
Vadu-Soreşti: GHEORGHE LEFTER – redactor.
Valea Râmnicului: ION D. DRĂGAN - publicist militar.
Valea ramnicului: ion cretu
Verneşti: GHEORGHE STAMATE - ziarist.
Vipereşti : ŞTEFAN BÂRSĂNESCU (1895–1984) - pedagog, publicist.
Zărneşti : GH. I. DUMITRAŞCU - publicist, autor de manuale şcolare.
Ziduri-Zoita: D. D. PETRESCU-ZOIŢA (1906-1941) - teolog, gazetar.
Aurelian Cotescu Duca;
Buzău: ADINA-PAULA MOSCU (1908- 1979) - pictoriţă, graficiană
Buzău: MARGARETA STERIAN (1897 -1992) - poetă, prozatoare, traducătoare, artist plastic.
fiu adoptiv ALEXANDRU LUNGU (R. Moldova) - grafician, pictor şi poet
fiul adoptiv PAUL IOACHIM (Conduratu-Prahova), (1930- 2002) - actor, dramaturg
Gălbinaşi-Bentu: ONU CAZAN (nume real Ion Cazan) - instructor artistic.
Năeni-Finţeşti: ŞTEFAN POPESCU (1872 -1848) - pictor, profesor la Belle Arte
Râmnicu Sărat : EUGEN ATANASIU - critic de artă.
ADELA PETRE - mester popular, tesaturi din par de capra.
Adelin Petrisor, fotograf, reporter tv.
Mihaela Danaila;
Mihaela Roxana Boboc;
Nicolae Severeanu;
Istoria Buzaului
Mitul ca apa din pamant (mai ales partea de campie) este mai buna decat alta din alte surse e depasit, mai ales ca acum, cele mai recente studii arata ca judetul nostru are inca un record negativ: face parte din cele 5 judete care au COD ROSU la nitrati (Nitratii si nitritii sunt componenti naturali ai solului si fac parte din ciclul azotului). Potrivit unui studiu, majoritatea fantanilor din judet prezinta o concentratie de nitriti si nitrati mult peste limitele normale,
ceea ce pune in pericol sanatatea oamenilor. In Romania inca se moare in urma intoxicatiilor cu nitrati pentru ca autoritatile sanitare nu au impus masuri ferme de monitorizare a calitatii apei din fantanile publice. Pentru ca panza freatica este afectata in urma folosirii ingraşamintelor chimice inainte de 1989 sute de fantani din judetul Buzau reprezinta un adevarat pericol pentru sanatatea populatiei din cauza concentratiei mari de nitrati. Cu toate ca ar trebui sa existe o monitorizare mai riguroasa a calitatii apei din fantani, putine primarii işi permit sa efectueze analize care sa evidentieze calitatea apei. Din aceasta cauza, monitorizarile au loc abia dupa ce apar in spitale cazuri grave de intoxicatii cu nitrati. Sugarii sunt primele victimele apei otravite din fantani, dar cum la noi DSP si DSV au alte treburi, decat supravegherea stricta a sanatatii buzoienilor, ramane doar ca singura informarea populatiei prin mijlocele mass-media sa previna aceste grave intoxicari si sa traga un semnal de alarma serios. Medicii sustin ca ingerarea unei cantitati de nitrati peste limita admisa poate duce la hipertensiune, disfunctii ale sistemului circulator şi endocrinologice. Atunci cand vine vorba de hrana pentru copii, apa este cel putin la fel de importanta ca formula de lapte ales. Asta pentru ca ea poate contine, pe langa sodiu, calciu, magneziu şi alte saruri, o componenta care nu apare pe eticheta: nitratii. Nou-nascutii sunt cei mai expuşi riscului de contaminare cu nitrati, deoarece flora lor microbacteriana nu este inca dezvoltata pentru a lupta cu aceştia. Tocmai de aceea, in cazul lor se intalneşte cel mai des methemoglobinemia, consecinta cea mai grava a intoxicarii cu nitrati. „Afectiunea cunoscuta şi drept blue baby syndrome (sindromul albastru al nou-nascutului) este caracterizata de o creştere anormala a concentratiei sangvine de methemoglobina (metHb), o molecula incapabila sa transporte oxigenul. Aceasta se manifesta prin cianoza pielii (invinetire accentuata), dificultati respiratorii, care pot culmina cu asfixierea şi decesul copilului, precizeaza surse medicale din cadrul DSP Buzau. Grupa de varsta cea mai vulnerabila a fost cea a sugarului de 1 – 3 luni, urmata de grupa nou - nascutilor. Ponderea cea mai mare au avut-o cazurile in care sugarul a fost alimentat artificial, urmand grupa sugarilor alimentati mixt. Conform aceluiaşi studiu, judetele Iaşi, Bacau, Botoşani, Vaslui, Buzau, Dolj şi Olt au raportat un numar crescut de cazuri in ultimii ani
2014, mai, 21: Aurel Popa, în vîrstă de 56 de ani, care trăieşte din mila pieţarilor, după ce îi ajută să care marfă, un om fără adăpost - doarme pe o saltea mizerabilă întinsă pe asfalt în Piaţa Crâng - s-a ales cu o rană urâtă la unul din picioare şi a fost dat afară din spital pentru că nu avea asigurare medicală.
2012: Judeţul are 432 054 locuitori (rezultate provizorii), din care municipiul Buzău – 108 384 locuitori (sau: 134.227?)
2011, ianuarie, 15: Gen. Nicolae Ionel Ciucă a condus Armata a II-a, Buzău.
2009: S-a construit o nouă Catedrală a Arhiepiscopiei.
2009, noiembrie, 8: Episcopia Buzăului şi Vrancei a fost înălţată la rangul de Arhiepiscopie, în prezenţa Patriarhului României, Prea Fericitul Părinte Daniel.
2008: Ansamblul de clădiri şi Parcul Marghiloman, cu lacul din mijloc (4.348 mp), a trecut de la Ministerul Culturii şi Cultelor în administrarea Primăriei Municipiului Buzău. Edilii au căutat surse de finanţare, necesare reabilitării unui dintre cele mai importante obiective de patrimoniu cultural al Buzăului. Din mai 2011 se derulează o investiţie de peste 27 de milioane de lei. Proiectul este finanţat cu 17 milioane de lei de la Uniunea Europeană şi trebuia finalizat până în februarie 2014. Autorităţile locale şi-au propus ca prin acest proiect să redea zonei aerul istoric de altă dată. Aleile parcului şi zonele care înconjoară Vila Albatros să fie refăcute după modelul celor care existau acolo pe vremea lui Alexandru Marghiloman, lacul să fie amenajat să reprezinte un loc de promenadă cu barca, să se refacă iluminatul exterior, iluminatul decorativ în incintă şi al construcţiei, încât „Vila Albatros” să devină un centru cultural, dar şi un obiectiv turistic, aici urmând să fie amenajată o bibliotecă şi un centru cultural.
2005: O viitură de amploare istorică a rupt un picior al podului de la Mărăcineni, ducând la prăbuşirea acestuia şi ruperea legăturii rutiere între Muntenia şi Moldova, timp de aproape o jumătate de an.
2004, ianuarie, 5: Biblioteca judeţeană lucrează în sistem informatizat. Deţine un patrimoniu de importanţă naţională, constituit din : COLECŢII: documente 293.833 Din care: Cărţi şi periodice (nr. volume): 284.568 ; Manuscrise: 213; Documente audiovizuale: 3.838; Documente digitale (cărţi electronice): 25; Alte documente: 5.189 Periodice tipărite - nr. titluri intrate în 2007: 94 ; Periodice tipărite - nr. abonamente realizate 2007: 108 . DOCUMENTE ACHIZIŢIONATE: 6.782 Din care: Cărţi şi periodice (nr. volume): 6.206 Manuscrise: 1 Documente audiovizuale: 434; Documente digitale (cărţi electronice): 25; Alte documente: 116 . FACILITĂŢI ŞI SERVICII: Număr de documente în acces liber: 169.005. Număr de înregistrări catalografice în sistem automatizat: 285.113. Număr de locuri în sala de lectură: 153. Număr de staţii de lucru pentru utilizatori: 24. UTILIZARE SI UTILIZATORI: Utilizatori înscrişi în perioada 2004-2007: 28.075; Utilizatori activi (2007): 7.781. Înscrişi în 2007 2.801. Vizaţi în 2007: 4.980. Documente împrumutate: 110.374: Vizite la biblioteca: 70.895. PERSONALUL BIBLIOTECII: angajaţi 63 (Personal de specialitate: 49, Personal administrativ: 5, Personal de întreţinere şi deservire: 9.
1999, febr. 05- 2002, iulie 31: Mihai Palaghia a condus Armata a II-a, Buzău.
1997, sept 12-1999, 01, 21: Armata a II-a este condusă de Mircea Mureşan.
1996, mai: Sf. Sava devine patronul spiritual al meleagurilor buzoiene.
1995, oct-18-1997, sept, 12: Armata a II-a este condusă de Eugen Bădălan.
1995, martie, 25: Se înfiinţează Teatrul „George Ciprian”. Primul spectacol are loc la 5 aprilie 1996, cu piesa patronului său, « Omul cu mîrţoaga ». Primul director este actorul, dramaturgul şi regizorul Paul Ioachim, de origine buzoiană.
1993: Zonele de-a lungul văii Loarei, zona de nord și nord-est a României este introdusă în patrimoniul UNESCO, precum și centrele urbane de mare tradiție.
1993, aprilie, 12: „Apare, cu binecuvântarea Episcopiei Buzăului şi Vrancei, Fundaţia pentru copii “Sfântul Sava”, care activează simultan în trei direcţii: social, cultural şi misionar. Din punct de vedere social are o cantină, un aşezământ pentru bătrâni, un campus pentru copii, iar din punct de vedere cultural are un cor de copii, două şcoli de arte şi meserii, un institut ortodox român de ştiinţe creaţioniste, un muzeu, o bibliotecă de carte religioasă etc. Din punct de vedere misionar, Fundaţia « Sfântul Sava” promovează învăţăturile sfinte ale Bisericii, insuflă dragostea de oameni, indiferent de religie, stare socială sau etnie. Personalul Fundaţiei, în mare parte, este voluntar, cu oameni care provin din Biserica ortodoxă, care au o mare deschidere şi către alte culte şi confesiuni religioase. Fundaţia Sfântul Sava este în sine un mare miracol divin, totul pornind de la zero. Este destinată acţiunilor filantropice. A derulat mai multe acţiuni umanitare în ţară şi în străinătate, a fost prezentă în Kosovo, în Basarabia şi în ţinuturile sârbeşti. A organizat tabere internaţionale cu tineri din Europa. Are o mare deschidere europeană. Fundaţia Sfântul Sava are marele merit de a promova cultul Sfântului Sava, de a-l face cunoscut în ţară şi peste hotare. »
1992: Se înfiinţează Consiliul Judeţean Buzău.
1991: Se pune temelia Catedralei Ortodoxe "Sfântul Sava", cea mai mare biserică ortodoxă din oraș.
1991, decembrie, 28: Se naşte, la Buzău, OANA ŞERBAN – poetă
1990, febr, 26-1994, martie 28: Armata a II-a este condusă de gen lt. Ştefan Guşă.
1990, febr, 01- 07: Armata a II-a este condusă de gen lt. Paul Cheler.
1989, 22 decembrie: Luptele de stradă din municipiul Buzău, de după 22 decembrie 1989, s-au soldat cu moartea a 47 de persoane. În cele trei zile de confruntare urbană au murit revoluţionari, militari care credeau că se apără de terorişti, dar şi oameni simpli, surprinşi în schimburi de focuri. Cel puţin o persoană, dintre cei decedaţi la Revoluţie, nu se află în galeria martirilor, întrucât activitatea acesteia a fost una controversată, Ş Palatul Comunal, care găzduia Comitetul Judeţean, a fost locul unde s-au înregistrat cele mai multe decese. Un caz notoriu este cel al lui Vasile Apostol, de 53 de ani, operator chimist la Romcarbon, care pe 24 decembrie a fost împuşcat cu 18 gloanţe. Fusese omorât de un căpitan de securitate, Olteanu, convertit atunci în ofiţer de gărzi patriotice. Ucigaşul a fost condamnat la 22 de ani de închisoare. Tot în Palatul Comunal au murit Aurel Toader, de 39 de ani, ucis de un căpitan de securitate şi Nicolae Zaharia, angajat la OJT Buzău, care a fost găsit fără suflare, cu patru gloanţe în cap. Fusese omorât de un locotenent major de armată, identificat ulterior. Tot în sediul Comitetului Judeţean, Constantin Voinea, de 33 de ani, matriţer la Contactoare, a fost împuşcat în torace de căpitanul de securitate Radu Gheorghe. Acesta l-a împuşcat şi pe Anton Baltac, un tractorist de 28 de ani, care a murit după ce un glonţ i-a intrat în gât. Securistul a primit nouă ani de puşcărie. Un episod al Revoluţiei învăluit încă în mister, a avut loc pe 24 decembrie, în zona Episcopiei. În urma unui schimb de focuri, căpitanul de armată Dorin Hagima, de 45 de ani, a fost împuşcat în cap de o patrulă a miliţiei. În acelaşi loc şi-a găsit sfârşitul, tot în urma unei rafale de mitralieră trasă de miliţieni, şi locotenentul de securitate Săndel Marin. Asistentă împuşcată de soldaţi Un caz impresionant este şi cel al asistentei de la Ambulanţa Buzău, Maria Tătăranu, în vârstă de 59 de ani. Pe 25 decembrie a fost împuşcată de militari în termen în abdomen, la intrarea în unitatea militară de transmisiuni din Bariera Ploieşti, în ambulanţa cu care mergea să ia răniţii. În această zonă, pe 25 decembrie au fost schimburi dure de foc între unitatea de transmisiuni şi o alta, din zona aerodromului. Au murit atunci maistrul militar Dumitru Alexandru, sergentul major Vasile Antemir şi geodezul Nicolae Cristea. Un alt front al Revoluţiei, cu urmări dramatice, a fost şi în unitatea militară de bruiaj electronic din Crâng. Maiorul Gheorghe Iacob a fost împuşcat cu o rafală de mitralieră de către căpitanul Alexandru Sceriba, care a vrut să preia comanda unităţii. Ulterior, a fost ucis şi el. În schimbul de focuri din unitate a murit şi subofiţerul Vasile Voican.
1989, decembrie 22-31: Revoluţia din 1989. Armata a II-a foloseşte în garnizoanele Bucureşti, Buzău, Brăila: 3.558 militari, 20 tancuri, 147 TAB-uri. Economia puternic industrializată începe să fie reaşezată în context capitalist.
1988, aprilie: Etapa naţională a „olimpiadei de istorie” se desfăşoară la Buzău, în “Liceul de Filologie –Istorie Mihai Eminescu “.
1987: Se înfiinţează Cenaclul literar "Vasile Voiculescu" al scriitorilor buzoieni.
1985: Noul bulevard „Unirii” a fost redirecţionat de primarul Dochia. Fiindcă nu era trasat drept, a ordonat ca fundațiile unor blocuri în construcţie la acea dată să fie astupate, într-o singură noapte, și strada să treacă peste acestea.
1982, martie, 18: Se naşte, în comuna Murgeşti, STELA DUȚĂ – antrenoare de box, maestru emerit al sportului, multiplă medaliată cu aur, argint și bronz la campionate naționale, europene și mondiale. Cetăţean de onoare al oraşului.
1982, mai, 19: Se naşte, la Buzău, MIHAELA ROXANA BOBOC - poetă, publicistă.
1982, ianuarie, 8: La Nehoiu, începe să producă „Fabrica de tricotaje”- tip bumbac, şi „Fabrica de mobilă”- stil.
1982, aprilie, 26: Se încheie electrificarea liniei de cale ferată Buzău-Galaţi, cu o lungime de 130 km.
1981: Se deschide un Cinematograf cu 650 de locuri.
1981, iulie, 30: Se naşte, în Buzău, COSMIN NICOLAE – poet
1980, aprilie, 2: Ia fiinţă Comandamentul Armatei a II-a având zona de responsabilitate Moldova şi Dobrogea.
1979: Judeţul are 511.946 locuitori (48,8% bărbaţi şi restul femei).
1979, septembrie: S-a inaugurat « Întreprinderea de sârmă şi produse din sârmă »
1978: Se dă în funcţiune « Fabrica de bere ».
1978, aprilie, 20: Se naşte, în Buzău, CRISTINA ELENA MOISE - corespondent « Radio România Actualităţi », pentru judeţul Buzău.
1977-1978: „Liceul de artă” va funcţiona sub denumirea de „Şcoala Generală nr. 17 – Artă”, „Liceul de Artă Buzău” urmând a se reînfiinţa după evenimentele din anul 1989, la începutul anului şcolar 1990-1991.
1977: Judeţul are 508.387 locuitori.
1977, martie, 4: Are loc un cutremur de 7,4 grade pe scara Richter. Liceul „Mihai Eminescu” este grav deteriorat de cutremur. Şcoala se mută, pentru 5 trimestre, în localul “Olga Bancic”. Datorită consolidării precare şi a lipsei de spaţiu, biblioteca sa monumentală de la etaj “coboară” la parter, lângă cancelarie.
1977, martie, 28: Se naşte, în Buzău, GABRIEL COSTIANU – jurnalist.
1976: A fost construit în Parcul Crâng un obelisc, monument ce marchează 1600 de ani de la martiriul lui Sava Gotul.
1976: A fost pavată, din nou, Piața Daciei - piața principală din oraș, aflată în fața Palatului Comunal -, cu marmură de Măgura (albă, roșie și gri), cu modele asemănătoare celor de pe costumele populare tradiţionale din zona Bisoca.
1976, noiembrie, 18: Se naşte, în Buzău, VERONA IRIMIA - poetă
1976, martie, 8: Se naşte, la Buzău, ALINA FLORINA STĂNUŢĂ - jurnalistă de radio
1976, martie, 30: Se naşte, la Buzău, CĂTĂLIN ADRIAN ŢÂNŢĂREANU - jurnalist.
1976, aprilie, 20: Se naşte, la Amaru, ADRIAN COJOCARU (1976-1995) – poet
1975, iulie, 29: Se naşte, la Buzău, ADELIN–LAURENŢIU PETRIŞOR – fotograf, jurnalist
1974, septembrie: Se naşte, în Buzău, CRISTINA MODREANU - critic de teatru, jurnalist.
1974, iunie, 3: Se naşte, în Bacău, RĂZVAN IOAN DINCĂ - director al teatrului „G. Ciprian”, cetăţean de onoare al oraşului.
1973: Prin Decretul 703 „Biblioteca municipală” a devenit „Bibliotecă judeţeană” - for metodologic pentru toate bibliotecile din judeţ. În 1984, mai, în urma demolării clădirii din str. Unirii nr. 170, „Biblioteca judeţeană” îşi stabileşte sediul, pentru scurt timp, în bd. N. Bălcescu nr. 20. Din septembrie. Sediul „Bibliotecii Judeţene” se stabileşte definitiv pe str. Unirii nr. 140, într-un imobil de patrimoniu, construit în 1914 de arhitectul Cerchez. 1985, ianuarie: Biblioteca judeţeană începe să funcţioneze cu toate serviciile.
1973: Bustul `Petre Stănescu` a fost preluat la „Muzeul de Artă” al României, în locul lui fiind instalată o copie din bronz.
1972, septembrie, 27: Se naşte, la Buzău, MARIE JEANNE ION - jurnalistă la televiziune.
1971: Demarează lucrările la Spitalul Judeţean din Micro XIV, spital ce se inaugurează în anul 1973 (714 paturi). De atunci spitalul a evoluat prin diversificarea specializărilor medicale, a creşterii numărului de paturi, a achiziţionării de aparatură medicală. Vechile locaţii ale spitalelor „Gârlaşi” şi „I.C.Brătianu” au devenit secţii exterioare.
1971, septembrie, 14: Se naşte, la Florica, VALENTINA BUCUR - inginer, ziarist.
1971, mai, 26: Se naşte, la Râmnicu Sărat, VLAD PUFU - economist, ziarist
1971, iulie, 12 : Se naşte, la Pătârlagele, MARIAN SICAR(Ă?)U – poet.
1971, ianuarie: La Londra, pe scena „Little Theatre” are loc premiera mondială a piesei „Dresoarea de fantome”, scrisă de Ion Băieşu.
1971, aprilie, 17: Se naşte, în Buzău, BEATRICE VERGU (Homeucă) - ziaristă.
1970: Se inaugurează Muzeul de sculptură în aer liber – Măgura. Tabăra a avut 16 ediţii (1970-1985), semnificaţie a celor 16 secole de atestare a municipiului Buzău.
1970: S-au înfiinţat, în Monteoru, două hoteluri (denumite astăzi „Ceres” şi „Monteoru”), un ştrand şi o bază de tratament. Staţiunea a cunoscut o frumoasă dezvoltare economică în vremea lui Grigore Monteoru.
1970: Nicolae Ceauşescu vine în vizită la „Întreprinderea de Sârmă”.
1970, martie, 23: Se naşte, Vintilă Vodă, DANIELA ŞONTICĂ – poetă, jurnalistă
1970, iulie, 29: Se naşte, la Nehoiu, EMANOIL AELENEI – publicist, editor
1969: Începe să producă Fabrica de zahăr.
1969: In Parcul Crâng a fost construit un cartier rezidențial; astfel, parcului i s-au redus dimensiunile.
1969, octombrie, 16: Se naşte, la Vintilă-Vodă, SABIN ORCAN – poet, eseist, ziarist.
1969, mai, 9: Apare primul număr al revistei “Năzuinţe” având ca coordonatori profesori de la Liceul Mihai Eminescu: Clotilda Constantinescu, Florentina Dincă, Petre Ştefan, Vasile Cojocaru, Nicolae Ionescu. Revista va continua să apară sub conducerea profesorilor Nicolae Catrina si Ion Mănoiu până 1979 (13 numere).
1969, august, 14: Se naşte, în Italia, MAURO MARIA ANGELINI, director general al „S.C. Martelli Europe SRL.”, cetăţean de onoare al oraşului.
1968: În contextul noii organizări administrativ-teritoriale, județul Buzău a fost reînființat: Buzău a devenit municipiu și reședinţă a județului. Se da în folosinţă zona industrială Buzău-Nord, cu o suprafaţă de 125 ha, ce cuprinde 32 întreprinderi şi secţii.
1968: Se înfiinţează „Teatrul popular”, azi Teatrul „George Ciprian”
1968, decembrie 13: Ia fiinţă” Filiala Uniunii Artiştilor Plastici”. Membri fondatori: sculptorul Gheorghe Coman şi pictorii Florin Menzopol, Gheorghe Ciobanu, Gheorghe Staicu-Coloneşti, Gheorghe Stoica, Emil Pricopescu, Nicolae Ionescu.
1968, febr, 01: Se înfiinţează Muzeul Judeţean. Se restaurează in 2013. Muzeul deţine şi 4 colecţii externe: Colecţia de etnografie şi artă populară „Vergu Mănăilă”, Colecţia de chihlimbar din satul Colţi, Casa Memorială „Vasile Voiculescu”, Pârscov şi Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura. Colecţiile numără peste 57000 de obiecte de patrimoniu, reprezentând variate domenii: arheologie, istorie, numismatică, etnografie, artă etc. Colecţia de arheologie este deosebit de variată şi bogată, reflectând viaţa oamenilor din preistorie şi până în evul mediu. Colecţia de artă contemporană reuneşte numeroase lucrări de artă plastică şi artă decorativă aparţinând unor artişti consacraţi ai sec. XX cum ar fi Gogu Iliescu (1866-1951), Ştefan Popescu (1872-1948), Gore Mircescu (1885-1950), Grigore Negoşanu (1885-1953), Constantin Petrescu Dragoe (1887-1937), Petre Iorgulescu-Yor (1890-1939), Margareta Sterian (1897-1992), Adina Paula Moscu (1908-1979), Nicolae Ionescu (1910-1999), Stoica Necula (1898- ?), Staicu Gheorghe-Coloneşti (1939-1977), Liusic Vrapciu (1952-1993), Paul Vasilescu (1936 - ) etc.
1967, octombrie, 26: Se naşte, la Buzău, ŞTEFAN TEODOR CABEL - poet.
1967, ianuarie, 3: Intră în funcţiune „Uzina de sârmă”.
1967, decembrie, 1: Se naşte, la Baia-Mare, Maramureş, CĂLIN BOSTAN - jurnalist.
1966: Judeţul are 480.851 locuitori.
1966, ianuarie, 19: Se naşte, la Buzău, GABRIEL PENEŞ - poet, prozator, jurnalist.
1965, iulie, 5: Se naşte, la Găvăneşti, MARIANA (PANŢURU) TURCU - jurnalist.
1963: Se inaugurează Platforma industrială Buzău-Sud, pe o suprafaţă de 318 ha, ce cuprinde 50 întreprinderi şi secţii. Locul acesteia a fost ales pentru a folosi un teren nefertil, unde fusese înainte o rafinărie și care, acum, era acoperit de mlaştini. Această poziţie prezintă şi avantajul vânturilor locale, care îndepărtează de oraş noxele produse de fabrici.
1963: Se construieşte, în partea de est a oraşului, Parcul Tineretului, dotat cu o Sală de Sport şi un Bazin Olimpic.
1963, octombrie, 11: Se naşte, la Brăieşti, GINA ZAHARIA – poetă, prozatoare.
1963, iunie, 14: Se naşte, la Bucşani, Dâmboviţa, LIVIU-IOAN OTĂNCEALĂ - poet, caricaturist, ziarist, reporter.
1963, decembrie, 11: Se naşte, la Focşani, Vrancea, MARCEL MARIAN – jurnalist.
1961: S-a construit Policlinica orăşenească pe strada 23 August (N. Titulescu).
1961, mai, 16: Se naşte, în comuna Buda, CONSTANTIN MARAFET - poet, prozator, editor, publicist
1961, ianuarie, 4: Se naşte, la Bucov, Prahova, MIRCEA TĂNASE - ofiţer, jurnalist, publicist, epigramist
1961, ianuarie, 22: Se naşte, în comuna Cireşu, Brăila, IULIANA VOICILĂ DOBRE – poetă
1961, august, 27: Se naşte, la Mărăcineni, GIGI MANOLE – ziarist
1960, iunie, 26: Se naşte, la Căneşti, LAURENŢIU SFINTEŞ - ziarist
1960, aprilie, 16: Se naşte, în Florica, NISTOR TĂNĂSESCU – poet, ziarist.
1959, octombrie, 8: Se naşte, la Focşani, Vrancea, EMIL GRĂDINESCU - comentator sportiv
1959, iunie, 24: Se naşte, la Ploieşti, SORIN BURLACU – ziarist
1959, iunie, 16: Se naşte, la Tecuci, Galaţi, FLORIN ARTENE - jurnalist
1959, iulie, 16: Se naşte, la Scărişoara–Cislău, GEORGE LIXANDRU – poet, publicist.
1958: Statuia “Rugăciune” este preluată la „Muzeul de Artă al României”, în locul ei este instalată o copie din bronz.
1958, octombrie, 27: Se naşte, la Buzău, VASILE DURLOI - poet.
1958, noiembrie, 10: Se naşte în Buzău, NICOLAE TUDOR - scriitor.
1958, mai, 23: Se naşte, la Buzău, DAN C. STROE - scriitor, publicist
1958, decembrie, 8: Se naşte, la Dâmbroca – Săgeata, RADU VOINESCU, pseudonimul literar al lui NICOLAE BABOI - poet, critic literar, publicist.
1958, aprilie, 30: Se naşte, la Râmnicu Sărat, ADRIAN OŢOIU - prozator, eseist, traducător.
1958, aprilie, 23: Se naşte, la Câmpeni – Amaru, MIHAIL MILEA - eseist, profesor, doctor în teologie, preşedintele Fundaţiei „Sfântul Sava de la Buzău”.
1957, octombrie, 4: Prin Ordinului Ministerului Învăţământului şi Culturii nr. 838/ 4 octombrie 1957, a luat fiinţă „Şcoala de muzică de 7 ani” şi a funcţionat pentru început cu clasele I–IV. Şcoala avea sediul în localul situat pe str. Bucegi (pe atunci Mihai Bravu) nr. 6, construit în 1911 şi consolidat sau extins în timp. Din anul 1958 instituţia de învăţământ a devenit „Şcoala Elementară de Muzică şi Artă Plastică”, prin crearea secţiei de artă plastică. În anul 1961 se va înfiinţa clasa a V-a de artă plastică iar începând cu anul şcolar 1969-1970 Şcoala generală de 8 ani se va transforma în „Liceul de Muzică şi Artă Plastică”, conform Legii Învăţământului din 1968, care menţionează liceul ca a treia treaptă de învăţământ.
1957, noiembrie, 19: Se naşte, la Scorţoasa, ADRIAN FETECĂU - ziarist.
1957, iunie, 27: Se naşte, la Bălăceanu, DOREL ISTRATE - poet, prozator, publicist, jurnalist.
1957, decembrie, 1: Se naşte, la Florica, GHEORGHE VOICU - ziarist.
1956: judeţul are 465. 829 locuitori
1956, octombrie, 23: Se naşte, la Buzău, VASILE BURCIU – poet.
1956, octombrie, 23: Se naşte, la Buzău, GHEORGHE TARARA – eseist, publicist, editor
1956, martie, 1 (15?) Se naşte, la Buzău (Lipia?), VASILE –TUDOREL JIPA - ziarist militar, editor
1956, ianuarie, 20: Se naşte, la Comăneşti, Bacău, VALERIA MANTA TĂICUŢU - poet, prozator
1955: Se înfiinţează, la intrarea în incinta Episcopiei, Muzeul Episcopal. Acesta adăposteşte o colecţie de artă veche bisericească. Din anul 2009 s-a mutat în clădirea veche a Seminarului Teologic, clădire construită între anii 1836-1838.
1955, martie, 21: Se naşte, la Chiojd, MARCEL ISBĂŞOIU - scriitor, publicist, eseist, critic literar.
1955, mai, 19: Se naşte, în satul Şarânga-Pietroasele, DORIN IVAN – scriitor, ziarist, cetăţean de onoare al Oraşului Buzău.
1955, decembrie, 1: Se naşte, la Bălăceanu, MARIN IFRIM - poet, prozator, critic, istoric literar, publicist, cetăţean de onoare al oraşului.
1955, august, 3: Se naşte, la Săruleşti, DORIN BOCU - poet,
1954: La Liceul „Mihai Eminescu” devine directoare profesoara Clotilda Voinea-Constantinescu (specialitatea biologie).Va incepe construcţia la “scara neagră”, sala de sport, cealaltă aripa, laboratoarele de chimie.
1954, iunie, 25: Se naşte, la Buzău, GHEORGHE (GEORGE) ŞERBAN (1954-1999) - scriitor şi jurnalist
1954, ianuarie, 9: Se naşte, la Buzău, IONEL DINU, alias Dan Dinu, jurnalist.
1954, februarie, 4: Se naşte, la Buzău, DENISA COMĂNESCU - poet, traducător, editor.
1954, august, 10: Se naşte, la Movila Banului, TITI PETRE - publicist, jurnalist.
1953, septembrie, 26 : Se naşte, la Pleşcoi-Berca, EMIL NICULESCU - poet, eseist, istoric literar, publicist.
1953, mai, 21: Se naşte, la Buzău, CĂLIN VLASIE - poet, eseist, publicist, editor
1953, iunie: Examenul de absolvire a cursului mediu liceal a fost înlocuit, la Liceul „Mihai Eminescu”, cu un examen de maturitate şi, apoi, bacalaureat.
1953, iunie, 24: Se naşte, la Clondiru, MIOARA (VERGU) IORDACHE – ziarist
1953, februarie, 11: Se naşte, la Mizil, Prahova, OVIDIU CAMELIU PETRESCU - poet, scriitor, preşedintele Asociaţiei culturale „Renaşterea buzoiană
1953 + : Toate fabricile din Buzău au fost naționalizate iar politica guvernului comunist, de sistematizare, duce la schimbarea totală a aspectului oraşului: se demolează vechile cartiere, multe clădiri istorice, printre care și teatrul „Moldavia”, chiar şi zone rezidențiale, pentru a se face loc blocurilor. Din centrul istoric al Buzăului, doar casele din zona străzii Cuza Vodă și o parte din cele din zona străzii „Alexandru Marghiloman” au rămas în picioare.
1952-1968: Oraşele Buzău şi Râmnicu Sărat au fost reşedinţe de raion.
1952: Buzăul pierde statutul de reședință de județ sau regiune şi capătă titulatură de oraş regional, în cadrul Regiunii Ploiești.
1952, octombrie, 27: Se naşte, la Buzău, VIOREL FRÂNCU, scriitor, publicist, epigramist, bibliolog, cercetător al istoriei presei, cetăţean de onoare al Oraşului Buzău
1952, martie, 2: Se naşte, în Brăeşti, GIREL BARBU – poet, epigramist, eseist
1952, iulie, 24: Se naşte, la Ruşeţu, DUMITRU ISTRATE RUŞETEANU - poet, prozator, dramaturg, eseist, publicist.
1952, aprilie, 8: Se naşte, la Valea Râmnicului, ION GH. MARINESCU (Mutu), redactor de rubrică la Departamentul „Actualităţi” al Societăţii Române de Radiodifuziune.
1951: Se înfiinţează „Muzeul Judeţean”.
1951: Prin Hotărârea nr. 1542 a Consiliului de Miniştri privind măsurile ce trebuie luate pentru îmbunătăţirea activităţii bibliotecilor din Republica Populară Română, 120 din 29 decembrie 1951, se înfiinţează Biblioteca Orăşenească Buzău, cu sediul în str. Unirii (naţionalizată, astăzi demolată).
1951, octombrie, 26 : Se naşte, la Rădăuţi, Suceva, GEORGE SAVU – poet şi prozator stabilit la Buzău.
1951, noiembrie, 11: Se naşte, la Siriu, LUCIAN MĂNĂILESCU - poet, fabulist, epigramist, editor, ziarist.
1951, martie, 9: Se naşte, în satul Fundeni, com. Zărneşti, ŞTEFAN D. DIMA ( Zărneşti) – poet.
1951, martie, 3: Se naşte, la Buzău, DAN MANOLESCU - poet, prozator, publicist.
1951, martie, 2: Se naşte, în satul Zahareşti -Tega, azi Pănătău, CORNEL DIACONU, prozator, poet
1951, mai, 28: Se naşte, în Murgeşti, NICUŞOR ALECU – MURGEŞTI - epigramist
1951, iulie, 13: Se naşte, la Nehoiu, PETRE BUCINSCHI - poet, prozator, eseist.
1951, ianuarie, 13: Se înfiinţează „Direcţia Topografică Militară”, o structura axată pe fazele principale ale procesului tehnic de realizare a hărţii.
1951, februarie, 8: Se naşte, în comuna Suhărău, Botoşani, MIHAI M. MACOVEI – poet, stabilit în Buzău
1951, aprilie, 3: Se naşte, la Boldu, GEORGE ANTON – prozator.
1951, aprilie, 26: Se naşte, la Buzău, CĂLIN GHEŢU – poet, prozator, ziarist, editor.
1951, aprilie, 26: Se naşte, la Băleşti, Vrancea, IRIMIA (Emil) BĂLESCU - prozator, publicist
1950, octombrie, 16: Se naşte, la Căldărăşti – Pogoanele, GHEORGHE ENE (1950-2011) - poet, prozator, publicist.
1950, martie, 2: Se naşte, în satul Bădila-Pârscov, ELENA STROE-OTAVĂ – filolog, prozatoare
1950, iunie, 4: Se naşte, în satul Ursoaia-Ruşavăţu de atunci, azi Vipereşti, DUMITRU K. NEGOITA – scriitor.
1950, ianuarie, 29: Se naşte, în satul Găgeni-Săhăteni, GHEORGHE IOVA - prozator, poet, eseist
1950, februarie, 9: Se naşte, la Piatra Albă-Odăile, AUREL GANEA - poet, prozator, publicist
1950, august, 14: Se naşte, la Mărăcineni, NICOLAE POGONARU - poet, prozator, traducător, eseist
1949: Se înfiinţează „Şcoala sanitară”.
1949: Biblioteca primeşte numele "Al. Sahia" şi se mută în bd. N. Bălcescu nr. 14 (vizavi de Palatul Telefoanelor)
1949, octombrie, 23: Se naşte, la Buzău, TRAIAN CHIRCU - ziarist, publicist
1949, octombrie, 12: Se naşte, la Pârscov, ION SULTĂNESCU (1949- 2005) - chestor, editor şi publicist
1949, octombrie, 12 : Se naşte, la Buzău, IONEL STĂNUŢĂ, jurnalist şi prozator.
1949, iulie, 15: Se naşte, la Clondiru-Ulmeni, DUMITRU ION DINCĂ,
1949, august, 14: Se naşte, la Mânzăleşti, ION ROŞIORU - poet, prozator, eseist, critic literar, publicist.
1949, aprilie, 19: Se naşte, la Săruleşti, ANA MARIA(N?) TUPAN - traducătoare, istoric, critic şi teoretician literar.
1948-1967: Denumirea liceului “Dr. C. Angelescu”se schimbă în „Şcoala Medie”.
1948: Judeţul are 430. 225 locuitori.
1948: După epurarea tuturor cărţilor "burgheze" şi dispariţia definitivă a cărţilor donate de Alexandru Marghiloman, biblioteca se mută în str. Nae Stănescu nr. 48.
1948, octombrie: La liceul „Mihai Eminescu” ia fiinţă o asociaţie sportivă denumită “Luceafărul”. Din 1949 şcoala are şi curs „fără frecvenţă”. Structura anului şcolar ca şi sistemul de notare al elevilor, au suferit modificări importante (de la pătrare la trimestre; aprecierea cunoştinţelor de la 5 la 1, cu promovarea prin nota 3, a fost înlocuită cu promovare prin 5).
1948, noiembrie, 28: Se naşte, la Râmnicu Sărat, VIRGIL DIACONU - scriitor.
1947, martie 3 : Se naşte, la Năeni, GHEORGHE T. VASILE – poet, ziarist
1947, iulie, 26: Se naşte, la Chiojdu, VALERIU PRICINĂ – poet, jurnalist militar.
1947, august, 20: Se naşte, în Pârscov, GHEORGHE POSTELNICU – scriitor.
1946, iunie, 9: Se naşte, la Bisoca, ION CRĂCIUNICĂ (1946-1981) - poet, ziarist.
1946, ianuarie, 2: Se naşte, în Buzău, MIHAI SĂLCUŢAN - scriitor, publicist, epigramist, avocat, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
1946, ianuarie, 12: Se naşte, la Buzău, GHEORGHE BURGHELEA (1946 – 2006) - ofiţer, jurnalist.
1946, ianuarie, 1: Se naşte, în Pleşeşti-Berca, HORIA ŞTEFAN BĂESCU, poet, prozator, animator cultural.
1946, februarie, 19: La Buzău, îşi începe activitatea Cercul literar „Alexandru Sahia”, devenit cenaclu. Conducător: inginerul Gheorghe Ceauşu.
1946, august, 9: Se naşte, în satul Scărişoara-Cislău, NICOLAE GÂLMEANU - poet, prozator, publicist.
1946, aprilie, 30 : Se naşte, la Bucureşti, PASSIONARIA STOICESCU - poetă, traducătoare, autoare de cărţi pentru copii şi jurnalistă.
1945: Clădirile vilei „Albatros” au fost transformate în depozit ILF şi, apoi, sediu IAS. Parcul din jurul ansamblului arhitectonic a fost distrus în totalitate, iar în locul aleilor cu flori şi arbuşti ornamentali au fost semănate roşii, castraveţi şi varză. Mulţi arbori ornamentali au fost tăiaţi, iar lacul lăsat pradă ierburilor de apă şi stufului.
1945, aprilie, 3: Se naşte, la Lera-Chiojdu, FLORENTIN POPESCU - poet, prozator, istoric literar, editor, ziarist.
1945, aprilie, 15: Se naşte, la Buzău, VIOLETA-ELENA-MARIA MIRON – scriitoare, ziaristă.
1944: După cel de-al doilea război mondial, când guvernul român a fost preluat de regimul comunist, Buzăul devine reşedinţa regiunii Buzău, se accelerează modernizarea întreprinderilor "Metalurgica", "Uzina Mecanică" (ulterior "Beta S.A."), se înfiinţează „Întreprinderea de Prelucrare a Maselor Plastice” ş.a.
1944, septembrie, 9 : Se naşte, la Breaza, LUCIA NEGOIŢĂ - poetă.
1944, septembrie, 26: Se naşte, la Buzău, MIRCEA ADRIAN I. ICHIM - poet, publicist, ziarist, parlamentar
1944, noiembrie, 26: A decedat, la Nehoiu, DAN NEMEŞ - poet, publicist, profesor.
1944, noiembrie, 22: Se naşte, la Buzău, RODICA ŞERBĂNESCU - doctor în istorie, ziarist
1944, martie, 12 : Se naşte, la Buzău, MIRCEA FRÂNCULESCU - editor şi istoric literar.
1944, mai, 1 : Se naşte, la Râmnicu Sărat, TRAIAN GH. CRISTEA - scriitor.
1944, ianuarie, 7: Se naşte, la Starchiojd, Prahova, NECULAI CORNELIU DINU - profesor, ziarist
1944, după 23 august: În zonă au avut loc lupte când mareşalul Ion Antonescu a fost arestat în București și guvernul său pro-nazist a fost înlăturat de la putere, mai ales pe aerodromul din Buzău și în localitatea apropiată Stâlpu. În Cimitirul Eroilor, aflat în partea vestică a oraşului, au fost înmormântaţi soldaţii români, germani și sovietici care au murit atunci.
1944, august, 8: Palatul a fost bombardat de avioane britanice.
1944, august, 27-28: Armata sovietică a ocupat Buzăul și, deoarece soldaţi germani erau baricadaţi în Palatul Comunal, s-a tras cu tunul, palatul arzând în parte, împreună cu arhiva. Sunt recuperate doar aproximativ 800 de volume, ce formează fondul de carte al bibliotecii, cu un nou local în str. Victoriei nr. 37. Pentru a fi ferite de bombardamente, mai multe tablouri care ornau pereţii sălilor din Palat (lucrări semnate de Alexandru Moscu: “Peisaj de toamnă”, “Tors” şi “Casă la ţară”), Petre Bulgăraş: “Cămaşa mov”, “Portret de femeie” şi “Flori în glastră”; Adina-Paula Moscu: “Peisaj” (deal); Gori Mircescu: “Trei ţărănci” (2 buc.), “La horă”, “Ţăran şi ţărancă”, “Ţărancă”, “Ciobăniţă”, “Casă de ţară”, ”Peisaj” (colţ de sat); Zakolsky: ”Peisaj rural”; Eleonora Codreanu-Dobrovici: ”Peisaj”, ”La spălat”, ”Crini”, ”Regele Mihai I”, ”Moş Tarcoci”; Ignat Bednarik (Bondarik?): ”La troiţă”; Gogu Iliescu: ”Flori în glastră”; Al Pall: ”Interior de biserică”; nesemnate: ”Casă la ţară” şi ”Flori în glastră” ) au fost transferate la primăria comunei învecinate, Simileasca, de unde doar puţine din ele au mai fost recuperate după război. Dacă ”Moş Tarcoci” şi, posibil şi alte picturi, se găseşte în patrimoniul Muzeului Judeţean, despre celelalte nu se mai ştie nimic. Dintre toate încăperile, „Sala de recepţii” a Palatului Comunal a reprezentat, până la distrugerea ei, o bijuterie cu ornamente în stil veneţian. În mijloc se afla o masă din stejar masiv, cu picioare ce se terminau cu capete de lei. Camera mai conţinea scaune capitonate, covoare şi o colecţie de tablouri ale unor pictori renumiţi. Demn de menţionat este că măreţia Palatului Comunal din Buzău le-a atras atenţia militarilor germani care se retrăgeau din Moldova, din calea sovieticilor. Clădirea emblemă a buzoienilor apare într-un documentar filmat în 1944, de operatori ai armatei germane. Palatul a fost reconstruit începând cu 1947
1943, noiembrie, 21: Se naşte, la Buzău, NICOLAE CABEL - poet, prozator, regizor de film documentar.
1943, mai, 27: Se naşte, la Săgeata, AUREL D. BURLACU - ziarist şi publicist
1943, mai, 06: Se naşte, la Buzău, LAURENŢIU ULICI – poet, critic literar. editor şi om politic
1943, iunie, 22: Se naşte, la Buzău, GEORGE BANU (Georges Banu) - reputat teatrolog şi profesor universitar stabilit la Paris
1943, ianuarie, 19: Se naşte, la Buzău, IO(A?)N NICOLESCU, poet şi dramaturg
1943, ianuarie, 18: Se naşte, la Aldeni-Cernăteşti, ION GĂTEJ - ziarist, publicist, poet, traducător.
1943, decembrie, 20: Se naşte, în Bucureşti, MAGDA URSACHE - prozatoare
1943, aprilie, 1: Se naşte, în Blăjani, VIORICA C. POPESCU: - poet
1942: existenţa unei Comisii Judeţene pentru administrarea bunurilor expropriate de la evrei.
1942: A decedat, la Buzău, PETRE N. OPRESCU - publicist, gazetar,
1942, septembrie, 4: Se naşte, în localitatea Broşteni, Argeş, GHEORGHE MINCĂ - poet, ziarist, traducător, eseist, epigramist.
1942, septembrie, 20: Se naşte, la Pătârlagele, CRISTIAN TEODORESCU - profesor, ziarist, arbitru internaţional de fotbal
1942, mai, 15: Se naşte, la Monor, Bistriţa-Năsăud, MIHAI BÂZU - ziarist.
1942, februarie, 4: Se naşte, la Pietroasele, DUMITRU DĂNĂILĂ – scriitor, ziarist
1942, decembrie, 21: Se naşte, la Câmpina, Prahova, CONSTANTIN BRĂESCU – dramaturg, ziarist.
1941: Se interzice circulaţia evreilor pe străzi, între orele 20.00 şi 7.00.
1941, octombrie, 21: Se naşte, la Buzău, CORNELIU ŞTEFAN - scriitor, ziarist
1941, mai, 11 (probabil) (deţine trei certificate oficiale – fiecare cu o altă dată a naşterii): Se naşte, la Buzău, (Limpeziş?), într-o familie de agricultori cu patru copii (trei fete şi, ultimul, băiat), GHEORGHE ISTRATE – scriitor, cetăţean de onoare al oraşului Buzău
1941, ianuarie, 3: Se naşte, în Izvoranu, Tisău, CONSTANTIN MOCANU - prozator, eseist
1941, decembrie, 14: Se naşte, la Podgoria, IULIAN NECŞU - prozator, traducător, publicist
1941, decembrie 17: Se naşte, la Rm. Sărat, LIVIU PETRESCU (1941-1999) - critic, eseist, istoric literar, editor.
1941, aprilie, 13: Se naşte, la Măxineni, Brăila, PAVEL ISTODE - jurnalist radio.
1940: Se ridică mănăstirea “Podul Bulgarului” din Coţatcu, situată în câmpia de pe Valea Râmnicului, satul Coţatcu, teritoriul administrativ al comunei Podgoria. Aceasta poartă hramul "Sfânta Treime" şi "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil". Funcţionează ca mănăstire de maici până în anul 1960, când a fost închisă şi redeschisă abia în 1990. Biserica mare a mănăstirii are formă de cruce, trei turle, altar, naos şi pronaos. Numele mănăstirii vine de la un pod realizat de către un negustor bulgar. Legendele spun că zona era blestemată, deoarece aveau loc numeroase jafuri şi crime înfăptuite de bandele de hoţi. În prezent mănăstirea are 20 de vieţuitoare.
1940: În ciuda perioadei de înflorire economică din interbelic, staţiunea Monteoru începe să cunoască regresul, odată cu cutremurul din 1940, apoi cu al doilea Război Mondial şi, mai ales, cu naţionalizarea pusă în aplicare de guvernul comunist, ce au dus la abandonarea totală a staţiunii şi la intrarea ei în paragină - multe dintre vechile clădiri fiind demolate.
1940: Legionarii şi armata germană au profanat mormintele din „Cimitirul evreiesc”. Locul considerat un spaţiu cu valoare istorică, a căzut frecvent pradă şi hoţilor de fier vechi, care au luat de pe morminte barele de fier ce împrejmuiau locurile de veci şi plăcuţele indicatoare. În 1940 cimitirul se mută din perimetrul cartierului Poşta pe un teren de la intersecţia şoselei spre Urziceni cu şoseaua vicinală spre Ţinteşti.
1940, septembrie, 22: Armata a II-a se desfiinţează şi este pusă la dispoziţia Marelui Stat major.
1940, martie, 22: Se naşte, în comuna Mihăilești, ELENA C. VLIONCU- cetăţean de onoare al Oraşului Buzău.
1940, mai, 8: Se naşte, la Nehoiu, ALEX. OPROESCU - scriitor, istoric literar, publicist,
1939, septembrie, 27: Se naşte, la Călineşti, Argeş, NICOLAE N. NICOLAE - ziarist, doctor în ştiinţe politice.
1939, sept, 01: Armata a II-a se reînfiinţează.
1939, octombrie, 22: Se naşte, la Dara-Şarânga, A. I. ZĂINESCU, poet şi publicist.
1939, mai, 01: Se înfiinţează „Căminul cultural Basil Iorgulescu”. Acesta a coordonat activitatea tuturor căminelor culturale din oraş, a organizat cicluri de conferinţe, s-a preocupat de dotarea şi îndrumarea bibliotecilor, de înfiinţarea de şcoli, de activitatea „Ligii culturale”, a „Cercului N. Vaschide”, a societăţii „Cântarea României”.
1939, ianuarie, 24 : In sala de festivităţi a Palatului Comunal ziua de 24 ianuarie era sărbătorită printr-un bal tradiţional ţinut de” Liga Culturală”. O publicaţie locală din data de 24 ianuarie 1939 spunea, despre acest eveniment: ’’ Participanţi, în costume populare, au organizat o frumoasă serbare cu cântece şi jocuri româneşti. Cel mai frumos costum popular a fost premiat. Scopul acţiunii fiind păstrarea şi dezvoltarea gustului şi simţământului naţional pentru tot ceea ce este romanesc…’’
1938: În judeţ erau 29 de grădiniţe cu 1 629 copii şi 33 educatoare; 452 de şcoli cu 46 334 elevi şi 1125 cadre didactice; 7 licee cu 641 elevi şi 108 profesori.
1938, aprilie, 27: Se naşte, la Mijlocenii Bârgăului, Bistriţa Năsăud, VICTOR ANDREICA - profesor, publicist, ziarist.
1937: Se înfiinţează „Manufactura de Tutun” din Râmnicu Sărat.
1937: Se inaugurează sediul Şcolii Normale de fete (azi sediul Muzeului judeţean).
1937, septembrie, 12 : Se naşte, la Bentu-Gălbinaşi, RADU CAZAN - scriitor.
1936-1937: Consiliul orăşenesc Buzău a votat exproprierea domeniului „Albatros” pentru utilitate publică. Intenţia era ca aici să se mute serviciul de salubritate al oraşului şi chiar să se construiască şi un abator. Au existat multe negocieri între Primăria Buzău şi moştenitorii defunctului Alexandru Marghiloman, aceştia din urmă cerând intervenţia ministrului de Interne. Astfel, în urma analizării plângerii, ministrul a constatat “nulitatea de drept a deciziunii mai sus amintite (exproprierea pentru utilitate publică - n.n.) a cărei executare se va suspenda conform dispoziţiunilor art. 162 din Legea Administrativă”.
1936: A decedat, la Buzău, GEORGE I. CĂLINESCU - ziarist.
1936, martie, 23: Se naşte, în Fălești (jud.Bălți), ADRIAN VASILESCU- consilier al guvernatorului B.N.R., cetăţean de onoare al oraşului Buzău.
1936, mai, 3 : Se înfiinţează căminul cultural « Lumina ». Iniţiatorii acestuia sunt prof. Gabriel Negulescu, directorul Şcolii de băieţi nr. 3, şi învăţătorul D. Şerbescu-Lopătari. A funcţionat în cartierul Al. Marghiloman şi avea bibliotecă, grădiniţă şi un cor pe patru voci.
1936, iulie, 9 : Se naşte, la Ploieşti, GRIGORE TIMIŞ (1936-1989) – ziarist.
1936, iulie, 5 : Se naşte, la Buzău, AUREL DAVID – scriitor, publicist, filolog.
1936, ianuarie, 21: Se naşte, în Cernăteşti, MIRCEA CHIRIŢĂ- poet şi prozator
1936 (1938 ?) noiembrie, 12 : Se naşte, în Puchenii Moşneni-Prahova, STELIAN GRIGORE - poet, filolog.
1935: martie, 9: Se naşte, la Buzău, AUREL JIPA (1935–1998) - ziarist, prozator,
1935: A decedat, la Buzău, ŞTEFAN REVEREANU-REVUS - directorul „Băncii Buzăului”, ziarist, unul dintre membri fondatori ai „Asociaţiei Presei Buzoiene”.
1935, septembrie, 22: Se naşte, în Spătaru–Costeşti, NICOLAE PENEŞ, scriitor, editor, animator cultural şi jurnalist.
1935, septembrie, 2: Se naşte, în comuna Albeşti, Olt, CONSTANTIN MIRCIOAGĂ – poet, ziarist, profesor.
1935, octombrie, 27: Se înfiinţează „Casa Culturală”, primul aşezământ cultural de la Râmnicu Sărat. Cu acest prilej a fost inaugurată şi biblioteca. Festivitatea de deschidere a început cu conferinţa „Râmnicul cultural”, iar Filipache Niţescu a donat noului aşezământ cultural întreaga sa bibliotecă şi un raft-bibliotecă. Organizarea Casei Culturale s-a făcut pe patru secţii: muzeu, bibliotecă, secţia sportiv-turistică şi Ateneu popular. Din 25 mar. 1939 „Casa Culturală” devine „Căminul cultural orăşenesc Constantin Brâncoveanu” şi va funcţiona în acelaşi imobil.
1935, iunie, 8: Se naşte, la Dumitreşti, VICTOR FRUNZĂ (1935-2007) – poet, publicist, prozator, eseist politic şi jurnalist disident.
1935, iulie, 15: Se naşte, la Pârscov, NICOLAE FĂTU (1935–1995) - poet, prozator, publicist.
1935, august, 16: Se naşte, la Florica, ION GHEORGHE (n. 1935) - poet.
1934-1935: După planurile arhitectului Duiliu Marcu, cel mai important primar al Buzăului din perioada dintre cele două războaie mondiale - Stan Săraru – s-a construit „Piaţa Centrală” (numită azi „Piața Stan Săraru”), o piață de alimente modernă, care este şi astăzi cea mai importantă piață agroalimentară din oraş. Același primar a demarat construcţia Stadionului „Crâng”, a înfiinţat o „Baie Publică” și a pavat străzile principale („Unirii”, „D-na Neaga”, „Transilvaniei” etc.) cu piatră cubică din granit.
1934, oct., 16: Se înfiinţează asociaţia culturală „Prietenii Muzeului Regional al Buzăului”, cu scopul de a-i îmbogăţi colecţiile. Transferate la „Palatul Comunal”, apoi la „Şcoala Normală de Băieţi” şi la locuinţa prof. Dumitrescu, exponatele au fost distruse în timpul războiului.
.
1934, iunie 17: Se naşte la Cărpiniştea-Beceni, VALERIU BUCUROIU (1934-1980) - poet, epigramist, publicist, traducător
1934, iulie, 29: Se inaugurează un muzeu etnografic în casele Sibiceanu, din Bulevardul Gării nr. 34. Organizatorul a fost profesorul Constantin Dumitrescu, directorul „Şcolii Normale de Băieţi”.
1933: Buzăul are o populaţie de 39.954 locuitori (18.414 bărbaţi şi 18.540 femei) din care 3.844 evrei (1944 bărbaţi şi 1900 femei) şi 727 de alte naţionalităţi („Reporterul”, VI, nr. 14/20 iunie 1933).
1933, iulie, 01: Primul muzeu. Colecţii muzeale au existat la Buzău încă din anul 1895, datorită strădaniilor profesorului Basil Iorgulescu, dar în anul 1933 muzeul s-a organizat în temeiul Legii pentru organizarea bibliotecilor şi muzeelor publice, votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 4 apr. 1932. Legea cuprindea şi reglementări privind evidenţa şi ocrotirea patrimoniului. Intitulat Muzeul regional al învăţătorilor, acesta funcţionează pe lângă Revizoratul şcolar şi-şi avea sediul la etajul şcolii primare nr. 1 de fete. Programul de vizitare era o zi pe săptămână.
1933, ianuarie, 19: Se naşte, în satul Valea Sibiciului–Colţi, GEORGE (Gheorghe) BĂICULESCU - reporter, prozator.
1933, ianuarie, 02: Se naşte, în satul Băieşti (azi Aldeni) – Cernăteşti, fiul agricultorilor Ion şi Aurica Mihalache, ION MIHALACHE (ION BĂIEŞU) (1933-1992) - prozator şi dramaturg, publicist.
1933, aprilie, 30: Se naşte, la Călăraşi–Lăpuşna (Republica Moldova), GHEORGHE CULICOVSCHI – avocat, publicist
1932, noiembrie, 23: Se naşte, la Breaza, OVIDIU BĂDINA (1932-1999) - doctor în filosofie, profesor universitar.
.
1932, mai, 1: Se naşte, la Buzău, BUCUR CHIRIAC - poet, diplomat, colecţionar de artă, publicist şi eseist
1932, iunie, 07: Se înfiinţează „Asociaţia presei buzoiene”. Ea grupează colaboratorii ziarelor, între care poetul Constant Cristea şi I. Holder, în ideea întăririi legăturilor de solidaritate şi organizarea de dezbateri pe teme profesionale.
1932, februarie, 18: Se naşte, la Râmnicu Sărat, EUGEN ATANASIU - ziarist şi critic de artă.
1932, aprilie, 3: Se naşte, la Meteleu (azi Lipănescu) – Scutelnici, GHEORGHE CIOMPEC - istoric literar.
1932, aprilie, 2: Se naşte, la Măteşti, GRIGORE BUGA – scriitor, epigramist.
1932, aprilie, 14: Se înfiinţează, într-o sală a Palatului Comunal, Biblioteca "Nicolae Iorga" ca bibliotecă a oraşului. În 1933, va purta numele lui Alexandru Marghiloman. În februarie 1939 a fost închisă, iar cele 4000 de volume au fost transferate (o parte) în com. Simileasca, iar altă parte a fost distrusă în incendiul provocat în august 1944, prin bombardarea Palatului Comunal.
1931: Se desfăşoară primul meci de box din Buzău; în acest an s-a tipărit și primul ziar sportiv.
1931: A decedat, la Buzău, EMILIAN BUDĂLĂNESCU – ziarist
1931, oct, 8: Se ridică ultima garnizoana a Armatei a II-a, lângă Biserica Eroilor, în prezenţa regelui Carol al II-lea, prim-ministrului Nicolae Iorga, gen. Ştefănescu Amza, episcopului Ghenadie al Buzăului.
1931, mai, 8: Se naşte, la Gohor (Galaţi), HRISTACHE NAUM (1931- 1986), ziarist sportiv.
1931, iulie, 4: articol: “Fostul primar, Pretor Grigorescu, neglijând chestiuni importante ale comunei, a ornat Sala de Recepţii a Primăriei cu tablouri de artă, pe care le-a plătit sau urmează a le plăti, cu sume fantastice. Cum oraşul este ameninţat să rămână fără lumină şi apă din cauza lipsei de bani, ar fi un scandal dacă nu s-ar anula sumele respective”.
1931, ianuarie, 23: Se naşte, la Craiova, MIRCEA V. HOMESCU - eseist. Este medic în Râmnicu Sărat.
1931, februarie, 24: Se naşte, la Homorâciu (Prahova), LAZĂR BĂCIUCU (1931- 2010)- scriitor, ziarist, editor.
1930-1943: Un vultur, poreclit de localnici „Ilie”, crescut de un negustor din apropiere, a devenit mascota gării. Ilie venea adesea în gară și mânca din mâinile călătorilor. Vulturul a murit în timpul celui de-al doilea război mondial, împuşcat de soldaţii nazişti. În amintirea lui, îi poartă numele strada „Vulturului” şi o marcă de bere, produsă în Buzău („Vulturul”).
1930: Se înfiinţează prima Bibliotecă Publică pentru Copii.
1930: Judeţul are 377. 463 locuitori.
1930, octombrie, 6: Se naşte, la Conduratu (Prahova), PAUL IOACHIM (1930- 2002), actor şi dramaturg.
1930, octombrie, 21: Se naşte, la Verneşti, GHEORGHE STAMATE – ziarist
1930, noiembrie, 15: Se naşte, la Buzău, GHEORGHE FOTACHE - ziarist si economist
1930, februarie, 2: Se naşte, la Măneciu (Prahova), ALEXANDRU CRISTEA (Puiu) (1930- 2003) - poet şi ziarist
1930, aprilie, 11: Se naşte, la Râmnicu Sărat, MIHNEA MOISESCU – scriitor.
1930 (1924?) - 1943 (1942?): Un vultur, poreclit de localnici „Ilie”, crescut de un negustor din apropiere, a devenit mascota gării. Ilie venea adesea în gară și mânca din mâinile călătorilor. Vulturul a murit în timpul celui de-al doilea război mondial, împuşcat de soldaţii nazişti. În amintirea lui, îi poartă numele strada „Vulturului” şi o marcă de bere, produsă în Buzău („Vulturul”).
1929: A decedat, la Buzău, D. IONESCU (grafiat şi Popişteanu), cunoscut şi sub numele de D. Ionescu-Alarmă - ziarist, proprietarul publicaţiei „Alarma” (1898-1924, cu întreruperi), director al gazetei umoristice „Krokodilul” (1888), administrator al „jurnalului independent ”Ecoul Buzeului” (1893-1894).
1929, octombrie, 25: Se naşte, la Buzău, MIRCEA LERIAN (Mircea Harpalete), prozator, publicist, dramaturg.
.
1929, martie, 11: Se naşte, la Buzău, MIHAI FLOREA (1929-1983) - istoric de teatru, publicist.
1929, mai, 6 : Se naşte, la Cilibia, STELA TOMA – publicist
1929, iunie, 13: Se naşte, în satul Pleşeşti – Podgoria, ALEXANDRU SĂNDULESCU - editor, istoric, memorialist, publicist, critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
1928: Se naşte în satul Băieşti-Cernateşti, CONSTANTIN I. TATU (1928-1999) - jurnalist militar, scriitor.
1928: Este dată în folosinţă „Uzina electrică”, a cărei construcţie, începută în 1911, a fost întreruptă de anii de război, ceea ce a avut drept consecinţă generalizarea iluminatului electric în oraş.
1928, octombrie, 15: Se naşte la Bentu-Gălbinaşi, ONU CAZAN (nume real Ion Cazan).
1928, noiembrie, 19: Se naşte, în satul Cotu Ciorii-C.A.Rosetti, EXACUSTODIAN PĂUŞESCU – memorialist, eseist.
1928, mai, 28: Sala de recepţii a Palatului Comunal a găzduit o importantă manifestare artistică: duetul Bianca Soraya şi Dimitrie Onofrei, de la Opera din Chicago, a susţinut un concert.
1928, mai, 01: Ia fiinţă „Fabrica Metalurgică şi Turnătorie S.A”. La 1 septembrie a început să producă produse din fontă şi fier forjat.
1928, februarie, 14: Se naşte în localitatea Valea lui Lalu – Pardoşi, RADU CÂRNECI - poet, traducător, publicist şi editor.
1927, februarie, 17: Se naşte, la Râmnicu Sărat, TITEL CONSTANTINESCU (1927- 1999) - poet, dramaturg, prozator, regizor.
1926: Se naşte, în Vadu-Soreşti, GHEORGHE LEFTER – redactor, jurist.
1925: A fost inaugurată Mina de Petrol de la Fundu Sărăţii (azi Sărata–Monteoru), singura mină de petrol din Europa interbelică. Avea o galerie principală în care se cobora cu ascensorul la adâncime de 240–320 m. Din ea se săpau sonde orizontale prin straturile de marne către cele de nisip petrolifer, de unde petrolul se scurgea în puţul nr. 42, pentru a fi scos cu pompele la suprafaţă. Mina funcţionează şi astăzi, la parametri considerabil mai mici. Exploatarea petrolului a permis investiţiile în zonă, astfel încât Sărata-Monteoru să devină staţiune balneo-climaterică.
1925, noiembrie, 26: Se naşte, la Smârdan-Brădeanu, GEORGE ALEXE - poet, jurnalist şi teolog,
1925, martie, 21: Marele filantrop C.A. PAPADOPOL pune bazele unui laborator de analize în clădirea Spitalului „Gârlaşi”. C. A. Papadopol a fost preşedinte al Tribunalului Buzău apoi membru al Baroului buzoian. A strâns fonduri pentru înfiinţarea şi dotarea cu aparatură a sălii de operaţii de la Spitalul „I.C. Brătianu”. La 1 iunie 1928 începe activitatea „Institutul de Radiologie şi Fizioterapie”, care, din 26 mai 1932, prin aprobarea Consiliului Comunal Buzău, îi portă numele. Este declarat cetăţean de onoare al oraşului. Din 1929, tot la iniţiativa sa, ia fiinţă „Serviciul Antirabic”. A editat revista „Sănătatea publică”.
1924, Râmnicu Sărat: Ia fiinţă cercul studenţesc „Alexandru Sihleanu”
1924, octombrie: La Râmnicu Sărat s-a înfiinţat Cenaclul literar Octavian Moşescu, chiar la reşedinţa scriitorului.
.
1924, aprilie, 3: Se naşte la Cetatea Albă, astăzi în Republica Moldova, ALEXANDRU LUNGU, medic endocrinolog, grafician, pictor şi poet.
Părintele Constantin Voicescu – despre cel ce a sfințit crucile jertfei din Piața Universității…
Părintele Constantin Voicescu s-a născut în Bucureşti, la 28 iulie 1924, în familia ceferistului Stan Voicescu şi a croitoresei Zinca Manea. Creşte, împreună cu sora sa Maria (n. 1929) în orfelinatele din Predeal, Tîrgovişte şi Buzău, cu ajutorul unchilor Gheorghe Rădulescu, Badea şi Ilie Manea. Rămas orfan de la vârsta de șapte ani şi-a petrecut copilăria în orfelinat. Părintele Constantin Voicescu a fost trimis să înveţe la Şcoala Normală din municipiul Buzău. Aici intră împreună cu alţi colegi în Frăţia de Cruce, motiv pentru care va fi arestat în luna decembrie anul 1942. A fost condamnat de Curtea Marţiala a Corpului 5 Armată Ploieşti, la 3 de închisoare corecţională. Stă închis la Piteşti şi Alba Iulia. În vara anului 1944, după eliberare, este elev militar la Arad. În anul 1946 absolvă Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti. La 8 noiembrie 1945, participă la manifestaţia de susţinere a Regelui Mihai. Între anii 1946 – 1948, urmează cursurile din anii I şi II la Facultatea de Geografie a Universităţii Bucureşti. Între anii 1945 – 1948, este fiu duhovnicesc al Părintelui Toma Chiricuţă. Frecventează şi Mănăstirea Antim, în perioada „Rugului Aprins”.
În anul 1948 a urmat cursurile Facultăţii de Geografie. De la căminul studentesc al acestei facultăţi va fi arestat în luna mai 1948. A fost condamnat pentru „uneltire împotriva ordinii sociale” prin sentinţa nr. 538/1949 a Tribunalului Militar Bucureşti la patru ani detenţie şi a fost închis la Jilava. În a doua jumătate a anului 1949, Părintele Constantin Voicescu a fost mutat la Piteşti. Se făceau trierile: studenţii – la Piteşti, intelectualii – la Aiud, muncitorii – la Gherla; elevii – la Târgşor, femeile la Mislea şi Miercurea Ciuc. Ajunge la închisoarea-spital de la Târgu Ocna, în anul 1950, pentru că i s-a descoperit un TBC osos la genunchi. La Târgu Ocna erau adunaţi deţinuţii grav bolnavi de tuberculoză, ca să moară. Ajuns aici, scapă de focul „reeducărilor” de la Piteşti Deţinut la Jilava, Piteşti, Tg. Ocna – unde se apropie de Valeriu Gafencu, „Sfîntul închisorilor”. La 14 iunie anul 1954, a fost eliberat de la închisoarea-penitenciar Târgu Ocna. La 31 octombrie 1954, se căsătoreşte cu Laura-Florentina Durac din Piatra Neamţ, absolventă a Academiei Comerciale şi a Facultăţii de Teologie. În anul 1956, i se naşte fiul, Mihai, viitor preot şi el. În perioada anilor 1956 – 1958, urmează cursurile din anii I şi II la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi în paralel îşi cîştigă pîinea lucrând ca geotehnician la Institutul de Geologie. În anul 1957, i se naşte prima fiică, Irina.
La 30 octombrie anul 1958, este arestat, condamnat la muncă silnică pe viaţă (sentinţă comutată ulterior în 25 de ani muncă silnică), în cadrul „lotului mistico-legionar Tîrgu Ocna”. Timp de şase ani este deţinut la Jilava şi Aiud ( la aceasta din urmă din februarie 1960). La 25 iunie anul 1964, este eliberat în urma Decretului de amnistie generală a deţinuţilor politici. În anul 1964, se angajează ca muncitor la Uzinele 23 August. În anul 1965, se naşte fiica sa Ileana. În anul 1967, este angajat la Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă (legătorie; corectură). Între anii 1967 – 1969, urmează cursurile din anii III şi IV la Facultatea de Teologie Bucureşti. În anul 1967, se înscrie la Facultatea de Geografie-Istorie Bucureşti. În anul 1969, îşi ia licenţa în Teologie.
La 11 februarie anul 1973, este hirotonit pe seama Bisericii Radu Vodă (paraclisul Seminarului teologic). Slujeşte onorific la Biserica Bucur Ciobanul, împreună cu Părintele Alexie Bîrcă. La 1 octombrie 1976, este transferat la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din strada Sapienţei. În anii 1985 – 1986, face demersuri pentru salvarea de la demolare a Bisericii Sapienţei. Supraveghează mutarea şi restaurarea Bisericii Mihai Vodă. În anul 1988, moare soţia sa, Laura-Florentina. Este înmormîntată în cimiturul Mănăstirii Cernica.
În anul 1990, participă la manifestaţia din Piaţa Universităţii; sfinţeşte crucile din Piaţă. Este membru fondator al Alianţei Civice; devine membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei „Christiana”; participă la înfiinţarea Centrului de medicină socială „Christiana”. Este membru în Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, alături de alte mari figuri ale societăţii civile, ca Părintele Arhim. Bartolomeu Ananina, artiştii Horia Bernea şi Sorin Dumitrescu. Împreună cu preoţii Ioan Iovan din Mănăstirea Vladimireşti, Liviu Brînzaş, Alexandru Capotă, Vasile Pătraşcu şi Dumitru Manta, Părintele Constantin Voicescu deschide primul congres al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. În anul 1992, este ales membru al Consiliului Naţional al Alianţei Civice şi în Comitetul de Coordonare al AC. În luna aprilie anul 1992, slujeşte alături de 11 preoţi Liturghia din prima zi de Paşti, în prezenţa MS Regelui Mihai, la Biserica Sfântu Gheorghe Nou din Bucureşti. În anii 1994 – 1997, participă cu comunicări la Simpozioanele Memorialului Sighet. La 8 septembrie 1997, odată cu prasnicul „Naşterii Maicii Domnului”, trece la cele veşnice, născându-se în viaţa cea cerească a Preasfintei Treimi, fiind lovit de o maşină pe când se întorcea de la Mislea, unde slujise întru pomenirea celor care au suferit în închisoare acolo, sub regimul comunist. La 11 septembrie anul 1997, este înmormîntat la Mănăstirea Cernica, alături de soţia sa.
Părintele Constantin Voicescu a fost arestat pentru a treia oară la 30 Octombrie anul 1958 şi condamnat la muncă silnică pe viaţă prin sentinţa nr. 844/59 a Tribunalului Militar Bucureşti, iar apoi a fost închis la Aiud. A fost eliberat în anul 1964 şi s-a angajat, după cum am mai spus şi mai sus, ca muncitor la Uzinele 23 August. Mai târziu, Patriarhul Justinian Marina i-a dat un post de corector şi legător la Institutul Biblic. La 11 februarie anul 1973 a fost hirotonit preot şi a slujit în mod onorific la Biserica Bucur Ciobanul. Din anul 1976 şi până la sfârşitul vieţii sale pământeşti a fost preot paroh la Biserica Sapienţei. După cum am mai spus, Părintele Constantin Voicescu a avut trei copii: Mihai, Irina şi Ileana. A murit intr-un accident stupid de maşină, la 8 septembrie 1997, dupa ce a săvârşit slujba de pomenire pentru deţinutele anticomuniste, decedate în închisoarea de femei de la Mislea.
Pentru Părintele Constantin Voicescu, cele trei perioade de detenţie de la Piteşti, Jilava şi Târgu Ocna au reprezentat ani de umilinţă, de durere înnăbuşită, trupească, dar mai ales sufletească. Doar în deşertul suferinţei şi al jertfei l-a putut întâlni şi cunoaşte mai bine pe Iisus Hristos, în slujba Căruia avea să-şi pună mai apoi tot restul vieţii. Alături de alte valori ale culturii româneşti, precum Petre Ţuţea, Tudor Popescu sau Petre Pandrea, părintele a împărţit caznele şi umilinţele copleşitoare ale închisorii: lipsa de aer şi căldura sufocantă, lipsa totală de igienă, percheziţiile, dezbrăcaţi afară, în ger, lanţurile grele de la picioare şi mâini, foamea. Chiar Părintele numeşte aceste chinuri: „Pe mulţi din care veneau la închisoare îi introduceau acolo, la intrare, pe hărdăul ăla cu mizerie. Şi-i ţineau acolo şi când dispărea unul dintre ăştia, atunci de-abia ăla venea să-şi ocupe loc de dormit.“ „Când ne dădea câte o ciorbă şi găseam câte un os, îl sugeam de câteva ori eu, pe urmă îi dădeam şi celui de-alături, cel de-alături îl dădea în continuare“, sau „sfărâmam felia de pâine pe-o cârpă, pe-o batistă, şi adunam fărâmiţele alea şi toţi făceau acelaşi lucru şi-i dădeau celui care era prăpădit“.
Ca mucenic al suferinţei, părintele ne dezvăluie sensul acesteia şi lucrarea lui Dumnezeu asupra noastră prin ea: „Rămânând la egoism şi neajungând la milă, putem doar să ne văităm sau să ne înrăim în urma celor îndurate. Depinde ce înţelegem din ce trăim. În suferinţă există o cale, uneori un ajutor nepreţuit, un semn divin. Mie, de pildă, bacilul Koch mi-a fost un mare prieten, care m-a şi salvat: ce-aş fi făcut atunci când m-au arestat a doua oară, în anul 1949… Mi s-a descoperit un TBC osos la genunchi şi am fost trimis la închisoarea-spital de la Târgu Ocna. Când? În anul 1950, exact când ar fi trebuit să intru în focul „reeducărilor“. Ce-aş fi făcut, cum m-aş fi purtat? Rezistenţa omului torturat are limite, acolo s-a depăşit imaginabilul. Nu ştii de ce mare pacoste te scapă Dumnezeu, care îţi dă o încercare, cum a fost la mine boala… Nu trebuie să cârtim niciodată, că nu ştim dacă nu cumva se poate şi mai rău“. Anii grei de temniţă nu i-au adus numai durere fizică sau tristeţe morală, ci şi multe bucurii spirituale, trăite alături de minţile luminate cu care împărţea spaţiul închisorii. Rugăciunea, conversaţiile teologice, schimbul de informaţie culturală au reprezentat pentru părintele Voicescu un fel de împărtăşanie atât de necesară supravieţuirii, nu atât fizice, cât mai ales spirituale. A ieşit din temniţă învingător, îmbogăţit sufleteşte, cu o mai adâncă înţelegere a lucrurilor şi a oamenilor.
Principalul mobil de activitate apostolică al părintelui Voicescu a fost să-i facă pe oameni liberi, prin credinţa în Dumnezeu. A susţinut, în luna decembrie anul 1989, alături de studenţii adunaţi în Piaţa Universităţii, eliberarea de sub dictatura comunistă. Era susţinătorul continuu al acţiunilor pornite din mediul studenţesc. După 22 decembrie anul 1989, a fost unul dintre primii preoţi de spital, prin fondarea aşezământului medical-creştin „Christiana“, în care a slujit atât în capelă, cât şi la căpătâiul bolnavilor. Îndemna enoriaşii să aducă din puţinul lor pentru spital, adunând mulţi tineri în biserică şi în diferitele acţiuni caritabile pe care le întreprindea. Ţinea mult ca oamenii să se roage, să respecte datinile şi pravilele, să se împărtăşească din tainele iubirii lui Dumnezeu, insistând asupra efectului mântuitor, purificator al Sfintei Liturghii – întăritoare şi păstrătoare a identităţii noastre creştine.
A ştiut să reaprindă scânteia de lumină ce sălăşluia şi în sufletul cel mai deznădăjduit. Cu blândeţea şi răbdarea ce-l caracterizau, a adus pe mulţi la reîntâlnirea cu Dumnezeu, făcându-i prieteni ai Lui şi oameni de valoare pentru societate. Propriile sale cuvinte – „Genunchiul la rugăciune şi nădejdea la Dumnezeu!“ – definesc cel mai bine personalitatea sa duhovnicească. A fost un preot care a înţeles că misiunea sa nu se termină la uşa bisericii, ci trebuie să se extindă asupra întregii societăţi. Părintele insista adeseori asupra unei legături mai strânse între Biserică şi societate, pentru o mai amplă implicare a clericilor în viaţa celor pe care îi păstoresc, dincolo de uşile lăcaşului sfânt, în evenimentele sociale şi politice, al căror tragism s-a accentuat în timp tocmai datorită acestei absenţe a prezenţei divine în acţiunile omeneşti. Şi pentru această realitate tristă, părintele aduce ca exemplu prima mineriadă de după anul 1989: „Dacă am fi ieşit noi, preoţii, în faţă, acolo, minerii n-ar fi îndrăznit să facă atâtea atrocităţi“.
Moartea sa tragică, într-un accident de maşină, la 8 septembrie anul 1997, după ce săvârşise slujba de pomenire pentru deţinutele anticomuniste închise şi decedate în lagărul de femei de la Mislea, a fost considerată chiar de către de alţi părinţi duhovnici care i-au fost şi prieteni (Arsenie Boca, Cleopa Ilie) drept moarte mucenicească, o jertfă supremă închinată lui Iisus Hristos, Celui Căruia I-a închinat întreaga sa activitate apostolică.
Ca Duhovnic şi Părinte duhovnicesc, era unul dintre cei mai căutaţi preoţi din Bucureşti, frecventat atît de creştini obişnuiţi, cît şi de un important număr de intelectuali, de toate vîrstele, dar mai ales tineri. Sub epitrahilul său îngenuncheau adesea şi importanţi oameni politici. Nu mai este un secret acum că Emil Constantinescu, fostul preşedinte al României, l-a avut duhovnic şi avem convingerea că dacă Părintele ar mai fi trăit, Emil Constantinescu ar fi avut în el cel mai preţios sfetnic şi, în consecinţă, ar fi făcut mai multe lucruri bune şi mai puţine greşeli. Ca Slujitor în cadrul serviciilor divine, publice şi particulare, oficia cu toată dăruirea, întotdeauna cu veşmintele curate, discret în voce şi gestică, foarte delicat cu alţi slujitori. Cu toate că dispunea de o voce sonoră şi caldă, cu o bună întindere, nu abuza niciodată de aceste calităţi. Ca om de atitudine, Părintelui îi era în totalitate străin pasivismul. Aşa a fost educat de mic, aşa se explică apartenenţa sa la Frăţiile de Cruce, aşa se face că de tînăr a cunoscut închisorile, atît sub regimul antonescian, cît şi sub comunişti. Până la evenimentele din anul 1989, fiind anchetat lunar, Părintele şi-a manifestat atitudinile civice în mare taină, sfătuind mai mult la spovedanii, iar în predici vorbind oarecum „cifrat”, pentru a nu fi cumva înregistrat ca atare de urechile omniprezentei Securităţii. Credincioşii înţelegeau însă mesajul, căci îi cunoşteau atitudinea.
Crescut în spiritul patriotismului autentic, după decembrie ’89 Părintele s-a simţit dator să vorbească deschis şi ferm, renunţînd aproape în totalitate la problemele personale şi dedicîndu-se parohiei şi problemelor cetăţii. Unii l-a înţeles şi judecat greşit, acuzându-l chiar că face politică în loc să-şi vadă de „datoriile” sale preoţeşti… Dar Părintele tocmai asta făcea: a înţeles că datoriile lui erau legate şi de viaţa publică, pentru că preotului nu-i poate fi indiferent pe mîna cui se află ţara. Cei care s-au grăbit să-l judece ar fi trebuit să ştie că, în vremuri grele şi tulburi pentru stat şi Biserică, înşişi călugării de la Muntele Athos, bunăoară, coborau în viaţa publică, renunţând la liniştea chiliei şi luând atitudine deschisă împotriva celor care lezau interesele comunităţii. O asemenea atitudine a avut (şi) Părintele Constantin Voicescu. Spunea lucrurilor pe nume, dînd gir duhovnicesc unor oameni politici pe care-i cunoştea bine, alte ori înfierînd lichelismul şi pe reprezentanţii lui. Părintele însuşi participa la întrunirile Alianţei Civice şi a purtat cu mîndrie ecusonul de „golan” în Piaţa Universităţii. Nu era preotul care să rostească doar „Doamne, Doamne…”, să împartă binecuvîntări şi apoi să doarmă liniştit. A fost un om de atitudine, cum rar se poate întîlni! Era permanent preocupat de soarta ţării şi nu de puţine ori îndurerat de oportunismul unora dintre cei aflaţi la putere. Slujirea social-caritabilă a Părintelui era foarte bine cunoscută şi înainte de Revoluţie. Nu doar bătrânii şi familiile sărace din parohie beneficiau de iubirea lui samariteană, ci şi cei din aziluri, din orfelinate şi spitale, pentru care organiza mereu colecte de daruri, pe care le oferea cel mai adesea personal. După Revoluţie, Părintele s-a angajt cu toată fiinţa în Asociaţia medical-creştină „Christiana”, arhicunoscută acum.
1923: Se inaugurează moara "Zangopol", cu o capacitate de 10 vagoane/ zi.
1923, octombrie: În programa de studiu a actualului liceu „Mihai Eminescu” se adaugă, pe lângă secţiile uman /real, o a treia, secţia clasico-modernă, a cărei absolvire dă dreptul la înscrierea la Universitate. 1925, decembrie, 10: Are loc solemnitatea depunerii actului de fundaţie la temelia din Str. Independenţei, nr.22, actualul local, În prezenţa ministrului şcolilor de atunci, doctor C. Angelescu. Autorul proiectului este arhitectul Paxino; directoare in funcţiune: profesor Vera Teodoru (matematici). 1928, aprilie: 20 eleve însoţite de 18 profesoare întorc vizita unui liceu din Polonia (20 zile). Funcţionează liceul unitar cu 7 clase cu denumirea “Dr. Angelescu” (2 secţii: uman si real ). 1931, septembrie: şcoala se instalează în localul propriu, directoare fiind profesoarele Iosefina Trandaf (franceză) şi Florica Manoilescu (romană-latină). La 15 noiembrie se termină lucrările începute cu 6 ani în urmă, dar clasele şi cancelaria se instalează într-o singură aripă (la faţadă, pe aliniamentul străzii). Este de subliniat decorarea holului de la parter şi amfiteatrul cu 520 locuri. 1934 -1948: liceul funcţionează cu 8 clase pe secţii (umană şi reală).
1923, mai, 24: Se naşte, în satul Pălici -Vipereşti, STELIAN DIACONESCU (ION CARAION) (1923-1986) - poet, eseist, traducător, editor.
1923, iulie, 2: Un angajat din gara Vintileanca a devenit ţapul ispăşitor între vinovaţii unui accident feroviar. El se numea Păun (Ion) şi a rămas în istorie ca un personaj care, în societatea românească, a fost mitizat şi poziţionat sub zodia ţapului ispăşitor, fiind de multe ori asociat unui clişeu al omului cinstit, care munceşte din greu. Despre acarul Ion Păun nu sunt prea multe date biografice sau fotografii. Ziarele interbelice şi cele câteva articole scrise pe această temă l-au privit doar ca pe o neînsemnată rotiţă într-un mecanism uriaş. Mizele contemporaneităţii lui Ion Păun au vizat miniştri, directori CFR, partide şi lideri politici; astăzi nu ne raportăm la el decât din perspectiva „ţapului ispăşitor”. O fişă biografică a acarului Păun Ion ne arată că s-a născut în 1880, într-o familie de ţărani din comuna Jugureni, judeţul Buzău (comună aflată astăzi în judeţul Prahova). Ion a absolvit o şcoală de scurtă durată la Buzău şi, în anul 1906, a fost angajat ca acar la staţia Vintileanca. Tată a patru copii, el şi-a făcut conştiincios datoria de angajat al statului până la accidentul din 2 iulie 1923, care avea să-i asigure nefericita posteritate. La cinci zile după eveniment, acarul s-a predat autorităţilor, care, după ce l-au pus să participe la reconstituire, l-au închis pe întreaga durată a procesului; ulterior, prin sentinţa pronunţată, a executat câţiva ani de închisoare. S-a stins din viaţă în 1934, curând după eliberare. La o lună după moartea sa a fost achitat, iar statul ar fi trebuit să plătească urmaşilor acarului o sumă de bani. Familia a fost marcată teribil de întâmplarea nefericită: la un an după moartea lui Ion Păun, a decedat şi soţia; se spune că moartea ei subită fusese provocată de bucuria aflării veştii că soţul său fusese declarat nevinovat. Astăzi, la Vintileanca (comuna Săhăteni, judeţul Buzău), Jugureni şi Ploieşti, mai trăiesc încă nepoţi de-ai acarului. Mărturiile lor consemnează că familia s-a simţit pur şi simplu stigmatizată de tragicul eveniment întâmplat acum 90 de ani. Nu exista o fotografie a acarului iar mormântul acestuia, din cimitirul de la Jugureni, nu se mai cunoaşte.
1922, noiembrie, 9: Se naşte, în comuna Tohani, MIHAI BĂLĂNESCU – inginer în structuri de rezistenţă, doctor în energie nucleară, director tehnic al „Institutului de Fizică Atomică” de la Măgurele. In prezent director al societăţii „Filtre aer curat”. Cetăţean de onoare al Oraşului Buzău.
1922, ianuarie: Actualul liceu „Mihai Eminescu” refuză terenul oferit de Consiliul comunal orăşenesc în spatele secţiei de pompieri, propus pentru locaţie. Se invocă cheltuielile exagerate impuse de friabilitatea solului. Aprilie: se achiziţionează de la Banca Naţională 3000 m2 teren pe strada Independenţei, într-o poziţie centrală, lângă „Casa Armatei”. Ulterior, suprafaţa destinată construirii unui local propriu va fi întregită cu alte două parcele ajungând să totalizeze 5160 m 2. Una dintre aceste parcele a fost cumpărată de la succesorii lui Nicolae Vaschiade, născut pe strada Independenţei la nr.31, la 5 decembrie 1873, Şi ajuns director-adjunct la „Laboratorul de psihologie medicală” de pe lângă Sorbona. Octombrie: se aprobă utilizarea, pe jumătăţi de zi, a localului spaţios al „Şcolii primare de băeţi şi fete nr.1” din Piaţa Daciei (actuala Şcoala Generală nr.5), unde va rămâne până în 1931.
1922, 16 ianuarie, 16: Se naşte, la Buzău, POMPILIU ANDRONESCU CARAION (1922-1971) - publicist, editor.
1921: Se înfiinţează echipa de fotbal „Vârtejul”.
1920, ianuarie 26: Are loc Conferinţa de constituire a Federaţiei organizaţiilor socialiste din judeţele Buzău, Focşani şi Brăila.
1919: Se înfiinţează Societatea literar ştiinţifică şcolară Bogdan Petriceicu Haşdeu.
1919: Se inaugurează Liceul „Mihai Eminescu” din Buzău.
1919, septembrie, 8: Apare Decretul – lege nr.3864 prin care se hotărăşte… “să se înfiinţeze, cu începere de la 1 octombrie 1919, câte o şcoală secundară de fete în oraşele Turnu-Severin, Piteşti, Buzău şi Constanţa.” 14 septembrie: prin circulara nr.112985, Ministerul condiţionează înfiinţarea şcolilor respective de valoarea contribuţiilor materiale locale (clădire, instalaţii, mobilier ). 12 noiembrie: Încep cursurile cu o singură clasă – clasa a I-a – având 63 eleve într-o clasă din localul fostei şcoli primare israelite, de pe strada Dobrogeanu Gherea nr. 29. Sunt două profesoare: Alexandrina Maxim (directoare, licenţiată în istorie şi geografie ) şi Lucia Ionescu (matematici). Titulatura oficială, ”Şcoala Secundară de fete, gr. II”, prezintă alături şi denumirea ”Externatul de fete” din Buzău (Colegiul "M. Eminescu").1920, iunie, 20: Se Încheie primul an şcolar cu următoarele rezultate: din 63 eleve promovează integral 53.
1919, sept, 12: Se fondează societatea „Mormintele eroilor căzuţi în război”, condusă de Arthur Vaitoianu.
1919, noiembrie, 21 (24?): Se naşte, la Cislău, NICOLAE TĂUTU (1919- 1972) - poet, dramaturg, prozator, militar de carieră.
1919, aprilie, 14. Padina: s-a înfiinţat „Casa de sfat şi citit”, transformată, din 1924, în „cămin cultural”.
1918-1939: În perioada interbelică, târgul Buzăului era locuit de peste 2.500 de evrei, minoritate care la acea vreme reprezenta o pondere însemnată a populaţiei. Odată cu trecerea anilor, comunitatea s-a stins încet („Au rămas mai puţin de zece membri în comunitate şi posibilităţile materiale ale acestora sunt mici”,) iar cimitirul a ajuns un loc al nimănui. În localul de la intrare, care, pe vremuri, era capela unde erau depuşi morţii, a locuit vreme de un deceniu o familie sărmană, ai cărei membri erau paznici şi îngrijitori ai mormintelor. Negociaseră cu evreii din comunitate să presteze aceste servicii, în schimbul şederii gratis în câteva camere.
1918: Armata a II-a se demobilizează ca structură. România a avut 1 milion de morţi, răniţi, mutilaţi, dispăruţi - din care 330.000 morţi din rândul militarilor. Raportul de forţe a fost 1/3,65 în favoarea duşmanului. Armata a II-a a avut in lupta 56 batalioane infanterie, 448 mitraliere, 228 tunuri - din care 52 grele -, 14 escadroane de cavalerie, 21 avioane.
1918, noiembrie 15: Buzăul revine sub administrație românească.
1918, mai, 1: Tratat de pace la Buftea, Bucureşti. Alexandru Marghiloman, îşi leagă numele de documentul păcii, care avea să îi încheie brusc cariera sa politică, fiindcă pacea a fost în defavoarea României.
1918, decembrie 30: Buzău - s-a înfiinţat Organizaţia Partidului Ţărănesc din localitate.
.
1918, martie, 27: Alexandru Marghiloman devine prim-ministru (martie, 1918 – noiembrie, 1918) şi primeşte Declaraţia Sfatului Ţării de unire a Basarabiei cu România.
1917: Oituz: Armata a II-a a blocat 20 zile înaintarea inamicului spre Oneşti şi Adjud.
1917, toamna: armata a II–a a ocupat o fâşie de apărare de 130 km între loc Bizac, spre nord, şi Muncel, la sud.
1917, martie, 01: Se naşte, la Buzău, PANAIT NICOLAE (1917-1941) - publicist, poet, dramaturg.
1917, martie, 01: Se naşte, în Gohor –Tecuci, judeţul Galaţi, GABRIEL COCORA (alias Gavril Fulgeriş), (1917 -1992) - preot, istoriograf, istoric literar, publicist
1917, mai, 17: Se naşte, la Glodeanu Sărat, PETRE POPESCU - preot paroh, timp de 52 de ani al Bisericii Ortodoxe Române „Buna Vestire” din Montréal şi Vicar al „Episcopiei Ortodoxe Române” din America
1917, iulie, 9-14: În marea ofensivă de la Mărăşeşti, armata a II-a s rupt frontul pe o lărgime de 30 km cu o pătrundere 3 km/ 24 h (28 km).
1917 oct-1918 martie: CONSTANTIN ANGELESCU (1869 – 1948) - medic, personalitate a vieţii culturale şi politice, membru al PNL, senator şi deputat de Buzău, ministru la Ministerul Lucrărilor Publice, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii -, devine primul ambasador al României în SUA.
.
1916-1918: Primul război mondial. Din Ordinul 40 al Marelui Cartier General, toate trupele şi serviciile prevăzute prin lucrările “Ipotezei Z” vor trece sub ordinele superioare ale comandamentului Armatei a II-a, al cărui Cartier General se va găsi instalat până la terminarea mobilizării, în localul “Şcoalei de artilerie şi geniu” Armata a II-a jucat un rol crucial în campania din 1916, asigurând,, de una singură şi în condiţii deosebit de grele, retragerea forţelor române spre Moldova. Având în compunere, la început, Corpurile 2 şi 3 Armată şi Brigada 3 Călăraşi, ce întruneau în total 78 batalioane infanterie, 12 escadroane de cavalerie şi 71 baterii de artilerie, iar la comandă pe generalul de divizie Alexandru Averescu, armata a II-a română intră, cu viteza ce-o impuneau evenimentele acelei vremi, în prima etapă din istoria ce va cuprinde perioada august 1916 - mai 1918.. Armata a II-a a participat, iniţial, la operaţia de acoperire în fâşia sa de front repartizată. Urmează, cu bune rezultate, ofensiva desfăşurată, în lunile august-septembrie 1916, pe frontul din Ardeal, traversând cele trei etape ale acestei prime operaţii. Ofensiva Armatei în Transilvania s-a încheiat în a doua decadă a lunii septembrie 1916, când trupele acesteia au atins şi trecut la consolidarea aliniamentului: Odorheiul Secuiesc, Paloş, Dăişoara, Ticuşul Nou, Noul Roman, Cârțişoara, Avrig. Începând cu această dată, raportul de forţe s-a echilibrat substanţial în sectorul Armatei a II-a, el devenind chiar nefavorabil pentru partea română, în urma aducerii de către Puterile Centrale, în această zonă, a Armatei a 9-a germane.
.
1916, decembrie, 14 - 14 noiembrie 1918: Oraşul a fost ocupat de trupe germane; mulţi localnici s-au refugiat de forţele de ocupaţie în zona rurală din preajma oraşului sau în Moldova.
1916, august, 5: Se naşte, în Cilibia, MARIN C. NIȚĂ - colonel în rezervă, veteran de război, de 6 ori decorat cu diverse medalii, „Cetăţean de onoare al oraşului Buzău”.
1914, octombrie, 9: Se naşte, la Ulmeni, MIHAIL I. DRAGOMIRESCU (1914-1999) - istoric literar, memorialist, editor, publicist.
1913: Este înfiinţată distileria de petrol "Saturn".
1913, septembrie, 29: Se naşte, la Rubla-Valea Rîmnicului, ALEXANDRU BAICULESCU (1913-1942) – poet.
1913, martie, 30: Se naşte, la Pârscov, GEORGE PÂSLARU – ziarist, editor, publicist şi patron al unor publicaţii buzoiene, tatăl celebrei interprete de muzică uşoară Margareta Pâslaru.
1913, mai, 28: Se naşte, la Joseni-Berca, GEORGE MACOVESCU - publicist, istoric literar, eseist, jurnalist.
1913, iunie, 7: Se naşte, la Buzău, RUDICH MAYER (Marcu Moise) - prozator, poet, ziarist.
1912: Este înfiinţată Şcoala Militară de Aviaţie de la Boboc, devenită „Şcoala de Aplicaţie pentru Aviaţie Aurel Vlaicu”.
1912, noiembrie, 12: Se naşte, la Iaşi, GEORGE EMIL PALADE, savant de renume mondial, deţinător al Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, în anul 1974
1912, ianuarie, 09: Se naşte, în com. Grebănu, ŞTEFAN STĂNESCU (1912 –1956) - poet
1911, iunie, 4: Se naşte, la Buzău, DEM. ILIESCU (Iliescu Dumitru), avocat, ziarist, poet
1910, noiembrie, 29: Se naşte, la Buzău, POMPILIU IONESCU (1910- 1941) - ziarist.
1909: Dumitru Vernescu - primul medic român care a folosit în premieră mondială serul doctorului Jean Nicolaidi, din Paris, în tratarea formelor grave de pelagră
1909, februarie, 20: Se naşte, la Lopătari, DAN ŞERBESCU (1909- 1970) – ziarist.
1909, februarie, 04: Se naşte, la Buzău, VASILE CÂRLOVA (1909-1831) - poet..
1908, noiembrie, 26: Se naşte, la Râmnicu Sărat, MIRCEA GRIGORESCU (1908–1976) - publicist.
1908, martie, 03: Se naşte, la Buzău, ADINA-PAULA MOSCU (1908- 1979) - pictoriţă şi graficiană.
1908, Lopătari: se înfiinţează Căminul cultural, cel mai vechi din judeţul Buzău. Avea o bibliotecă cu peste 3000 de volume şi o colecţie muzeală cuprinzând piese de etnografie, botanică, zoologie. Pe lângă cămin activau „Banca populară” şi „Obştea Moşnenilor Lopătăreni”, un cor pe patru voci. Toate acestea s-au înfăptuit din iniţiativa lui D. Şerbescu-Lopătari.
1907-1908: A fost montată prima linie ferată Buzău – Nehoiaşu.
.
1907: Eliza Seceleanu, văduva unui tânăr boier local, îndurerată de moartea soţului său, Petre Stănescu, îl angajează pe Constantin Brâncuşi să-i realizeze două sculpturi. Acesta le realizează la Paris şi, în vara anului 1914, Brâncuşi vine la Buzău şi stă câteva luni (str. Păcii nr. 27) până instalează cele două lucrări („Rugăciune” şi „Bustul Stănescu”) pe un soclu de piatră de Măgura. Ambele sculpturi au decorat mormântul lui Stănescu din cimitirul „Dumbrava”, dar au fost mutate la „Muzeul Naţional de Artă” al României din Bucureşti, fiind înlocuite cu două copii. Copiile au fost furate în 1999 ( moment din care Buzăul a căpătat identitatea „Oraşul fără statui”), iar, în 2013, statuia „Rugăciune” a fost înlocuită de clubul Rotary (en) local.
1907, martie, 11-24: Are loc o răscoala la Buzău. Numeroşi ţărani pornesc din Obor, manifestând şi devastând case şi magazine situate în perimetrul comercial. La podul Mărăcineni s-a tras în mulţime. Au murit 11 persoane şi alte zeci au fost rănite.
1907, ianuarie, 9: Se naşte, la Buzău, CLAUDIU D. IONESCU (1907-1980) - ziarist şi publicist.
1907, decembrie, 8: Este inaugurat noul local al Spitalului "Maria Minculeasa" (Gârlaşi). Dr. Petre Inotescu este medicul şef al spitalului.
1906: Se naşte, la Buzău, ŞTEFAN CRĂCIUN - poet şi ziarist.
1906: Se naşte, la Buzău, POMPILIU PODGOREANU (1906-1933) - publicist, ziarist.
1906: Se naşte, în satul Zoiţa–Ziduri, D. D. PETRESCU-ZOIŢA (1906-1941) teolog, gazetar.
1906: Se naşte, în satul Pâcle-Berca, CONSTANTIN PÂCLE (Constantin Teodorescu) (1906-1931) - publicist.
1906, noiembrie, 23: Se naşte, la Zărneşti, ŞTEFAN DIMA (1906-2002) – poet, eseist.
1906, martie, 11: Se naşte, la Buzău, IOAN C. GEORGESCU (1906-1950) - poet, prozator, jurnalist, animator cultural.
1906, august, 10: Se naşte, la Răşcani-Şuleta, judeţul Vaslui, DUMITRU CRĂCIUN - poet, traducător
1905: Se naşte, în satul Străjescu-Garoafa (Vrancea), CONSTANTIN BUNEA - publicist.
1905: Se inaugurează Cazinoul din staţiunea Monteoru.
1905, noiembrie, 5: Se naşte, la Lopătari, CLEMENŢA BEŞCHEA (Stănescu) (1905-1993) - învăţătoare, publicistă.
1905, decembrie, 3: Se naşte, la Pogoanele, IOAN ICHIM (1905 - 7 martie 1970) - critic literar.
1905, august, 7: Se naşte, la Lopătari, POMPILIU–EUGENIU D. ŞERBESCU (1905-1977) - ziarist..
1904: Se naşte, la Buzău, IOAN T. ANGELESCU - ziarist.
1904, ianuarie, 30: Se naşte, în satul Văcăreni-Luncaviţa, judeţul Tulcea, STELIAN CUCU – poet.
1904, februarie, 18: Se naşte, la Buzău, GEORGE PODGOREANU (1904 -1976) - ziarist.
1903: S-a înfiinţat, la Cătina, Societatea Turiştilor Români. A fost prima de acest fel din ţară, iar printre iniţiatori s-a aflat savantul Gheorghe Munteanu-Murgoci.
1903 (sau 1904? ), septembrie, 12: Intr-o berărie de pe „Bulevardul Parcului” se desfăşoară primul spectacol cinematografic din Buzău - antreprenorul Nicolae Mihăilescu solicită primăriei autorizaţie pentru "mai multe reprezentaţiuni de kinematograf".
1902: Se naşte, la Buzau, DIMITRIE ZAHARESCU (1902-1940) - ziarist..
1902: Se naşte, in satul Osmanu-Unirea, jud. Brăila, GHEORGHE I. BESCHEA – publicist.
1902, noiembrie, 8: Se naşte, la Năeni, CONSTANTIN GORN (1902-1976) - poet, traducător.
1902, noiembrie, 21: Se naşte, în satul Greceanca-Breaza, DUMITRU BELU (1902-1980) - profesor universitar de teologie la „Institutul Teologic Universitar” din Sibiu, publicist.
1901: Se naşte NICOLAE NESTORESCU (1901-1969) - medic, profesor microbiolog, imunolog.
1901: Se naşte MITICĂ POPESCU (1901-1986), medic urolog.
1901: Se înfiinţează „Şcoala Normală de Băieţi”.
1900, august, 28: Se naşte, la Grăjdana-Tisău, DIMITRIE GH. IONESCU (1900-1985) - profesor, publicist, cercetător
1900, aprilie, 01: Se naşte, la Băltaţi -Buzău (sau Rubla -Valea Râmnicului?), GEORGE BAICULESCU (1900-1972) - istoric si critic literar, publicist, editor, bibliograf.
1900, august, 9: Se naşte, la Buzău, CONSTANT C. CRISTEA (1900-1932) - poet, publicist.
1900: Buzăul devine centru industrial și nod feroviar.
1900: Strada Cuza Vodă - mostră din istoria a oraşului - este principala arteră comercială a Buzăului, aflată în centrul istoric al oraşului. Casele de pe această stradă datează din secolul al XIX-lea, fiind construite pe nişte fundaţii construite cu multe decenii înainte.Întreaga stradă Cuza Vodă este plină de fostele ascunzători ale negustorilor de acum două secole. Sub construcţiile vechi se află trei niveluri de pivniţe, care reprezentau singura scăpare a târgoveţilor buzoieni de invazia turcilor din Raiaua Brăilei. Pentru că erau atacaţi în nenumărate rânduri de turcii sosiţi dinspre Dunăre, cei mai curajoşi dintre târgoveţii buzoieni ai acelor vremuri au ales ascunzătorile, în loc să părăsească oraşul, construind adăposturi pe trei niveluri de pivniţe.
1899-1903: În 1899, primarul Nicu Constantinescu a decis să rearanjeze străzile centrale ale orașului, străzi înguste și întortocheate, moștenire a vechii istorii de oraș-târg și a repetatelor distrugeri urmate de reconstrucții dezorganizate ale clădirilor, a cerut pavarea cu dale a centrul oraşului şi a trotuarelor de pe străzile principale. A deschis, pe traseul vechiului apeduct, Bulevardul Parcului (astăzi Nicolae Bălcescu), pavat şi plantat cu castani, si Bulevardul Gării (care leagă centrul oraşului de gară). Pe vremea sa a fost pavat Oborul, iar în locul unor barăci din scânduri s-a construit un abator modern pentru acea vreme. Atunci, primăria s-a preocupat de alimentarea cu apă şi de iluminat. In 1899 a fost instalat primul bec electric din oraș, în fața Grădinii Publice din centrul orașului. S-a pornit la ridicarea Palatului Comunal, respectându-se un proiect al arhitectului Alexandru Săvulescu - unul dintre întemeietorii „Şcolii de Arhitectură” din Bucureşti (cea mai cunoscută lucrare din portofoliul său este Palatul Poştelor şi Telegrafului din Bucureşti, construit între 1894-1900) - şi Kafşinski, finalizate în 1903. Clădirea-emblemă a oraşului Buzău, Palatul din centrul oraşului, a fost cea mai impunătoare construcţie comunală, din Regat, supremaţie care a durat până în 1918. Despre palatul comunal, clădirea ce urma să devină sediu administrativ, Nicolae Iorga a afirmat, în 1902, cu prilejul unei vizite la Buzău, că “va fi, neîndoielnic, cea mai frumoasă primărie din ţară şi o podoabă de mare preţ pentru Buzău”. Palatul Comunal a fost ridicat pe un teren expropriat, în locul grădinii publice, din cărămidă arsă, pe un soclu de piatră. Are parter, etaj şi turn cu ceas. La ridicarea zidurilor groase, s-a folosit piatră de Ciuta şi din carierele din Dobrogea şi Câmpulung. ”Palatul este cea mai flamboaiantă creaţie a lui Săvulescu, într-un stil foarte particular care combină elemente neoromâneşti, în parte redate într-o matrice Art Nouveau, cu motive arhitecturale locale, inspirate din cele care se găsesc la casele de negustori sau boieri buzoieni, precum şi forme decorative ce fac trimitere la viţa de vie, simbolizând o importantă componentă a economiei zonei. Capitelele de coloană sunt la rândul lor încoronate de ample pedimente, amintind de cele ale vechilor conace boiereşti de factură otoman-balcanică, decorate cu monograma PC (Palatul Comunal), înconjurată de vrejuri şi struguri de viţă de vie. Capitelul însuşi este format dintr-o interesantă compoziţie din frunze de viţă de vie”. (Valentin Mandache, expert - casedeepoca.ro) Coloanele sunt din piatră de Cararra, iar inscripţia ”Palatul Comunal” de pe frontispiciu a fost bătută în marmură de Cararra, de către sculptorul Themistocle Vidali, din Ploieşti. Stilul arhitectonic reprezinta o imbinare intre supletea celui gotic, grandoarea celui bizantin si robustetea celui baroc. Sunt alaturate stilurile arhitectonice romanesti, in primul rand fiind cel brancovenesc. Coloanele de la parter sunt corintice dupa capitel si ionice dupa masivitatea lor, iar coloanele de la etaj s-au construit in stilul marilor palate venetiene. Recepţia s-a făcut la 16 decembrie 1903, în „Sala de recepţii”, în prezenţa unor personalităţi ale vremii, precum Regele Carol I, prinţul Ferdinand, Armand Călinescu, Tache Ionescu, Nicolae Iorga, Alexandru Marghiloman şi alţii. Nicolae Iorga, la inaugurarea cladirii a rostit cuvintele: „Cea mai frumoasă primărie din ţară şi o podoabă de mare preţ pentru Buzău”. De atunci în „sala de recepţii” au loc, după alegeri, şedinţele de învestire a administraţiei comunale şi şedinţele solemne dedicate marilor momente ale istoriei naţionale.
1899: Recesământul oraşului - 21.875 persoane. După religie: ortodoxă 88,74%, mozaică 7,58%, catolică 2,93%, protestantă 0,32%, mahomedană 0,4%, armeană 0,001 %
1899, ianuarie, 27: Se naşte, la Buzău, ION GHIMBĂŞANU - poet decedat la 7 aprilie 1972, în Bucureşti.
1899: S-a înfiinţat Şcoala Normală de Fete.
1898, septembrie, 2: Se naşte, la Rm. Sărat, VICTOR DIMITRIU (1898-1962) - avocat, politician, publicist, dramaturg
1898: Se naşte, la Dărâmaţi, azi Valea Râmnicului (jud. Buzău) - ION D. DRĂGAN, publicist militar.
1898, martie 20: Se naşte, la Grăjdana -Tisău, TRAIAN IONESCU- NIŞCOV (1898-1985) - slavist, traducător, editor.
1898, noiembrie, 28: Se naşte, în localitatea Frumosu, Câmpulung Moldovenesc, ISAC HOLDER (Holdea), profesor, ziarist.
1898: Intr-o clădire din centrul orașului a fost deschis Teatrul „Moldavia”. Sala cu 400 de locuri a fost locul în care au ținut reprezentații artiștii importanți care au venit în Buzău, cum ar fi Constantin Nottara, George Enescu, dar și localnicul Nicolae Leonard.
1897: Este inaugurată vila „Albatros” (numele calului preferat al viitorului prim-ministru), situată într-un parc imens, cu heleşteu, care avea alături dependinţe, precum vile pentru personal pentru musafiri, case pentru grădinari şi portari, grajduri pentru celebrii cai de curse (au câştigat 27 derby-uri). Vila a găzduit, pentru recreere, importante personalităţi româneşti, precum Regina Maria şi Regele Ferdinand, istoricul Nicolae Iorga, oameni politici precum Lascăr Catargiu, Dimitrie Sturdza sau Iancu Ionescu. ”În locuinţa lui de vară, de lângă Buzău - scrie Regina Maria într-un jurnal-, soţia lui, născută Ştirbei, îl ajutase să întocmească o prea frumoasă grădină. Ne plăcea foarte mult să mergem la „Vila Albatros”, pentru că ne aducea aminte de viaţa în ţările străine. Îmi plăceau mult caii şi preţuiam mult căpşunile cultivate, precum şi frumoşii trandafiri care deosebeau casa lor. O zi petrecută la vila lui Marghiloman era totdeauna o zi plăcută şi Marghiloman ne făcea să uităm în totul că era ministru.”
1897, martie, 17: Se naşte, la Gura Teghii, PAMFIL GEORGIAN (PAMFIL GHEORGHIANU) (1897-1979) - profesor, publicist.
1897, martie,16: Se naşte, la Buzău, MARGARETA STERIAN, născută Weinberger (origine evreiască), (1897 -1992) - poetă, prozatoare, traducătoare, artist plastic de mare talent.
1897, februarie, 16: Buzău - se înfiinţează Clubul muncitorilor. Pe lângă acţiuni revendicative, clubul s-a preocupat şi de iniţierea unor activităţi pe linia cunoaşterii vieţii şi muncii lucrătorilor, a aspiraţiilor lor..
1896, iunie, 6: Primarul Nicu I. Constantinescu i-a comunicat lui Marcu Avram, preşedintele Epitropiei Comunităţii Israelite, necesitatea ca în 6 luni să ia măsuri pentru mutarea cimitirului evreiesc, deoarece fiind situat într-o poziţie populată a oraşului (cătunul „Poşta” la acea dată) nu mai putea fi tolerat acolo, conform „Regulamentului Cimitirelor”, care prevedea asemenea amenajări la 200 de metri distanţă de marginea oraşului. Membrii Epitropiei, Lupu Feldman, M.I. Eskenazi, Leibu Grimberg, Aron Stern, David Goldenstein, Avram Feldman, M. Isacsohn şi C. Diamanthbergher, au cerut păsuire un an, motivând lipsuri financiare. La 13 iulie, consiliul comunal aprobă vânzarea unui teren de 4.500 m.p. pentru cimitir, pe partea stângă a şoselei Buzău - Urziceni, dincolo de barieră.
1896, decembrie, 22: Se naŞte, la Buzău, ALEXANDRU E. AGNESE: ziarist, avocat.
1896: Exista la Buzău Societatea filarmonică "Lyra", cu trei secţii: instrumental, orchestră şi canto.
1896: Apare, la Bucureşti, „Dicţionarul geografic, statistic şi istoric al judeţului Râmnicu Sărat”, realizat de profesorul râmnicean Grigore Gr. Dănescu.
1895-1997: Se construieşte Palatul administrativ. Arhitect Antonio Ulmioni.
1895, martie, 6: Se naşte, la Vipereşti, ŞTEFAN BÂRSĂNESCU (1895–1984) - pedagog, publicist.
1895, iulie, 1: Se inaugurează Staţiunea balneo-climaterică „Băile Sărata-Monteoru”, proprietatea lui Grigore Constantinescu-Monteoru. Lucrările de construcţie au fost executate de arhitectul Eduard Honzik. În 1905 s-a inaugurat Cazinoul.
1895: Prefectura începe construirea noului local al Spitalului „I.C. Brătianu”, inaugurat la 14 aprilie 1896..
1895: Se constituie, într-o sală a Gimnaziului „Tudor Vladimirescu”, primul muzeu din Buzău, „Muzeul Judeţean de Istorie” cu prima colecţie publică de piese arheologice, antropologice si istorice. Din 1976 muzeul îşi are sediul pe Bulevardul N. Balcescu la numarul 52, intr-o cladire construita între 1925-1937, ca sediu al şcolii Normale de Fete.
1894, mai, 23: Se naşte la Ţâmboieşti - Vrancea, OCTAVIAN MOŞESCU - publicist, editor, memorialist, poet, animator cultural.
1894, septembrie, 6: Se naşte, în satul Tăbărăşti–Gălbinaşi, PAMFIL ŞEICARU (1894-1980)- ziarist, pamfletar de temut şi literat.
1894, august: Se constituie Asociaţia învăţătorilor buzoieni. Primul preşedinte a fost Ion Gh. Dumitraşcu. Învăţătorii buzoieni au participat la primul congres învăţătoresc ce s-a desfăşurat la Ploieşti în zilele de 28-30 dec. 1898. S-a hotărât înfiinţarea Societăţii Învăţătorilor din România. 1894, octombrie, 14: apare „Revista Asociaţiei Învăţătorilor buzoieni”, publicaţie lunară în 18 pagini este prima de acest gen din România. Într-un tiraj de 300 exemplare, s-a tipărit în Tipografia Alessandru Georgescu din Buzău. Îşi încetează activitatea în anul 1897, în locul său apărând „Şcoala viitoare”.
1894-1895: Caragiale a închiriat un restaurant lângă gară și a locuit acolo timp de un an. În acest timp, el a ținut o prelegere publică, al cărui subiect (planificat), „Tehnica prozei”, a fost schimbat în ultimul moment în „Cauzele prostiei omenești”.
1894, decembrie, 29: Se naşte, la Râmnicu Sărat, EMILIAN I. CONSTANTINESCU - critic literar.
1894: Buzăul a devenit nod feroviar al căilor ferate București–Galați și București-Mărășești.
1894: S-a deschis rafinăria de petrol a societății „Saturn”, care a funcționat timp de cincizeci de ani.
1893, mai, 21: Se naşte, la Râmnicu Sărat, ALEXANDRU POPESCU- NEGURĂ (Al. Popescu) - poet, publicist
1893, decembrie 08: Ia fiinţă „Ateneul”, filială a „Societăţii Ateneul Român”. Iniţiatorul a fost profesorul Basil Iorgulescu. La 19 ian. 1894 au fost adoptate statutele şi regulamentul de funcţionare. Ateneul numără 50 de membri şi în cadrul său au fost organizate cicluri de conferinţe pe teme de istorie, filosofie, literatură, medicină etc. Şi-a desfăşurat activitatea mai întâi în amfiteatrul Liceului Al. Hasdeu, apoi în sala de spectacole a Teatrului „Moldavia”. Printre conferenţiari s-a numărat şi I.L. Caragiale.
1893, noiembrie 09: Se inaugurează în localul gimnaziului Tudor Vladimirescu Biblioteca publică a oraşului, în prezenţa ministrului Instrucţiunii Publice şi Cultelor. Încă din anul 1873, profesorul Basil Iorgulescu face demersuri pentru înfiinţarea acestei biblioteci, fiind susţinut în strădaniile sale de intelectuali de frunte ai oraşului, care fac donaţii de cărţi şi alte bunuri. Însuşi regele Carol I a donat bibliotecii o enciclopedie în anul 1886, cu prilejul vizitei sale la Buzău. În semn de preţuire pentru acest gest, biblioteca se va numi „Biblioteca publică a Buzeului - Carol I".
1893, octombrie 20: Se naşte, la Valea Râmnicului, ION CREŢU - critic şi istoric literar, editor.
1893: Se naşte, la Buzău, ION Gh. IOACHIMESCU - ziarist profesionist.
1893, septembrie, 18: Se naşte, în Moseştii Vechi –Robeasca, ANTIM ANGELESCU (Anton, din botez) (1893-1980) - Episcop al Buzăului, publicist.
1893, octombrie, 14: Se naşte, la Buzău, TITUS T. STOIKA - publicist, editor, gazetar.
1892, februarie 14: Se naşte, la Buzău, CONSTANTIN TITUS STOIKA (1892-1916) - poet, prozator, traducător.
1892: Profesorul Basil Iorgulescu publică valoroasa lucrare „Dicţionarul geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Buzău”. Lucrarea a fost premiată de Academia Română.
1891, ianuarie,24: Există referiri scrise despre existenţa la Buzău a unei secţiuni a "Ligii pentru unitatea culturală a românilor".
1891, ianuarie, 24: Ia fiinţă secţiunea locală a” Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor”. Scopul său era de a întreţine vie conştiinţa solidarităţii neamului românesc pe baza tezaurului cultural naţional. În cadrul său s-au organizat numeroase manifestări cultural-artistice: concerte, concursuri, conferinţe.
1891, ianuarie, 8: Se naşte, la Bucureşti, Al. CEZAR T. STOIKA - poet, critic literar, traducător
1891: S-au deschis Bulevardul Gării şi Bulevardul Dumbravei, devenit Democraţiei, şi s-a pavat cu dale centrul oraşului. Circulaţia în oraş şi împrejurimi se făcea cu 60 de birje de piaţă şi 153 particulare, dintre care 47 de lux.
1890: Se naşte, la Buhuşi, DUMITRU DAN (1890 -1979) - profesor de geografie, globe-trotter.
1890: În sprijinul acţiunilor politice organizate în Transilvania şi celelalte teritorii româneşti aflate sub dominaţie străină, pentru realizarea unităţii naţionale a tuturor românilor, la Buzău, prin intermediul unor asociaţii şi societăţi cu caracter patriotic şi cultural, cât şi prin presă, se declanşează un larg front de opinie pentru sprijinirea şi ajutorarea luptei fraţilor oprimaţi.
1890: S-a construit Hala de Carne şi Peşte, actualul Bazar, după proiectul arhitectului Doru Boianovici.
1889, ianuarie, 20: Se naşte, la Rm. Sărat, TRAIAN I. SĂVULESCU (1889-1963) - botanist, om de ştiinţă, întemeietorul şcolii româneşti de micologie şi fitopatologie.
1889: Se naşte, la Buzău, CONSTANTIN C. JITIANU (1889-1978) - publicist.
1889: Se înfiinţează, la Râmnicu Sărat, Gimnaziul „Vasile Boierescu”.
1888, mai, 3: Se naşte, la Buzău, AURELIAN COSTESCU-DUCA (1888-1955) - bariton, membru fondator al Operei Române.
1888: Se naşte, la Râmnicu Sărat, NICOLAE VÂRTEJ- gazetar profesionist, din 1909, cu studii de Drept. A fost redactor la "Lupta" şi colaborator la ziarele "Adevărul" şi "Dimineaţa".
1887: Se naşte, la Buzău, ALEXANDRU A. BARDESCU - doctor în ştiinţe juridice, licenţiat al Universităţii din Paris, deputat, ziarist.
1887: Se naşte, în localitatea Mânzu – Cilibia, N. SIMIONESCU - ziarist.
1885, iulie, 13: Se naşte, în satul Ojasca-Măgura, C. C. IARCA - avocat, politician, gazetar.
1885, martie, 25: Se naşte, la Buzău, CONSTANTIN SUDEŢEANU (1885-1960) - sociolog, profesor universitar
1884, octombrie 13 (sau 27 noiembrie): Se naşte, la Pârscov, VASILE VOICULESCU (1884-1963) - poet, prozator, dramaturg, folclorist, publicist, medic.
1884, septembrie, 4: Se naşte, la Râmnicu Sărat, NICOLAE DICESCU (1884-1970) - avocat, om politic si ziarist.
1884, ianuarie, 24: Se naşte, la Merei, ION G. STOYAN - ziarist.
1883, mai, 5 (7 iunie???): Se naşte, la Buzău, GEORGE CIPRIAN (pseudonim) - GHEORGHE PANĂ CONSTANTIN, (1883-1968) - actor, dramaturg, prozator, memorialist, eseist.
1883-1905: Cea mai importantă etapă de dezvoltare a Buzăului. Primarul Nicu I. Constantinescu a comandat construirea Palatului Comunal, devenit clădirea-simbol a municipiului Buzăului. A construit artera de circulaţie Centrul Oraşului – Crâng (care s-a numit iniţial „Bulevardul Parcului”, apoi, din 1896, „Bulevardul I.C. Brătianu” devenind actualul „Bulevard Nicolae Bălcescu”. Artera avea cinci benzi: banda principală, în centru (pe care circulau caleşti, trăsuri, docare, căruţe), două benzi în stânga şi în dreapta celei principale (care erau pentru pietoni) şi alte două exterioare (pe care se circula călare). A asanat şi pavat „Oborul”; a construit localuri pentru toate cele opt şcoli primare din vremea sa (patru de băieţi şi patru de fete); a aliniat şi sistematizat străzi; a ridicat impozante clădiri: Colegiul Naţional „B.P.Hasdeu” de astăzi, în locul Arestului Preventiv (puşcăria oraşului), Hala de Pescărie şi Măcelărie (Bazarul Obor); a salvat Crângul de la tăiere şi, cu ajutorul arhitectului peisagist Rebhun, a realizat reţeaua de alei pietonale din acest parc natural şi emblema impozantul edificiu al Palatului Comunal
1883: Au apărut primele întreprinderi industriale din oraș:
Moara Garoflid, cu 3 secţii: făină, mălai şi o fabrică de postav şi dimie acţionată mecanic - prima instalaţie industrială din oraş;
Fabrica "Brainski & Rosazza S.A." - prima fabrică din regat de ţigle şi produse ceramice obtinute din cuptoare mari, sistematice.
1883: Ion Aristotel înfiinţează la Băbeni-Topliceni prima bibliotecă sătească din judeţ.
1882-1887: Iancu Marghiloman a construit Conacul Marghiloman (31 de camere, pereţi tapetaţi cu mătase, parchet). După moartea acestuia, clădirea masivă este modernizată în stil franţuzesc de fiul său, Alexandru Marghiloman, după planurile arhitectului francez Paul Gottreau (renumit deja pentru proiectarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni şi a clădirii Fundaţiei Universitare Carol I, din Bucureşti). După decesul lui Alexandru Marghiloman, conacul a intrat în continuă degradare. Se zvoneşte că proprietarul terenului, C. Musceleanu, după ce a pierdut terenul la cărţi, ar fi blestemat: „Să se aleagă praful de orice se construieşte pe acest loc
1882: Se înfiinţează Asociaţia învăţătorilor ca şi organizaţie profesională.
1882: La Smeeni ia fiinţă prima bibliotecă şcolară din judeţul Buzău.
1881, Nov.: Îşi începe activitatea Trupa actorilor români din localitate. Pentru a putea activa, solicită subvenţie de la primărie, iar Consiliul comunal aprobă subvenţia, în şedinţa din 8 ian. 1882.
1881: Se naşte, la Buzău, ION Gh. SCUTARU – inginer, agronom, ziarist, publicist.
1881, Oct.: Se dă în exploatare calea ferată Buzău - Mărăşeşti, prima linie ferată proiectată şi construită de ingineri români. Se construieşte Gara veche, după planurile lui Anghel Saligny.
1880, iulie, 20: Se naşte, în Râmnicu Sărat, ALEXANDRINA SCURTU - poetă.
1880: Adolf Weber înfiinţează farmacia „La vulturul alb”, al cărei proprietar devine. După 1930 aici este localul farmaciei „Crucea albă”.
1880: Se inaugurează Liceul "Alexandru Vlahuţă" din Râmnicu Sărat.
1879, august, 1: Se naşte, la Roman - Neamţ, CONSTANTIN C. BRĂIESKU (1879 - ???) - avocat, politician, ziarist.
1879: Basil Iorgulescu realizează prima hartă litografiată a judeţului Buzău, ce va fi tipărită la Paris în anul 1890, împreună cu harta oraşului Buzău şi a împrejurimilor.
1879, februarie, 5: Se naşte, la Buzău, ANTON A. FILOTI - ziarist şi politician.
1878, noiembrie, 23: Se naşte, la Stâlpu, POMPILIU IOANIŢESCU - politician, ziarist, publicist.
1878, aprilie, 12: Se naşte, la Buzău, MATEI I. DUMITRIU (1878–1952) - publicist.
1878, ianuarie, 13: Se naşte, la Gura Sărăţii, IORGU (GEORGE) PLINICEANU- avocat şi ziarist
1877, august, 1: Locuitorii judeţului Buzău au constituit un comitet ce-si propunea să sprijine material şi moral armata care lupta pe front pentru independenţa României. Au înfiinţat spitale de campanie, au colectat bunuri materiale, obiecte de îmbrăcăminte, alimente, donaţii (56.863 lei pentru cumpărarea a 2.000 de puşti moderne) şi altele.
1876, august, 20: Se naşte, la Gura Sărăţii-Merei, ALEXANDRINA MIHĂIESCU (1876 -21 iunie 1899) – poetă
1876, mai, 15: Se naşte, la Finţeşti-Năeni, NICOLAE ŢIMIRAŞ - poet, prozator, publicist, traducător, istoric literar.
1876, ianuarie, 29: Se naşte, la Râmnicu Sărat, ELENA RĂDULESCU - POGONEANU - traducătoare, publicistă şi istoric literar.
1875, august, 8 (sau 10?): Se naşte, la Chiojdu, CONSTANTIN GIURĂSCU (sau Giurăscu?) (1875-1919) - istoric, editor de texte vechi
1875: Se naşte CONSTANTIN D. CONSTANTINESCU (1875-1944) - medic, profesor universitar, doctor în medicină la Paris (1901). A publicat 15 lucrări de specialitate privind tratamentul chirurgical al peritonitei, herniei, fracturilor etc.
1874, septembrie, 8: Se naşte, la Gherăseni, VIRGIL CIOFLEC (1874–1948) - scriitor.
1874, iunie, 27: Se naşte, la Râmnicu Sărat, VESPASIAN I. PELLA - ziarist, avocat şi om politic.
1874, aprilie, 24: Se naşte, la Valea Viei-Pătârlagele, IRINEU IOAN MIHĂLCESCU (1874-1948)- profesor şi mitropolit.
1874, ianuarie, 27: Se naşte, la Buzău, ALEXANDRU MARGHILOMAN (1874-1925) - om politic, editor şi jurnalist
1874, ianuarie, 12: Se naşte, la Zărneşti, jud. Buzău, GH. I. DUMITRAŞCU - învăţător, publicist, autor de manuale şcolare
1873, decembrie, 5: Se naşte, la Buzău, NICOLAE VASCHIDE (1873-1907) – scriitor, psiholog, filosof, savant de largă recunoaştere internaţională, logician, doctor în medicină.
1873, iunie, 29: Se naşte, la Râmnicu Sărat, PETRE ANTONESCU (1873-1965) - arhitect, profesor universitar, academician.
1873: Ia fiinţă prima tipografie laică, "Alexandru Georgescu", deschizând drumul publicisticii buzoiene.
1872, iulie, 20: Se naşte, la Măcin, GH. MUNTEANU-MURGOCI (1872 – 1925) - geolog şi geograf, întemeietorul pedagogiei ştiinţifice.
1872, ianuarie, 26: Se naşte, la Finţeşti-Năieni, ŞTEFAN POPESCU (1872 -1848) - pictor şi profesor la Belle Arte.
1872: Se dă în exploatare calea ferată Bucureşti - Buzău - Brăila - Galaţi.
1871, martie, 21: Se naşte, la Gura Sărăţii–Merei, NICOLAE GRIGORESCU MIHĂIESCU-NIGRIM (1871-1951) - poet, prozator, dramaturg, publicist, epigramist.
1871: Se construieşte, la Monteoru, prima fabrică de ulei mineral (extracţie de petrol) din ţară.
1870: Se înfiinţează „Spitalul Judeţean”, care funcţionează în casele Ecaterina Vernescu–Chirculescu, apoi la „Spitalul Gârlaşi” (cu 6 paturi). În anul 1872 „Spitalul Judeţean” se mută în casele Persescu.
1870: Se naşte, la Măgura, ION N. APOSTOLESCU - director al publicaţiei „Avântul.
1870, august, 14: Se naşte, la Pogoanele, I. A. RĂDULESCU–POGONEANU (1870–1945) – istoric, critic literar, filosof, editor.
1868, octombrie, 23: Se naşte, la Rm. Sărat, NICOLAE ŞT. MINOVICI (1868–1941) - profesor doctor, medic legist.
1868: Se efectuează recensământul evreilor. Au reieşit 174 persoane, cu meseriile: croitor, tâmplar, mămular, tinichigiu, hăinar, tutungiu, speculant, alămar, curelar, ceasornicar, giuvaergiu, birtaş, marchitan, hangiu, cafegiu, birjar, povarnagiu, măcelar, covrigar, haham, dascăl, ciurar, rachier, cârciumar, argintar şi bărbier.
1868: Apare prima Librărie la Buzău, a lui Alexandru Georgescu.
1867, februarie, 5: La Rm. Sărat se înfiinţează o secţiune a Societăţii pentru învăţătura poporului român. Primul preşedinte este T. Bagdat.
1867, septembrie, 7: Consiliul comunal al oraşului Buzău votează înfiinţarea unui gimnaziu cu o singură clasă, întreţinută de comună, care-şi începe cursurile la 11 sept. 1867, cu 11 elevi şi 6 profesori - primul liceu laic din Buzău, Gimnasiul „Tudor Vladimirescu” (actualul colegiu național B.P. Hasdeu). S-a numit „Tudor Vladimirescu" până în 1890, apoi "Alexandru Hasdeu". Din 1932 -" Liceul B. P. Hasdeu". Azi Colegiul Naţional "B.P.Hasdeu'. Prin strădania directorului Basil Iorgulescu, în 1873, aici se înfiinţează una din cele mai valoroase biblioteci publice şcolare din ţară, Biblioteca Gimnaziului "Tudor Vladimirescu", iar în 1893, în noul local al gimnaziulu, se înfiinţează Biblioteca Publică "Carol I".
1867, iulie 18: Se naşte, la Rm. Sărat, ŞTEFAN ŞT. MINOVICI (1867-1935) – chimist.
1867, februarie, 5: Rm. Sărat - se înfiinţează o secţiune a Societăţii pentru învăţătura poporului român. Primul preşedinte este T. Bagdat.
1867: Dorin Ivan, în cartea ”Podul Preşedintelui” spune că adevărata Unire s-a realizat abia după construcţia podului de la Mărăcineni, din 1867.
1866, decembrie, 18: Se înfiinţează „Societatea pentru învăţătura poporului român”. Este de fapt o secţiune a Societăţii pentru învăţătura poporului român, iar primul preşedinte este episcopul Dionisie Romano. Vicepreşedinţi: C. Don şi Călăceanu Luca.
1865: Se înfiinţează primul spital permanent: „Spitalul Gârlași” (astăzi, „Spitalul de boli infecțioase”) şi „Comitetul sanitar”, compus dintr-un medic, un vaccinator şi două moaşe.
1864, octombrie, 16: Se înfiinţează „Camera de Comerţ” din judeţul Buzău, devenită, din mai 1866, „Camera de Comerţ şi Industrie”.
1864, octombrie, 14: Se naşte, la Flămînzi-Botoşani, NICOLAE SEVEREANU (1864-1941) - profesor, autor de manuale şcolare, conducător de revistă.
1864: Se înfiinţează Consiliul de igienă şi salubritate publică.
1864: Se naşte, la Giurgiu, Al. G. BASARABESCU – ziarist
1864: Oraşul este condus de un primar. Cel care a ocupat primul această funcţie a fost Nae Stănescu (1864-1874).
1862: Se naşte NICOLAE BĂRDESCU (1862-1937) - medic, doctor în medicină şi chirurgie. Fondator al Asociaţiei Medicilor din România, membru al Asociaţiei de chirurgie din Franţa şi al Societăţii de urologie din Paris.
1862: Se naşte, la Zilişteanca-Poşta Câlnău, C. IONESCU-LUNGU - pedagog, ziarist.
1861: Oraşul este iluminat cu lămpi cu gaz. Iluminatul străzilor era arendat de Primărie diverselor persoane.
1860: Casele au fost numerotate, iar străzile principale au fost pavate cu piatră de râu.
1860, ianuarie, 24: Lui Alexandru Ioan Cuza i se fac primiri entuziaste, dovada a bucuriei pentru prezenta domnitorului, cât si a încrederii si sprijinului fata de acesta
1859: Se naşte VASILE CRISTOFOREANU- ziarist, magistrat şi primar al oraşului, în perioada 1892 – 1895
1859, septembrie, 9: Se naşte, la Buzău, IOAN OTESCU (1859–1932) – folclorist, profesor de matematică, astronom.
1859, iunie, 24: Se naşte, la Băbeni–Topliceni, ION ARISTOTEL - învăţător, publicist şi întemeietor al primei biblioteci publice săteşti din România,
.
1859, aprilie, 15: Se naşte, la Lunca Frumoasă-Pârscov, ALEXANDRU LUPU-ANTONESCU - prozator, publicist, gazetar.
1859, ianuarie, 24: Moldova şi Ţara Românească intră într-o uniune personală.
24 şi 25 ianuarie: Buzoienii au ieşit în stradă, în grădini şi pieţele publice, bucuroşi la auzul veştii alegerii lui Alexandru Ioan Cuza la domnia Ţării Româneşti, act care a generat unirea Principatelor. Cel mai reuşit banchet a fost dat în ziua de 29 ianuarie de căpitanul Nicolae Sabovici, la Cazarma Militară, unde s-a jucat „Hora Unirii”.
februarie, 06: în timp ce era pe drum, de la Iași la București, proaspăt alesul domnitor al Țării Românești și Moldovei, Alexandru Ioan Cuza este primit triumfal de locuitorii târgului Buzău, unde partida unionistă era predominantă. A fost aşteptat la Poşta Câlnău de către administratorul judeţului Buzău, însoţit de 200 de călăreţi şi un grup masiv de săteni şi sătence. În apropierea oraşului, potrivit ziarului ”Steaua Dunării” din 17 februarie 1859, ”i s-a prezentat comanda dorobanţilor, cu cocardul tricolor, ce a făcut mare impresie Măriei Sale, Prinţul”. Cuza a ajuns apoi la Catedrala Episcopală, unde Măria Sa fu întâmpinat de episcopul Filotei şi de orăşeni în mare număr şi de toată treapta”. Trecerea pe străzi a primului domnitor alRomâniei a fost însoţită de strigăte:“Să trăieşti Măria Ta!”„Să trăiască Unirea Ţărilor Române!”„Să trăiască înfăptuirea României noi”. D. Racoviţă, directorul seminarului, a ţinut o înflăcărată cuvântare, i s-au prezentat pâinea şi sarea, „simboale ale îndestulării”. Manifestaţia impozantă a buzoienilor a culminat cu reţinerea peste noapte a domnitorului. O delegaţie compusă din 12 doamne ale oraşului, în numele cărora a vorbit Irina Marghiloman, a fost primită de domnitor. Seara, locuitorii oraşului au organizat o manifestare feerică. Corespondentul ziarului ”Românul” înfăţişa, în numărul din 17 februarie 1859, această stare de spirit extraordinară: ”torţe aprinse, globuri luminoase, feluri de transparenţe artificiale şi osebite tablouri reprezentând Unirea Principatelor Unite, a armelor lor, a iniţialelor M.S. prinţul, diferite alte embleme şi inscripţii”.
7 februarie: Prinţul Unirii a plecat a doua zi din oraș, pe Strada Mare, stradă denumită astăzi, în amintirea evenimentului, Bulevardul „Unirii”. Momentul Unirii din 1859 este reprezentat şi de o serie de documente şi câteva obiecte cu valoare memorială care au aparţinut domnitorului Al. Ioan Cuza – un potir din cristal, un platou din faianţă şi o lupă, cât şi o casetă cu intarsii de fildeş, care a fost folosită de Mihail Kogălniceanu.
1858: Ia fiinţă prima farmacie - „La Sfânta Cruce”. Proprietar: Ioseph Thois.
1858: Se naşte VASILE BIANU (1858- 1927) - medic primar, renumit chirurg la Spitalul „I.C. Brătianu”, autorul lucrării „Dicţionarul sănătăţii” (1910), recompensată cu premiul „Năsturel), al Academiei Române (1911).
1857, ianuarie, 26: Se naşte, la Rm. Sărat, C. C. DATCULESCU (1857-1940) - editor, publicist, om de ştiinţă, mare proprietar.
1856, ianuarie, 3: Se naşte, la Rm. Sărat, TOMA DICESCU (1856 -1940) - dramaturg, folclorist, publicist.
1856: Se naşte, la Pogoanele, NICOLAE COSĂCESCU - profesor, inginer, publicist şi ziarist, licenţiat în matematici şi în ştiinţele fizicii.
1856: Oraşul avea 8 şcoli
1856: În divanele ad-hoc organizate după Congresul de la Paris din 1856, reprezentanţii buzoieni, fiind unionisti, voteză pentru unirea Țării Românești cu Moldova.
1855: Se naşte, la Botoşani, ALEXANDRU ŢINTĂ (Murfatlar) - profesor, apoi ceferist, gazetar,
1855: Se naşte, la Râmnicu Sărat, IOAN N. POLYCRHONIADE - poet şi gazetar.
1854: Episcopia a importat o tiparniță de la Viena, tiparniță folosită pentru a tipări „Biblia”, a patra în limba română (editor: episcop Filotei). Primele trei fiind: Biblia de la București (1688), Biblia tipărită la Blaj (1792), Biblia tipărită la Sankt Petersburg (1819).
1854, ianuarie, 27: Se naşte, în Buzău, omul politic ALEXANDRU MARGHILOMAN (1854-1925),
1854, august, 21: Se naşte, la Râmnicu-Sărat, NICOLAE GABRIELESCU - arhitect.
1854: Se naşte, la Buzău, NICOLAE IOANID - gazetar, Proprietar al publicaţiei „Gazeta Buzăului” (1884-1893).
1853: Sunt consemnaţi bărbierii autorizaţi care execută operaţii de mică chirurgie.
1853: Se înfiinţează Cimitirul Israelit, la marginea de vest a cartierului Poştă (pe atunci raza oraşului nu se întindea şi peste linia ferată.)
1853: Armata rusă ocupă din nou Buzăul, în timpul Războiului Crimeei. Dezvoltarea orașului continuă după încheierea acestei ocupații militare.
1852: La Buzău se ţine primul spectacol de teatru, prezentat de o trupă din Brăila
1852: Neagu Benescu („Protopopa de Buzău”) - militant pentru emanciparea clăcaşilor Râmnicului Sărat - a devenit protopop de Cislău. Un portret în cărbune al dârzului paşoptist îl creionează pictorul Nicolae Grigorescu ( în 1866, când vizitează Episcopia Buzăului, ori ceva mai devreme, când a trecut pe Valea Buzăului. Acesta se află în Galeria Naţională, nesemnat, dar cu însemnarea olografă a pictorului: „Părintele pro(to) P(op) Neagu Benescu. Deputat la 1848”.
1850: Comunitatea evreilor a solicitat un teren pentru construirea unei sinagogi. În 1855 s-a achiziţionat un teren în strada Dobrogei nr. 27 (actualul bulevard Alexandru Marghiloman), de către Bercu Haim (tinichigiul) şi Iancu Bercovici, de la Nicolae Simion Mocanu, pe care s-a construit Sinagoga. Nefiind încăpătoare, a fost demolată şi reconstruită ca Templu, şcoală primară şi baie cu aburi.
1850-1880: Au fost construite, pe Strada Târgului (azi Cuza Vodă), clădiri cu parter și etaj, cu prăvălii la parter, și locuințe la etaj - într-un stil specific caselor negustorești din secolul al XIX-lea din sud-estul Europei. acestea au înlocuit construcţiile mai vechi, de la care au fost folosite fundaţiile şi pivniţele.
1850–1860: Perioadă de referinţă în istoria oraşului Buzău. Primul plan al localităţii a fost întocmit de profesorul Pavlide. A avut loc primul spectacol de teatru (prezentat de o trupă din Brăila, 1852), a fost construită (de Paul Tinichigiul), pe Fundătura Deltei, prima baie cu duş şi abur, a fost introdusă prima căruţă cu boi pentru transportul gunoiului etc.
1850: Se naşte NICOLAE I. MANOLESCU (1850-1910) - medic oftalmolog,
1850: Domnitorul Barbu Ştirbei atribuie oraşului Buzău „Pădurea Crîngul”, spre a-i servi drept grădină publică. În 1876 a fost stabilit definitiv ca pădurea să servească în exclusivitate ca loc de agrement, iar din anul 1887 au fost executate lucrări de amenajare, executate de inginerul Emil Boianovici.
1848, iunie,18: Buzăul este un puternic centru revoluţionar cu idei progresiste, este cel dintâi oraş deprovincie în care se înființează un detaşament al Gărzii Naţionale. Fratele lui Nicolae Balcescu, Barbu, arăta: “Buzăul s-ar face în stare a da un exemplu la celelalte 16judeţe”. Imediat după organizarea guvernului revoluționar de la București, Nicolae Bălcescu, în drumul său spre Moldova (pentru a pregăti revoluţia), nu poate trece râul, mai multe zile la rând, din cauza apelor învolburate. Stă cinci zile la Palatul Episcopal din Buzău, ocazie cu care studiază arhivele şi enunţă celebrele teze ale Revoluţiei Paşoptiste. Dar Revoluția este, însă, înăbușită de armatele otomane și rusești și Buzăul ocupat de armata rusă timp de trei ani.
1847: Se naşte eroul-monah IORGU COZMA. A ocupat rând pe rând funcţiile: începând cu picher, pădurar, brigadier silvic. În armată a ajuns până la sergent (sergenţii din vremea 1870-1872 şi după, erau folosiţi şi-n civilie, ex. sergenţii cu ordinea pe stradă). După armată, a fost brigadier-silvic, subcomisar în Buzău, apoi chirurg-felcer. Anii 1877 au fost anii plecării la Războiul pentru Independenţă.
1847: Se naşte, la Câmpulung-Muscel, BASIL (BAZIL) IORGULESCU (1847-1904) - geograf, literat istoric, sociolog, personalitate de seamă în istoria învăţământului şi culturii locale.
1846: Se naşte, la Ploieşti, CONSTANTIN D. DANESCU, ziarist şi om politic.
1845-1948: Mizilul aparţine judeţului Buzău.
1844: Oraşul avea 4 şcoli, 2 de limbă română, una de limbă franceză şi una de limbă greacă.
1842: Îşi începe activitatea prima moaşă comunală autorizată.
1841, ianuarie, 27: Se naşte, în Lipia-Merei, ALEXANDRU CANDIANO-POPESCU (1841-1901) - poet, memorialist, general, aghiotant regal, avocat, ziarist
1841: Străzile orașului, până atunci dezordonate și întortocheate, sunt realiniate după reguli urbane. Oraşul are un doctor și o echipă de pompieri.
1840: Se naşte la Craiova, avocatul NICU CONSTANTINESCU (1840–1905) - cel care devine buzoian prin adopţie şi va fi considerat de istorici drept ctitorul Buzăului modern.
1840: Dionisie Romano înfiinţează (la Şcoala Naţională) prima Bibliotecă şcolară românească pentru învăţători, având funcţie şi de bibliotecă publică.
1839, ianuarie, 7: Apare "Vestitorul Bisericesc" - prima revistă bisericească românească (gazetă religioasă şi morală) fiind şi primul periodic apărut la Buzău. Revista (săptămânală la început, apoi lunară) e redactată de ierodiaconul Dionisie Romano (iniţiatorul, considerat ctitor al presei buzoiene) şi Gavriil Munteanu. Au apărut 102 numere, după care şi-a încetat apariţia (decembrie 1940). Printre colaboratori: Eufrosin Poteca, serdarul Grigore Negrea (medicul oraşului), Antonie Paleolog, Grigore Mihăescu (profesor la Şcoala naţională din Craiova), M.G. Ioanid (profesor la Colegiul Sf. Sava), precum şi elevul seminarist Nicu Deşliu. Revista a fost scoasă pe baza abonamentelor, prenumeraţie, ce se făceau la începutul fiecărui an, costul unui abonament fiind de un galben. Abonaţii erau persoane din judeţele Buzău, Rm. Sărat, Brăila, Saac, Ialomiţa, Muscel, Vlaşca, Prahova, Dâmboviţa, Teleorman, Argeş, Dolj, dar şi instituţii: Biblioteca Colegiului Sf. Sava, Seminarul din Buzău, Biblioteca din Craiova, Cancelaria Episcopiei Râmnicului, Casa Poştelor, Expediţia Statului.
1838 (sau 1868?): Episcopul Dionisie Romano a deschis Școala Normală a judeţului, (școală de învățători), școală ce pregătea învățători pentru școlile generale din oraș și pentru cele din 115 sate buzoiene.
1837, martie, 25 (zi de Bunăvesire): Ţăranul Stan Avram şi ginerele lui, Ion Lemnaru, în timp ce extrăgeau piatră pentru construcţia Seminarului Teologic din Buzău, au descoperit, la 1 km nord-vest de castrul roman aflat chiar în vatra satului Pietroasa, în punctul Gradina Crudului, faimosul tezaur, "Cloşca cu puii de aur", ce datează din sec IV şi a devenit cunoscut ca „Tezaurul de la Pietroasa”. După lungi peripeţii, soldate cu moartea celor doi descoperitori şi dispariţia unui număr greu de precizat de piese, tezaurul a intrat în posesia statului român. El se află la Muzeul Naţional de Istorie a României, în Sala Tezaurelor. Iniţial, tezaurul se compunea din 22 de piese (27 kg. aur, sau chiar 40! după cum susţin alte păreri). Se mai păstrează 12 piese în greutate totală de 18,795 kg sau 19,820 kg. de aur. În anul 1838 Petrache Poenaru a fost trimis de către Mihalache Ghica, fratele domnitorului şi Departamentului din Lăuntru (internelor), să cerceteze şi recupereze tezaurul de la Pietroasele, „Cloşca cu puii de aur”, şi să facă investigaţii la locul descoperirii, spre a se vedea dacă nu apar noi piese. În anul 1867 a fost expus la Expoziţia Universală de la Paris, în 1868 la Londra şi în 1872 la Expoziţia Universală din Viena. În anul 1875 a fost furat din sala de expoziţie, amenajată în localul Academiei, cu care prilej este tăiat în patru colanul cu inscripţie şi două bucăţi din el au dispărut. În perioada 1867-1882 Tezaurul a fost restaurat de mai multe ori la Berlin, forma actuală fiindu-i dată de Paul Telge, bijutierul familiei de Habsburg, care a executat (după schiţele întocmite de Petrache Poenaru) şi patru copii, dintre care una singură a rămas în ţară. Paul Telge a declarat: „Astfel restaurată, ar deveni ceea ce trebuie să fie, adică monumentul cel mai strălucit şi frumos al artei antice”. „Cloşca” se află în colecţia Muzeului Judeţean Buzău. Până la descoperirea mormântului faraonului lui Tutankamon, în 1922, a fost principalul tezaur din aur al lumii. Dintre piese se remarcă patera (un bol auriu).
1837: Se introduce iluminatul public. Felinarele de pe străzi funcționau, la început cu lumânări de seu, apoi s-au introdus lămpile cu petrol şi gaz. Acestea se aprindeau "la un ceas de la apunerea soarelui”. La început au fost 38, în 1856 erau 50, iar până în 1861 numărul acestora a crescut la 90.
1836, august, 15: În prezenţa lui Eufrosin Poteca, unul din marii cărturari ai vremii, se inaugurează clădirea din piatră (extrasă din zona Pietroasele) "Chesarie Episcopul", în care ia fiinţă Seminarul teologic ortodox din Buzău - prima şcoală secundară din Buzău (după seminarul din București). Seminarul este desfiinţat în anul 1893 şi reînfiinţat în anul 1914. Din luna noiembrie, anul 1926, se numeşte „Seminarul teologic Chesarie Episcopul”. În anul 1948 este iarăşi desfiinţat şi reînfiinţat în 1954. În 1936 a fost construit şi cel de-al doilea seminar, unde, astăzi, se ţin cursurile pentru elevii ce studiază teologia. În această clădire se găseşte şi actualul „Muzeu Episcopal”.
1833, mai, 5: Se naşte, la Mânzăleşti, DUMITRU ŞERBESCU-LOPĂTARI (1833-1954.) prozator, ziarist publicist, autor de cărţi pentru copii, animator cultural.
1832: Are loc cea dintâi numărătoare oficială (recensământul populaţiei). Tabela statistică arată că oraşul avea un număr de 2.567 suflete (99% români, 18 evrei, 1 englez, 1 austriac).
1832, aprilie, 18: Urmare a Regulamentelor Organice, se deschide şi la Buzău o şcoală care va fi condusă de ierodiaconul Dionisie Romano, pe locul actualei şcoli nr. 5, care îi poartă numele.
1832, aprilie, 18: Se deschide prima şcoală în limba română, Şcoala Naţională (Preparandie), avându-l ca director pe întâiul profesor, chemat la Buzău de către episcopul Chesarie şi desemnat de Eforia Şcoalelor, ierodiaconul Dionisie Romano. Şcolile naţionale au început să se înfiinţeze în reşedinţele de judeţ ca urmare a unui articol din Regulamentul organic, dezvoltat în regulamentele şcolare adoptate în 1833 în Ţara Românească şi 1835 în Moldova. O şcoală "naţională" era o şcoală organizată de stat în care urma să se predea doar în limba română. Şcoala naţională era concepută ca o şcoală elementară cu trei clase. Programa cuprindea: cititul şi scrisul, scrierea dictando, cititul "slobod" pe cărţi, cele patru operaţii aritmetice, catehismul, gramatica, elemente de geografie, aritmetică practică. Lecţiile se ţineau dimineaţa şi după-amiaza, cinci zile pe săptămână, joia fiind zi liberă. Elevii proveneau din toate stările sociale, iar examenele se ţineau cu public. Elevii premianţi erau răsplătiţi cu cărţi şi bricege. În anul 1836 este numit profesor şi un fost elev al şcolii, Ion Costinescu.
1832: Se naşte, în Călăraşi-Ialomiţa, NAE STĂNESCU (1832-1907) unionist, gazetar, membru al Partidei Naţionale Şi deputat în Divanul ad-hoc, ca reprezentant al buzoienilor (Primar al oraşului Buzău (1864–1874 şi 1876-1877), membru În Consiliul comunal şi judeţean şi al Camerei de Comerţ, a fost directorul şi proprietarul publicaţiei „Unirea”
1831: Primul sigiliu cunoscut al Buzăului. El are drept semn heraldic pasărea Phoenix, simbol ce aminteşte că, după fiecare distrugere, oraşul a renăscut din propria-i cenuşă.
1831, august, 15: Se înfiinţează „Judecătoria judeţului Buzău”, cu atribuţii de cercetare de primă instanţă. În 1853 devine „Tribunalul judeţului Buzău” funcţionând cu o singură secţie. În 1865, pe lângă Tribunal, a fost înfiinţat „Cabinetul I de Instrucţie”, iar în 1867 „Cabinetul II de Instrucţie” Tot în 1865 s-au înfiinţat „Judecătoriile de pace”, la nivelul plaiurilor şi plăşilor.
1831: Ia fiinţă cunoscuta şcoală de "zugravi de subţire", condusă de pictorul Nicolae Teodorescu, la care, pe lângă alţi învăţăcei, şi-a început cariera artistică şi nepotul acestuia, Gheorghe Tăttărescu.
1831, martie, 15: S-a născut PANTAZI GHICA (1831-1882) - scriitor, politician, prefect de Buzău în perioada 28 iulie 1866–1 iulie 1867.
1831: Oraşul este condus de prezidentul magistratului şi madulari (sfatul orăşenesc).
1831, august 15: Se înfiinţează Judecătoria Buzău, cu atribuţii de cercetare de primă instanţă. În 1853 devine Tribunalul judeţului Buzău funcţionând cu o singură secţie. În 1865, pe lângă Tribunal, a fost înfiinţat Cabinetul I de Instrucţie, iar în 1867 Cabinetul II de Instrucţie. Tot în 1865 s-au înfiinţat Judecătoriile de pace la nivelul plaiurilor şi plăşilor.
1830: Se constituie comunitatea evreilor, reorganizată în 1855, în scopul de a promova interesele comune de cult şi cultură.
1829, iulie, 1: Se naşte, la Bucureşti, GEORGE D. VERNESCU (1829-1900) - om politic şi ziarist, descendent al boierilor Verneşti, din jud. Buzău.
1829: Pădurea Crâng devine loc de petreceri pentru localnici.
1825: Khesarie consideră că anul revoluţiei (1821) este o piatră de hotar, ce poate arăta românilor „ce aţi fost până acum şi cum trebuie să fiţi de acum înainte” iar pe comandantul pandurilor îl numeşte „omul bunătăţii Domnului” şi propune să i se ridice un monument în capitala ţării.
1824: Se naşte TOMA ALEXANDRU BAGDAT (1824-1887) - traducător slobod din Shakespeare, fost primar al oraşului
1822: Episcopul Khesarie, la instalarea lui în scaunul Episcopiei Buzăului, opinează, în discursul pe care-l ţine obştii, despre influenţa grecească în viaţa bisericească şi cea laică. Face un elogiu al patriei aducând laudă unirii şi vestejind dezbinarea (“Agenţii zavistiei au fost fanarioţii, care au folosit făţarnice mijloace şi o arhitectură a relelor lor cugetări”).
1822: Pentru că a susţinut proclamaţia lui Tudor Vladimirescu, Buzăul suportă represiunile armatei turceşti.
1821: Se adoptă Regulamentul Organic şi începe o perioadă de reconstrucție și modernizare a ţării.
1821: TUDOR VLADIMIRESCU („om de talie mijocie, în etate ca de 40 de ani, smead la chip (cu un semn pe obraz în jos sub ochiul stâng, ca cum i-ar fi picat o lacrimă) al cărui aer dovedea un caracter ferm şi mare capacitate militară; portul său: o dulamă, pantaloni leşeşti ce era la modă p-atunci, încins cu un brâu peste mijloc, cu o bundă mare îmblănită; cu o căciulă înaltă gelepească de hârşie şi înarmat de o spadă ce o purta atârnată de nişte găitane pe după gât, cu pistoale la cingătoare etc. Vocea sa era tunătoare”) după ce a participat la războiul ruso-turc din 1806–1812 intrând în rândurile pandurilor şi aflând de hotărârea Eteriei de a porni mișcarea de eliberare a Greciei, a considerat momentul prielnic pentru a ridica norodul la arme, să înlăturare regimul fanariot. Are unele discuții cu Iordache Olimpiotul şi alti reprezentanți ai Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre.”
- 18-19 ianuarie: Tudor Vladimirescu părăseşte Bucureştiul în fruntea unei cete de arnăuţi şi se îndreaptă spre Târgu Jiu.
- 22-23 ianuarie: Tudor Vladimirescu întăreşte mânăstirea Tismana pentru a dispune de o bază de rezistenţă şi se instalează apoi la Padeş.
- 23 ianuarie: Tudor Vladimirescu s-a adresat de la Padeş, printr-o proclamație, locuitorilor Țării Românești chemându-i la luptă împotriva orânduirii. Acesta a fost momentul declanșării revoluției de la 1821. Iata Proclamaţia: „Fraților locuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău! Șarpele cand îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până cand să le fim robi? Veniti dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca sa ne fie nouă bine! Veichiul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat, voește ca noi, ca niște credincioși ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre! [...] Să să aleagă căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu noi dinpreună vor lucra binele, precum ne sunt făgăduiți. Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și lănci; să vă faceți de grabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara. Și ce vă vor povățui mai marii Adunării aceia să urmați și unde vă vor chema ei acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au uscat. Și iar să știți că nimenea dintre noi nu este slobod [...], ca să să atingă macar de un graunți, de binele sau de casa vreunui neguțător, oroșan sau țăran sau de al vreunui lăcuitor, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jertfească: însă al cărora nu vor urma nouă - precum sunt făgăduiți - numai al acelora să să ia pentru folosul de obște!”
- Buzoienii răspund afirmativ proclamaţiei lui Tudor Vladimirescu de a se uni pentru dreptate, dar, pentru a se apăra, populaţia târgului Buzău şi locuitorii de sub deal se refugiază în munţi. Încercările celor doi ispravnici de Buzău (Nicolae Greceanu şi Grigore Tăutu) de a strânge satele risipite nu dau rezultate, după cum eşuează şi tentativa de a aduna provizii pentru oastea eteristă, aşa cum fuseseră îndemnaţi de vistiernicul Alexandru Filipescu. Cu toate acestea, se strâng pentru nevoile acestei armii în tranzit aproximativ 1100 de taleri, 23 de vaci şi 75 de oi.
- 18 februarie: Consulatul rus dezavuează mişcarea lui Tudor.
- 22 februarie: Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, a trecut Prutul, intrând în Moldova, unde a încearcat să–și găsească noi adepți pentru mișcarea sa. La Iaşi, îl asigură pe domnitorul Mihai Şuţu de sprijinul pe care mişcarea sa îl are de la ţar. Minunea ţine o zi. Contele Capodistria, prim-ministru al Rusiei, condamnă în numele ţarului mişcarea lui Tudor Vladimirescu şi se declară de acord cu intrarea trupelor otomane la nord de Dunăre.
- 3 februarie: Alexandru Ipsilanti adresează o proclamaţie locuitorilor Moldovei prin care le garantează persoana şi averea şi-i asigură că în cazul intrării turcilor în ţară vor avea de înfruntat o „straşnică putere”. Turcii din Iaşi şi Galaţi sunt masacraţi.
- 24 februarie: Mihail Șuțu, domnul Moldovei, solicită țarului Alexandru I trimiterea unui corp de oaste pentru a face față eteriștilor.
- 28 februarie: Informaţi de dezavuarea ţarului de la Congresul Sfintei Alianţe de la Laibach membri comitetului de oblăduire (Grigore Ghica, Grigore Brâncoveanu, Barbu Văcărescu şi alţi mari boieri) se refugiază la Braşov.
- 3 martie: Silit de împrejurări (boierii potrivnici şi dezavuarea mişcării sale de către Rusia şi Austria), Tudor Vladimirescu dă o proclamaţie către ţară, în care cerea populaţiei achitarea rămăşiţelor de dăjdii şi supunere faţă de stăpânire.
- 3 martie: Proclamaţia lui Ipsilanti către locuitorii Ţării Româneşti.
- 4 martie: Oastea lui Tudor Vladimirescu, supranumită Adunarea norodului, ocupă Slatina.
- 16 martie: Alexandru Ipsilante a fost speriat de o neaşteptată întâmplare ce a avut loc lângă Buzău. Soldaţii (greci) văzând de departe o cireadă de boi, au crezut că este duşmanul şi, dorind să ia poziţie de luptă, cer muniţii. Intrucât Ioan Kolocotronis, care însoţea transportul prafului de puşcă, era fugit în munţi, Alexandru Ipsilanti a fost silit să urmeze drumul prin munţi, spre Ploieşti, iar vitejii săi soldaţi s-au împrăştiat.
- 16 martie: Tudor Vladimirescu, ajuns la Bolintin, a lansat „Proclamația către Bucureșteni", prin care chema pe aceștia la luptă anti-otomană.
- 21 martie: Tudor ocupă Bucureştiul.
- 23 martie: Se ajunge la un acord cu boierii rămași în București (jurămîntul reciproc de credință). În virtutea acestuia, Tudor Vladimirescu recunoaște vremelnica stăpânire a țării, alcatuită din boierii patrioți acceptând să conducă țara împreună cu ei. Boierii declară că pornirea slugerului Tudor nu este rea. Are loc legitimarea acțiunilor lui Tudor de către clasa politică.
- 24 martie, Patriarhul Grigore al Ţarigradului, filoeterist, îl „anatemizează” pe Ipsilanti.
- 27 martie: Noua proclamaţie, ajunsă la Buzău, nu reuşeşte să pacifice ţărănimea, aceasta răspunzând cu „zurbalîcuri” asupra zapciilor şi slujbaşilor orânduiţi cu strângerea dajdiilor. Cei din Maxenu taie o bună parte din pădurea apropiată, ce aparţinea Episcopiei Buzăului. Satele Moşeşti şi Găvăneşti refuză să mai dea „conac” (încartiruire și proviant) invocând moartea domnitorului Şuţu şi cereau “să dea boierii conac, iar nu ţara”. Tot în judeţul Buzău, alţi săteni refuză să lucreze via lui Iordache Filipescu, zicând că li s-a poruncit să caute de conace şi alte treburi ostăşeşti, iar viile boiereşti, de să vor găsi lucrând, li să taie mâinile.
- 29 martie: În momentul începerii mișcării Eteriei, domnul Moldovei, Mihai Suțu, a anunțat hotărîrea sa de a se retrage temporar din Moldova, lăsînd o căimăcămie care să se ocupe de treburile curente și mai ales să asigure Poarta Otomană de supunerea Moldovei.
- 30 martie: Întâlnirea dintre Tudor Vladimirescu, conducător al revoluției din Țara Românească, și Alexandru Ipsilanti, liderul Eteriei. În ciuda unor grave divergențe, cei doi ajung la un acord, în urma căruia județele dinspre munte trec sub autoritatea lui Ipsilanti, iar Oltenia și județele de câmpie sub cea a lui Tudor. Eteriştii vor ocupa militar judeţele respective, postând în fiecare câte o companie şi rânduind slujbaşi pentru strângerea de dări şi rechiziţii. Lipsiţi de hrană, atelaje şi vite, şi chiar arme, aceştia vor încerca să-şi completeze lipsurile prin rechiziţii forţate, incursiuni organizate, cum a fost aceea a căpitanului Athanasie, cărora li se adaugă jafurile comise de arnăuţi şi volintiri. Eteriştii vor pradă catedrala Episcopiei de toate bunurile sale cele mişcătoare, aşa cum se consemnează în pisania aşezată în 1834. Naum Râmniceanu descrie: “Vivliothecile mânăstirilor şi ale boierilor şi cărţile le rumpea şi le risipiia, ca lucruri netrebnice, şi multe alte răotăţi nepomenite făcea, care, de s-ar scrie toate, ar trebui fieşcare lăcuitor dintr-aceste două ţări, scriind în parte ale lui pătimiri, să unmple testele de hârtie, şi aşa s-ar putea face o vivliothecă întreagă.” Totuşi, Vladimirescu pare să-şi fi păstrat autoritatea asupra mai multor plaiuri din zona atribuită eteriştilor, între care Câmpina, plaiul despre Buzău.
- 1 aprilie: Mitropolitul Veniamin publică blestemul Patriarhului împotriva Eteriei. Acesta ar fi avut motivaţie să creadă mai mult celor care au suportat vitregiile, dacă avem în vedere că un înaintaş al său, Costandie, fusese episcop de Buzău şi, din aceeaşi familie cu origine bizantină, se trăgea şi un Paharnic Răducan Filitti, care primi (în 1811) de la Caragea sălaşe de ţigani „pentru pricopseală la treburi delicate”.
- 3 aprilie: Revolta ţăranilor era de nezăgăzuit, astfel că ispravnicii din judeţul Buzău informau visteria că „s-au răzvrătit tot judeţul, nu se pot odihni să se-ntoarcă la satele lor, nici să se apuce de hrană pământului, dar pă noi ne-a lăsat singuri toţi orăşenii. Încât un suflet în oraş n-a mai rămas, rămânând numai noi amândoi ispravnicii”
- 5 aprilie: într-o adresă către mitropolit şi vistiernic, Tudor pledează pentru a se concentra „toţi polcovnicii şi căpitanii cu toţi oamenii lor într-armaţi bine şi cu merinde pentru 20 de zile, ca să putem cu dânşii întâmpina trebuinţele, atât cele politiceşti, cât şi cele ostăşeşti”. La sporirea efectivelor pandurimii urmau să-şi aducă aportul şi plăieşii din Câmpina, Buzău, Cloşcani, Vâlcan şi Novaci, cei înrolaţi în oastea revoluţionară fiind îndrumaţi spre capitală.
- 1 mai: Turcii pătrund în Moldova (pe la Brăila) și în Țara Românească (pe la Giurgiu, Călărași, Calafat și Bechet), pentru a înăbuși revoluția condusă de Tudor Vladimirescu. Oştile din raiaua Brăilei trimise spre Buzău şi Focşani au dat naştere unor episoade tragice. La vestea sosirii otomanilor, nu numai satele s-au spart, ci însuşi oraşul Buzău, a cărui populaţie fuge la munte. Ruşeţu, Cilibia, Tăbărăşti sunt etape parcurse rapid de turci înspre urmărirea şi distrugerea „apostaţilor”. Panica boierilor creşte, astfel că vor fugi la mânăstiri, schituri sau moşii din apropierea graniţei cu Transilvania, mulţi îndreptându-se, pe valea Buzăului, spre Braşov. La schitul Găvanu, unde vreo şapte boieri, în frunte cu paharnicul Constantin Hrisoscoleu, se refugiaseră căutând adăpost, are loc o scenă sângeroasă: un mic detaşament otoman de represiune, urcă dinspre Râmnicu Sărat, pe la Jitia, mânăstirea Poiana Mărului şi Bisoca, interceptează şi ucid câţiva boieri şi negustori, egumenul şi doi robi ţigani, pradă obiectele preţioase (pe care le-au vândut, apoi, pe drumuri) sparg icoanele, sfâşie foile cărţilor sfinte şi vechile documente şi incendiază schitul.
- 19 mai: Acord între Tudor Vladimirescu şi Iordache Olimpiotul. Cei doi se angajează să se sprijine reciproc în cazul unui atac otoman.
- 21 mai: Profitând de un complot al căpitanilor nemulţumiţi, Iordache Olimpiotul îl ridică pe Tudor din tabăra de la Golești, în ciuda acordului, şi îl predă lui Alexandru Ipsilanti.
- 28 mai: După un simulacru de proces, la Târgovişte, Tudor este asasinat de către eteristul Vasile Caravia, în urma ordinului dat de Ipsilanti. Trupul lui Tudor Vladimirescu a fost aruncat în Dîmboviţa. Poetul buzoian Adi Sfinteş întreabă, revoltat, poporul român: Ce i-aţi făcut lui domnul Tudor? (“nu meritaţi acest bărbat/ v-a scos din crâncena robie / din ocnă şi fum de ardei / că-n ţara voastră eraţi slugi /plângeaţi dincolo de uluci (...) Cu flintele sclipind în lună / s-a ridicat în crunta noapte / împins de patima străbună / pentru-o o fărâmă de dreptate. / Boierii se înfricoşară / de-atâta sete de-adevăr / fugiră disperaţi din ţară / căci Tudor nu era de-al lor (...) În ziua programată pentru crimă /l-au ridicat de la Goleşti / şi nu mai sunteţi demni de stimă, / bărbaţi ai Ţării Româneşti! / că i-aţi lăsat pe greci să-l ducă/ la moarte luându-l dintre voi/ (...) L-aţi părăsit ca nişte laşi /când l-a lovit în plin necazul / popor de curve şi borfaşi / aşa-ţi făcut şi cu Viteazul!(...) cum aţi făcut de l-aţi trădat ? / Vi s-a părut că-n pragul sorţii / îi stă mai bine în haina morţii, / Sau voi, pătrunşi de spaima hâdă, / aveţi doar suflete de slugă?” )
- 7 iunie: Turci zdrobesc la Drăgăşani „batalionul sacru” format din tineri greci. Constantin Ipsilanti fuge în Transilvania.
Un haiduc de obârşie buzoiană, Gheorghelaş din Cislău, proiecteză în legendă un erou care s-a impus în tradiţia orală a locului prin actele sale de vitejie şi dreptate. A intrat în baladă (cu peste 30 de variante), fiindcă a luptat alături de panduri împotriva arnăuţilor domneşti la Pătârlage, la Nişcov (mânăstirea Bradu), la Monastirea Cârnului. Mai multe potere au fost trimise în urma lui Gheorghelaş, din multe capcane a scăpat, dar l-a vândut un cumătru al său, Ştefan din Cătina, mai mare peste o ceată de arnăuţi. Acesta l-a împuşcat cu un glonte făcut dintr-un inel, pe care însuşi haiducul i-l dăruise. Capul lui Gheorghelaş a fost trimis la Bucureşti, unde a stat pe Pod câteva zile, în văzul trecătorilor, iar trupul i-a fost îngropat la Chihălui, lângă o potecă ce urcă spre piscul Penteleului.
Între cei care au luat parte la răzmeriţa Vladimirescului, se afla şi un anume Stan Olaru, de prin părţile Ploieştiului, fost pandur ce, în 1822, devenea dascăl (învăţător) la nou înfiinţata şcoală din Glodeanu Siliştea.
1820: Se naşte, la Buzău, COSTACHE CANELLA CIOROGÂRLEANU (1820-1886) - absolvent al cursurilor “Şcolii Naţionale” din Buzău (1833-1837), casier general al judeţului Buzău, profesor şi director al “Şcolii Naţionale”. A întemeiat publicaţia “Independenţa română” (1870-1886) - „foaie politica, literară şi comercială” fiind considerat primul jurnalist laic buzoian.
1813, martie, 25: Se naşte, în Buzău, CEZAR BOLLIAC (1813-1881) – autor de versuri satirice la adresa stăpânirii, combatant pentru eliberarea ţiganilor robi şi desfiinţarea pedepsei capitale, editor de ziar („Espatriatul”), colecţionar de monede si medalii, director general al Arhivelor statului, caracterizat de Eminescu în „Epigonii” ca fiind – poetul, care „cânta iobagul şi-a lui lanţuri de aramă”, Hasdeu l-a numit „Ercule al prozei române”, iar Macedonski „marele nostru poet şi prozator”.
.
1812, februarie: Se naşte, în comuna Vingrad, din comitatul Albei Inferioare, azi în jud. Sibiu, GAVRIIL MUNTEANU - profesor şi director al Seminarului Teologic Buzău, publicist, autor de manuale şcolare, traducător.
1809, februarie, 4: Se naşte, Nişcov – Verneşti, VASILE CÂRLOVA - poet şi ofiţer român.
1807: „Încercând (Constantin Ipsilanti) de frica turcilor, să treacă în Rusia, un detaşament turc din raiana Brăilei nu izbuteşte să-l prindă la Buzău, dar pradă oraşul, ucide 230 locuitori, pustieşte două sate din apropiere (Săgeata şi Gălbinaşi) retrăgându-se încărcat de prăzi. În oraşul incendiat, în afară de biserici şi casele de zid, totul rămăsese vraişte.”
1806-1812: Lungul șir de războaie devastatoare continuă. Localnicii au fugit în Valea Nișcovului, orașul rămânând practic abandonat până la reîntoarcerea lor în 1812, după terminarea războiului.
1806, iulie, 29: Se naşte, la Săliştea Sibiului, DIONISIE ROMANO (1806-1873) - cărturar, episcop, înfocat revoluţionar paşoptist, unionist
1802: Un nou cutremur puternic a dărâmat toate bisericile din oraș. Epidemiile de holeră și de ciumă bubonică de la începutul secolului al XIX-lea au decimat și ele populația orașului (vezi Ciuma lui Caragea).
1800: Buzăul este condus de 1 judeţ şi 12 pârgari, ajutaţi de judecători, pârcălabi, vornici şi vameşi de oraş, ipistaţi. Intre 1800 -1831 ajutoarele vin şi de la căpitani de târg.
1799: Se naşte fiul adoptiv al Buzăului, PETRACHE POENARU (1799-1875), secretar particular al lui Tudor Vladimirescu pe probleme de artilerie, fondator al „Gazetei satelor” (1845), promotor al învăţământului naţional şi, parcă, inventator al „condeiului purtăreţ” de sine alimentator cu cerneală (stiloul).
1793: Un hrisov, datorat voievodului Constantin Moruzi, mentionează importanţa schimburilor comerciale ce se efectuau în “Târgul de două ţări” – Drăgaica.
1792: Mina Minculeasa înfiinţează „Spitalul Gârlaşi”, al treilea din Muntenia - după Colţea (1702) şi Pantelimon (1750). Din 1865 Spitalul Gârlaşi începe să funcţioneze regulat în casele lui Costache Musceleanu (de pe strada Plevnei).
1787-1792: Război ruso-turc şi orașul este distrus din nou.
1784: Se naşte, la Bucureşti, CONSTANTIN CĂPĂŢÂNĂ (1784-1846) - publicist, editor, Episcopul Chesarie (unul din randul marilor ierarhi români).
1780: Se construieşte (pe str. Războieni nr. 8) „Casa Vergu-Mănăilă”, proprietatea familiei boierești Vergu, care deținea și o cârciumă și o brutărie în oraș. Este cea mai veche clădire din Buzău, singura din vremea distrugerilor Buzăului (secolele al XVII-lea – al XVIII-lea). Aici este găzduită „Expoziţia de etnografie şi arta populară” – secţie a Muzeului Judeţean de Istorie. Sunt expuse piese de port, costume populare şi ţesături de interior (covoare, ştergare, batiste, feţe de pernă, obiecte de uz casnic şi gospodăresc, specifice zonei Buzăului şi diferitelor ocupaţii tradiţionale.
1780: Medelnicerul Mihai Mincu şi soţia sa, Mina Minculeasa, construiesc pe moşia lor (str. Gârlaşi) biserica „Gârlaşi”, cu hramul "Sf. Imp. Constantin şi Elena".
1778, august, 26: Într-un document emis de Alexandru Ipsilanti este menţionată Drăgaica lângă oraş. Prin menţiunea documentară aflăm că veniturile târgului, datorate stăpânirii, se cedau toate către Episcopie, pentru nevoile sale. Drăgaica devine, astfel, cel mai important târg periodic al Ţării Româneşti... (Faimoasa Drăgaică coboară lângă oraş de pe muntele Penteleu, unde se ţinea în lunile de după tunderea oilor. Nedeea Penteleului a înlesnit, secole de-a rândul, întâlnirea şi legăturile neguţătorilor din Ţara Bârsei, Moldovei şi Câmpiei Bărăganului). Scopul iniţial al Drăgăicii era târgul românesc de desfacere a vitelor mari şi lânii (se desfăşura între 10-24 iunie). Referindu-se la serbarea Drăgăicii, Dimitrie Cantemir mentionează în “Descrierea Moldovei”: „norodul, şi la noi, în Moldova, ca şi în alte ţări… se închină şi acum (în poezii şi cântece) la câţiva zei necunoscuţi, care se vede că se trag din idolii cei vechi ai dacilor. Aşa sunt Lado şi Mano şi Zâna Drăgaica”. Cantemir vedea în Drăgaica pe Ceres, zeita vegetatiei şi a agriculturii la romani. ”Căci, în vremea anului când încep să se coacă semănăturile, toate fetele ţăranilor aleg pe cea mai frumoasă dintre ele şsi-i dau numele de Drăgaică. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu cununi din spice şi cu multe basmale colorate şi-i pun pe mâini cheile de la jitniţă. Drăgaica, împodobită în acest chip, se întoarce spre casă, cu mâinile întinse şi cu basmale fluturând în vânt, de parcă ar zbura, şi cutreieră toate satele cântând şi jucând laolaltă cu tovarăşele ei... Fata care a întruchipat Drăgaica nu se poate mărita decât abia după trei ani.“
1775: Cărturarul turc Evlia Celebi consemnează Buzăul ca fiind “un oraş foarte plăcut, împodobit cu vii şi grădini”.
1768-1774: În timpul altui război ruso-turc, oastea otomană a ars toate casele și prăvăliile din oraș nerămânând nicio clădire întreagă. Biserica Episcopiei a fost și ea distrusă, iar episcopul s-a mutat temporar la București. În „Istoria Ţării Româneşti” de la valeat 1769 putem citi: „Sate, oraşe frumoase/ Toate, până la pământ, sunt arse./ La Râmnic şi la Buzău/ Tot ferise Dumnezeu,/ Rămăseseră nearse,/ Dar acuma, de curând/ Le-au ars şi pe-alea. La rând.” Biserica mănăstirii Banului a fost singura care a rămas întreagă, însă un cutremur (în 1774) o distruge şi pe ea.
1754: V.A.Urechia menţionează existenţa în oraşul Buzău a unei şcoli româneşti şi a alteia inferioare, de cultură laică.
1750: Buzăul este condus de 1 judeţ şi 12 pârgari, ajutaţi de judecători, pârcălabi, vornici, vameşi de oraş şi ispravnici.
1739: În timpul războiului ruso-turc, trupele rusești și cazacii lui Frilow au devastat Buzăul luându-l pe episcop cu ei.
1730-1739: Evenimente militare nenumărate au provocat, prin jafuri şi devastări, neajunsuri şi suferinţă populaţiei oraşului.
1728: Domnitorul Nicolae Mavrocordat îşi întrerupe, brusc, călătoria spre Ismail, întrucât nu reuşeşte să treacă vadul Buzăului, rămânând blocat de apele învolburate ale râului multe zile la rând.
1725, ianuarie, 9: Domnitorul Nicolae Mavrocordat finanțează la Buzău două școli în jurul episcopiei (greacă şi slavonă).
1710-1712: Constantin Brincoveanu construieşte Palatul Princiar (domnesc), în stilul strălucitor care a înflorit în acel timp. Incăperile palatului, decorate cu scene reprezentând trecutul Episcopiei, au avut ca oaspete pe Alexandru Ioan Cuza, în trecerea acestuia prin Buzău (noaptea de 6-7 nov. 1859 şi în anul 1860). Sala de recepţie şi camera în care a dormit domnitorul se păstrează şi astăzi întocmai.
1709: Căpitanul Caloian zideşte (pe str. Broşteni nr.15) un sfânt lăcaş închinat mănăstirii Dusico din Grecia, biserica "Adormirea Mc. Domnului". In 1927 se transformă în biserică de mir.
1700: Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte și invazii, precum și dezastre naturale (epidemii, cutremure) au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul, însă, a fost mereu reconstruit. Buzăul apare pe o hartă a Țării Românești din 1700 (tipărită la Padova, de stolnicul Constantin Cantacuzino).
1700: La Bradu, mânăstire fortificată din secolul al XVII-lea, cu ziduri de 7-8 metri şi turnuri de apărare la colţuri, pe valea Tisăului, are loc o ciocnire între otomani şi eteriştii aflaţi înăuntru, de pe urma căreea au rămas încrustate în ziduri urmele plumbilor, aşa cum se văd şi astăzi, precum şi cinci cruci mari, ce veghează mormintele celor ucişi.
1700: In judeţ (unde???? de verif.) se găseşte una dintre cele mai vechi biserici din Buzău (începutul sec. XVII), unică prin pictura murală interioară.
1699, iunie 11: S-a ridicat, în Puieştii de sus, „Crucea Ilincăi”, cunoscută sub denumirea de „Crucea făcătoare de minuni”, o cruce cu căciulă şi inscripţii, fixată într-o teică de piatră. Cu ocazia săpăturilor arheologice, după descoperirea ei, s-au găsit 6 morminte şi oseminte umane.
1693: Constantin Brâncoveanu dă un act pentru a se face târg la Buzău.
1691-1697: Se construieşte Casa Domnească.
1690-1700: În ultimul deceniu al secolului al XVI-lea, 18.000 de sârbi s-au stabilit în Țara Românească. Câteva familii au venit în Buzău, construindu-și casele într-o zonă de lângă râul Buzău, cunoscută până astăzi sub numele de Sârbi. (nota: nu „sârbărie”?) Ulterior, în anii 1792-1838, mulți refugiați bulgari s-au stabilit în același cartier. Datorită similitudinilor între limbile vorbite de cele două grupuri etnice, localnicii au numit și pe noii veniți tot sârbi. Bulgarilor li s-a dat pământ în apropierea râului, unde au înființat grădini de zarzavaturi. Minoritățile etnice sârbe și bulgare nu și-au păstrat identitatea și limba, recensământul din 2002 arătând prezența a doar patru sârbi și patru bulgari în oraș. Amintirea existenței acestor comunități a rămas, însă, prin faptul că, în oraș, legumicultorii sunt încă denumiți sârbi. (notă N.T.: O legendă orală spune că „sârbii” nu au dispărut: Marghiloman a dus să-i lucreze pământul nişte fugiţi de turci, volgarii. După spusele lor, aceştia, să li se piardă urma, şi-au zis "sârbi"; s-au chinuit mult timp în corturi, dar, cu multă trudă asupra pământului, s-au înjghebat din grădinărit şi s-au extins după revoluţia din 1989. În timp, ei s-au dezis şi de limba lor, bulgara, uitând-o, declarându-se români; dar ei formează o comunitate aparte, care se mândreşte cu titulatura de sârb, transformată din apartenenţă etnică în calitate umană de grădinar muncitor şi serios.)
1688: Constantin Brâncoveanu aduce o tipografie domnească şi (în 1691) se înfiinţează prima tipografie în slovă românească (a şasea la acea dată în Muntenia), la Episcopia Buzăului, condusă de Mitrofan. Prima lucrare, „Pravoslavnica mărturisire”. Numărul mare de tipărituri (80-90 titluri în 28 de ani), răspândite şi în Transilvania şi Moldova, evidenţiază rolul Buzăului în difuzarea cărţii în limba română, cu efecte binefăcătoare pentru dezvoltarea culturii româneşti.
1682: Act, aflat în colecţia Muzeului Judeţean, referitor la proprietatea buzoiană a lui Şerban Cantacuzino.
1679: Buzăul a fost din nou distrus de otomani.
1668: Act, aflat în colecţia Muzeului Judeţean, referitor la proprietatea buzoiană a lui Radu Leon.
1659: O invazie turcească a dus la distrugerea totală a Buzăului, mulți locuitori fiind luați prizonieri.
1657: Suedezul Clas Brorsson, care trecea spre Poartă, ca sol al regelui Carol Gustav al X - lea, relatează despre Buzău: "...pământul era roditor... dar ogoarele erau nearate şi pustii, deoarece locuitorii se refugiaseră în zona deluroasă, unde-şi caută adăpost când năvălesc turcii si tătarii."
1649: Catedrala episcopală este reconstruită (în forma care ni se înfăţişează astăzi) de către Matei Basarab, cu o restaurare în anul 1740.
1649: Badea Obredi reconstruieşte Biserica "Neguţători".
1641: Negustorul italian Bartolomeo Locadellositua situează Buzăul între primele 5 oraşe ale Ţării Româneşti.
1633: Act, aflat în colectia Muzeului Judeţean, referitor la proprietatea buzoiană a lui Matei Basarab.
1627: Act, aflat în colecţia Muzeului Judeţean, referitor la proprietatea buzoiană a lui Alexandru Coconul.
1623, Buzăul a fost devastat din nou de tătari, după cum arată o scrisoare a lui Matei Basarab: „ [Episcopia Buzăului] este cu totul părăsită, robită și arsă de păgânii tătari în toți acești ani.”
1619: Orăşenii construiesc, pe str. Ostrovului nr. 10, o biserică din lemn, cu hramul "Sf. Îngeri". Intrucât în acea vreme Codrii Vlăsiei se întindeau până acolo, i s-a spus şi "Biserica din padure". In 1806, cand au ocupat orasul, eliberandu-l de turcii din Raiaua Brăilei, care-l aveau sub stăpânire de câteva luni, ruşii au creat în turnul bisericii un punct de observaţie ridicând acolo şi un tun, cu care trăgeau în hoardele de turci care prădau în jurul oraşului. Biserica a fost refăcută de mai multe ori în secolul al XIX-lea şi este monument istoric.
1617, iulie: Orașul a fost ocupat din nou de armata otomană.
1617: Act, aflat în colecţia Muzeului Judeţean, referitor la proprietatea buzoiană a lui Alexandru Iliaş.
1616, aprilie: Multe case din Buzău au fost arse în timpul unei invazii polone. Locuitorii s-au refugiat în munții și pădurile din împrejurimi. Toate titlurile de proprietate funciară s-au pierdut la acestă dată.
1605: Giacomo di Pietro Luccari pomeneşte Buzăul ca fiind printre cele 5 oraşe ridicate de Negru Vodă.
1601: La Năeni, pe Valea Hotarului, au avut loc lupte între oştile lui Mihai Viteazu şi tătari.
1600: În secolul următor, Buzăul apare în plină activitate economică, socială şi administrativă, cu organizare municipală proprie, cu piaţă de mărfuri şi mahalale, cu meşteşugari şi negustori, cu întovărăşiri de negoţ, cu prăvălii şi case, cu reprezentanţi domneşti. Complexul episcopiei şi casele cu etaj de pe strada „Târgului” (azi „Cuza Vodă”) se prevăd cu o rețea subterană de tunele către Palatul Comunal şi Parcul Crâng (la vremea aceea, o pădure mare aflată lângă oraș), gândită pentru stocarea proviziilor și cale de evacuare a cetățenilor, în caz de pericol. Devenind târg de reşedinţă episcopală, Buzăul s-a dezvoltat în condiţii istorice deosebite, nu întotdeauna prielnice, şi s-a menţinut în pofida tuturor vicisitudinilor, devenind totodată centru tipografic şi şcolar. Arheologic, în Pârscov datează urme de locuire medievală târzie (ruinele unui turn); Unguriu - resturi zid cărămidă; Cislău (Buda Crăciuneşti) - urmele unei biserici abisate; Vipereşti - fragment de topor prelucrat din gresie prin şlefuire; Cula Săpocii - un os fragmentar, un bolovan de silex şi trei fragmmente chirpic atestă prezenţa unei aşezări; Poşta Câlnău - urmă de ardere puternică (vatra?) nedatata; Pietroasele (Dara) - fragmente ceramice lucrate la roată, dale din piatră, făţuite pe ambele părţi etc.
1598: Mihai Viteazu a adus daruri locuitorilor orașului, pentru a compensa pagubele produse de tătari.
1597: După plecarea armatei lui Mihai Viteazu, orașul a fost devastat de raiduri otomane și tătărești. Cronicarul Balthasar Walter descrie invazia tătărească: „ [Tătarii] pradă câmpia din jurul Buzăului, Brăilei, Bucureștiului și alte orașe, pe care turcii le lăsaseră neatinse, fie nu le stricaseră chiar de tot, luă în captivitate pe localnicii surprinși, luă toate veniturile de peste an și dădu foc celor mai multe locuri.”
1596: Buzăul a fost martorul ridicării steagului lui MihaiViteazu - a rmata lui Mihai Viteazul staționează în Buzău -, dar a cunoscut şi durerea prăbuşirii sub loviturile duşmanilor marelui Mihai.
1595: Mihai Viteazul înfiinţează o nouă dregătorie - Banul de Buzău -, dovadă a rolului politic şi militar jucat de acest spaţiu în conflictele din secolele XVI-XVII.
1585: Se construieşte de către negustorii buzoieni, una dintre cele mai bogate biserici din oraş, pe strada Clemenţei nr. 20, biserica "Naşterea Maicii Domnului" (Biserica „Neguţători”? Biserica greci?)
1581: Un act aflat în colecţia Muzeului ţudetean se referă la proprietatea buzoiana a lui Mihnea Turcitul.
1575: Din acest an datează cea mai veche atestare a Bazarului - al doilea din Ţara Românească - piaţă permanentă cu dughene, prăvălii, pivniţe, magazii - prima ştire privitoare la un element urbanistic - piaţa. Orașul era, la acea vreme, compus din patru părți principale: Episcopia, mănăstirea Banului, târgul vechi și orașul, ultimul aflat între Mănăstire și Episcopie.
1574: Un act aflat în colecţia Muzeului Judeţean se referă la o proprietate a buzoianului Alexandru Mircea.
1571: Vistierul Andronic Cantacuzino clădeşte Mănăstirea Banu (Banului), mănăstire de călugări - situată pe str. Bistriţei nr. 52-, pe locul unei mai vechi biserici, pe care a dărâmat-o, deoarece era prea mică. Din această mică biserică a rămas o icoană, a Maicii Domnului, despre care se spune că este făcătoare de minuni, prezentă şi astăzi în actuala biserică. Mănăstirea este menţionată documentar pentru prima oară în 1593. Numele provine de la dregătoria ctitorului, devenit mare ban în 1593. În 1722 biserica este rezidită în stilul mănăstirilor din nordul Moldovei de Andreiana, soţia lui Şerban Cantacuzino (în timpul domnitorului Constantin Brîncoveanu, fiind terminată sub domnia lui Nicolae Mavrocordat). În 1884 Gheorghe Tăttărescu participă la pictarea bisericii, care devine biserică de parohie.
1546: Domnitorul Mircea Ciobanu şi soţia sa, Doamna Chiajna, ctitoresc schitul Cârnu, lângă Cislău. In 1821 aici se dau lupte între turci şi eterişti, după care locaşul de cult este prădat şi incendiat.
1541: Domnitorul Radu Paisie (1535-1545) reconfirmă întinderea Eparhiei Buzău: "Io Radu Voievod... dat-am domnia mea această poruncă, episcopului chir Anania şi marii biserici a Episcopiei din Buzău, ca să-şi facă enorie (eparhie) şi scaun de judecată... judeţului Buzău şi judeţului Râmnic şi judeţului Brăilei şi judeţului Săcuieni."
1536: Un document arată că orașul era administrat de un județ (primar) și 12 pârgari aleși.
1530, aprilie: Şcoala de la mănăstirea Meledic din Răghinari (Vintilă Vodă) a pregătit primii grămătici care s-au răspândit în tot judeţul.
1521: În anii crizei politice ce au urmat morţii lui NeagoeBasarab, puternicii boieri buzoieni susţin la tronul Ţării Româneşti pe Radu Călugăru, un boier dinspre partea Buzăului (şi Vlad Vintilă (Vintilă Vodă)?????) intrând, astfel, în conflict cu turcii, care îl susţineau pe Teodosie, fiul lui Neagoe Basarab. Faptul atrage pedeapsa turcilor, care jefuiesc Buzăul. Nicolae Iorga arată că "prin boierii de Buzău se fac si se răstoarnă domnii în anumite timpuri ale veacului de pretendenţi la tron al XVI-lea..."
1507: Domnitorul Radu de la Afumaţi dăruieşte Episcopiei câteva sălaşe de ţigani şi trei mori, "care sunt pe Buzău". Acesta este primul document despre funcţionarea morilor pe râul Buzău. Ţiganii, la acea vreme, aveau o reputaţie proastă în lume fiind consideraţi aducători de ciumă, acuzaţi de incendierea oraşelor, erau izgoniţi, chiar vânaţi sau deportaţi în America.
1507: Oraşul Boza (Buzău) apare pentru prima oară ca situat între curbura Carpaţilor şi Dunăre, într-o hartă a Lituaniei și a regatelor Poloniei, Boemiei și Ungariei. Harta este realizată de Marcus Beneventanus și Bernard Wapowski (altă sursă îl menţionează pe Nicolaus Germanus). La acea vreme, orașul era al patrulea ca mărime din Țara Românească și partener comercial al Brașovului.
1503-1515: Negustorii din Buzău au comercializat marfă în valoare de 2.245.835 aspri (o monedă otomană).
1500: Crângul - Plămânul verde al Buzăului – este întemeiat pe restul unei păduri seculare ce acoperea până odinioară cea mai mare parte a oraşului. Parcul este amintit de Radu Cel Mare sub numele de „Branişte”, când acesta înzestrează Episcopia cu 600 pogoane de pădure din Codrii Vlăsiei, pădure ce cuprindea şi Crângul de astăzi. Parcul are 189 de hectare, din care 10 hectare sunt proprietatea primăriei (aleile), restul fiind în administrarea Ocolului Silvic.
1500: Domnul Ţării Româneşti, Radu cel Mare (1495-1508), împreună cu Nifon, fost patriarh al Constantinopolului, înfiinţează Episcopia Buzăului, fapt ce dovedeşte existenţa aici a unui târg cu rol comercial important şi a unei zone dezvoltată economic (Buzaul fiind înconjurat de vii, grădini şi ogoare) şi cu populaţie numeroasă. Tradiţiile unei vieţi monahale intense încă din primele secole creştine, pentru care stau mărturie amenajările rupestre din zona Aluniş – Nucu – Bozioru, au contribuit, probabil, la ridicarea Buzăului la rangul de scaun episcopal ordodox. Complexul Episcopal s-a extins pe un larg spaţiu şi devine nucleu de cultură prin tipografie, şcoli de cântăreţi, şcoli de zugravi de icoane, seminarii şi altele. Buzăul e denumit uneori în documente „oraş domnesc” (în care se emit acte de cancelarie), „punct de vamă”. Catedrala episcopală a fost construită odată cu îinfiinţarea Episcopiei, refăcută şi întărită de Neagoe Basarab (1512-1521), apoi de Matei Basarab (în 1649) şi de Constantin Brîncoveanu (1688-1714) atunci când acesta a ridicat şi palatul episcopal. Noua catedrală episcopală, cu hramul „Înălţarea Domnului”, este ctitorie a episcopului Epifanie Norocel.
1495: Matei Basarab ctitoreşte Biserica Episcopiei "Adormirea Maicii Domnului"
1481: Prima menţiune documentară a judeţelor Buzău şi Râmnicu Sărat, ca unităţi administrative - prin Proclamaţia către locuitorii ţinutului Buzăului, Râmnicului şi Brăilei, Ştefan cel Mare îi îndeamnă să-l recunoască domn al Ţării Româneşti pe Mircea, favoritul său. Buzoienii refuză cererea domnitorului moldovean.
1471: Conflictul dintre Radu cel Frumos, domnul Ţării Româneşti şi Ştefan, domnul Moldovei, îi afectează şi pe buzoieni.
1431, ianuarie, 30: Prima menționare documentară a Buzăului apare într-un hrisov intern emis de cancelaria domnească a lui Dan al II-lea privind acordarea unor privilegii de comerț brașovenilor, la trecerea lor prin târgurile Munteniei, între care și Buzăul, care este denumit târg și punct de vamă. Domnitorul scrie târgurilor şi vămilor ţării că „negustorii români vor putea cumpăra şi vinde mărfuri la Braşov, iar negustorii braşoveni vor putea cumpăra şi vinde mărfuri în Ţara Românească nestingheriţi, plătind taxa vamală stabilită de o reglementare anterioară. Să fie cum a fost în zilele părintelui domniei mele, Mircea voievod”. Actul sugerează că orașul avea titulatura de târg cel puțin dinainte de domnia lui Mircea cel Bătrân (1386 - 1418), fapt susținut și de inexistența unui privilegiu domnesc de înființare a orașului, cum a fost cazul altor târguri medievale muntenești (Târgșor ş.a.). Târgul Buzău se afla pe Drumul Bogdanului, drum comercial ce lega Țara Românească de Moldova - strada Principală şi Drumul Târgului făcând parte din acest drum.
1400-1600: Buzăul era condus de 1 judeţ si 12 pârgari, ajutaţi de judecători, pârcălabi, vornici şi vameşi de oraş.
1300: În „Mică enciclopedie istorică” raguzanul Giacomo di Pietro Luccari, face referire la o cetate medievalaă, într-un paragraf din Copioso Ristretto de gli Annali di Rausa. Urme ale acestei cetăți medievale, datate secolul al XIII-lea, au fost descoperite în urma unor săpături în zona centrală a orașului. Sfârșitul Evului Mediu a adus Buzăului un val de distrugeri, Buzăul fiind complet sau parțial devastat de războaie repetate și invazii militare străine, dar și de catastrofe naturale.
1291: Giacomo Di Petro Luccari, aflat la Curtea lui Mihai Viteazul, consemnează, citând documente mai vechi: "Negru Vodă a fondat oraşul Câmpulung şi a tras câteva întărituri de cărămidă arsă la Bucureşti, Târgovişte şi Buzău".
1241. În timpul unei mari invazii tătare au loc jafuri şi în zona Buzăului.
1200: Gustav Treiber, în „Siebenbürgische Vierteljahresschrift”, afirmă că în secolul al XII-lea orașul era înconjurat de un zid cu patru porți în cele patru direcții principale.
1000- 1300? Perioada medievală. Cercetările arheologice şi mărturiile documentare au pus în lumină trecutul unor lăcaşe de cult, biserici şi mănăstiri. Alături de mărturiile culturii materiale, perioada evului mediu este reflectată şi de numeroase acte oficiale emise de cancelariile domneşti sau private, scrise pe pergament sau hârtie.
600-1000: Pentru a doua jumătate a mileniului I d.Hr., pe teritoriul judeţului Buzău numeroasele descoperiri arheologice aparţinând culturilor Ipoteşti – Cândeşti (sec. VI – VII d.Hr.) şi Dridu (sec. VIII – XI d.Hr.) atestă prezenţa unei populaţii sedentare care practica agricultura, creşterea animalelor, meşteşugurile în cadrul obştilor săteşti, în plin proces de trecere de la antichitate la evul mediu. Aşezări şi necropole precum cele de la Cândeşti, Lipia, Nişcov, Pruneni, Pietroasa Mică, Sărata Monteoru, toate încadrate cronologic pe parcursul secolelor VI–VII d.Hr., au scos la iveală urme materiale ale unei populaţii romanizate, alături de care, vremelnic, se manifestă şi diverse grupuri de migratori (avari, slavi).
400-500: Epoca migraţiilor, epoca geto-dacică: Procesul de romanizare în rândul populaţiei autohtone poate fi urmărit prin cercetarea unor aşezări şi necropole, precum cele de la Gherăseni, Vadu–Soreşti, Izvoru–Dulce, Merei şi Pietroasele (castru roman). Descoperirile arheologice au dovedit o amploare deosebită a vieţii spirituale, economice şi sociale a geto-dacilor, pe un spaţiu extins (un fragment de vas de provizii cu inscripţie în limba greacă în care este menţionat un rege geto-dac, incinta sacră de la Pietroasa Mică–Gruiu Dării, tip de monument unic - centru regional de cult - în lumea geto-dacilor. Pe teritoriul oraşului s-au găsit monede din toată perioada secolelor IV-XIII.
372: Alături de dovezile arheologice apare episodul martirizării lui Sava Gotul, relatat în actul "Pătimirea Sfântului Sava", redactat în anii 375/376, in care se menţionează existenţa râului Mousaios (Buzăul a primit numele de la acest râu, pe al cărui mal se află) şi a unui centru urban (polis), la îngemănarea dealului cu câmpia, străvechi loc de convieţuire, încă din epoca pietrei - prima menţiune documentară a Buzăului. Copii ale documentului se afla la „Biblioteca Vaticanului” şi Biblioteca "San Marco" din Veneţia. Unele lucrări consideră că documentul de la Veneția reprezintă prima atestare documentară a Buzăului, dar altele consideră că el face referire doar la râul Buzău și că astfel prima atestare documentară adevărată a orașului Buzău ar fi documentul din 1431 din timpul lui Dan al II-lea. Povestea Sfântului Sava, devenit protectorul spiritual al oraşului, căruia i s-a dedicat o biserică, o catedrală, un centru social şi un azil pentru săraci, dar a cărui viaţă este relatată contradictoriu în cele 4 izvoare scrise: ziua de 12 aprilie, devenită ziua oraşului, este ziua în care mucenicul Sava Stratilat (38 de ani) a devenit martir, după ce a pătimit pe meleagurile Buzăului, unde, în calitate de cântăreţ bisericesc şi om bun cu toată lumea, a trăit asemenea unui monah - în sfinţenie şi ascultare de biserică. El propăvăduia religia creştină de rit arian şi i-a făcut pe păgânii goţi, cuceritorii anilor 300, nu numai să tacă, dar şi să-l iubească (era recunoscut ca Sava gotul). Până în ziua în care s-a opus maimarilor care exercitau persecuţii asupra tuturor locuitorilor cuceriţi, îndemnând oamenii, care n-ajunseseră să se refugieze în sudul Dobrogei, să refuze să mănânce carnea jertfită idolilor, cu care îi îmbiau aceştia, ca, astfel, să renunţe la creştinism. Într-unul din raidurile prigonitoare, se întâmpla a treia zi după ce mucenicul Sava şi preotul Sansala oficiaseră slujba de înviere a Domnului, ostaşii lui Athanaric îi găsesc şi, fiindcă refuză să se lepede de Hristos, îi dezbracă şi-i chinuie târându-i prin pârjol şi cioturi ascuţite, lovindu-i atât de mult cu nuiele şi bice cât să moară. Numai că s-a întâmplat o minune: Sava s-a vindecat peste noapte şi a explicat că răni pe trupul lui nu mai sunt, pentru că Dumnezeu, în grija Lui mare pentru alesii Săi, l-a tămăduit. Atunci a fost lovit cu şi mai mare furie, a fost lovit mortal cu un drug de fier, dar Sava tot s-a ridicat spunând că a fost lovit cu un fulg de lână! Când goţii au decis să fie afundat cu un buştean greu, de gât, în apa râului Mousaios (singura apă curgătoare din România în care a fost martirizat un creştin), Sava a strigat cu bucurie: "Binecuvântat eşti Doamne şi preamărit este numele Tău, Iisuse, în veci. Amin”. A fost dezlegat într-o noapte de o femeie, dar a ales să înfrunte suferinţele, pentru că, înainte de a fi prins de goţi, i se arătase un bărbat foarte înalt şi strălucitor la faţă, care i-a zis să se întoarcă în satul lui, după care, dintr-o dată, s-a pornit o zăpadă imensă, care i-a astupat drumul să nu mai poată merge mai departe. De atunci Sava a înţeles că trebuie să îndeplinească voia lui Dumnezeu. El a ales martiriul, chiar şi când cei desemnaţi să-l ucidă, goţii, i-au oferit pe ascuns şansa să plece numai să nu se mai ştie de el. Moaştele sale au fost luate de creştini şi de preotul Sansala şi ascunse ( o altă istorie despre Buzău spune că “Din ordinul regelui got Athanarich, sunt înecaţi în râul Buzău (Mousaios), predicatorul creştin Sava Gotul şi preotul Sansalas, acuzaţi că răspândesc învăţătura creştină în localităţile din zona Buzăului”). Apoi, de frica goţilor, au fost trecute din “ţara barbară” în Imperiul Roman, la episcopul Ascholius al Tesalonicului, de origine din Capadocia. Prin anii 373-374, la cererea Sfântului Vasile cel Mare către dregătorul Scitiei Mici, Iunius Soranus, "de a-i trimite moaşte de sfinţi", prezbiterii din Dacia au trimis moaştele Sfântului Mucenic Sava la Cezareea Capadociei, însoţite de o scrisoare. Scrisoarea, întocmită de un preot învăţat din Dacia sau de Sfântul Bretanion de la Tomis, poartă titlul "Epistolă a Bisericii lui Dumnezeu din Goţia (Dacia) către Biserica lui Dumnezeu ce se gaseste în Capadocia şi către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale". Ea a fost adresată tuturor Bisericilor locale, nu numai celei din Capadocia, dându-i-se un caracter ecumenic, universal, căutând să facă cunoscut tuturor că şi în Dacia Carpatică sunt martiri pentru Evanghelia lui Hristos.
200-300: Obiectele provenite din localităţile: Gura Nişcovului, Izvoru Dulce, Luciu, Buzău, Largu, Balta Albă, Pietrosu–Costeşti, atestă existenţa unei populaţii de origine dacică.
106-1000: Evul mediu. Procesul de romanizare al geto–dacilor este finalizat prin constituirea poporului şi limbii române, marile migraţii ale popoarelor şi constituirea formaţiunilor prestatale româneşti, cele care vor sta la baza viitoarelor state medievale.
100 d. Hr.: Târcov- Piatra cu lilieci: Cetate dacică din timpul lui Decebal, protejată cu ziduri din bolovani de piatră de mari dimensiuni – vizibile pe alocuri și astăzi. Pietroasele: zece fragmente de cărămizi şi ţigle care poartă sigla Legiunii a XI-a Claudia Pia Fidelis, încartiruită la Durostorum (Silistra de astăzi), pe malul drept al Dunării, subunităţi din această legiune fiind, probabil, dislocate în garnizoana castrului de la Pietroasele.
200-100 i.Hr: Civilizaţia geto-dacă este reflectată în descoperiri la Cârlomăneşti (reşedinţă tribală compusă din clădiri şi anexe gospodăreşti - vetre, gropi, dintre care se remarcă trei construcţii de mari dimensiuni ce au avut un rol important din punct de vedere religios pentru comunitatea de aici -, ceramică lucrată la mână sau la roată, monede din argint, fragmentele de statuete zoomorfe (lupul dacic) şi antropomorfe, fragment de vas de provizii cu inscripţie în limba greacă, în care este menţionat un rege geto-dac), Pietroasa Mică, Târcov -Pârscov (cetate de apărare), zona industrială Buzău-Sud şi zona străzilor Bucegi-Bistriţei (complexe de locuire geto dacice).
400 i.Hr., Pieroasa Mică: S-au descoperit fragmente ceramice, bucăţi de lipitură, os calcinat provenind din morminte izolate.
700 î.Hr-106 d.Hr.: Epoca fierului. Descoperirile aparţinând primei epoci a fierului sunt destul de puţine şi par a reflecta o slabă locuire în zona Buzăului. Majoritatea artefactelor descoperite provin din morminte izolate sau reprezintă arme şi piese de harnaşament, ceea ce ar pune în evidenţă prezenţa unor populaţii nomade. La Izvorul Dulce (Merei) s-au descoperit morminte de incineraţie.
800-600 î.Hr, Năeni: Lângă “Biserica dintr-o Piatră” a fost descoperită o necropolă tracică având morminte de incineraţie cioplite în piatră.
1.150 i.Hr.: Cultura Noua succede cronologic manifestările de tip Monteoru. Un loc important îl ocupă ceştile monteorene, formă ceramică des întâlnită în cadrul acestei culturi, vasele de ofrandă, vase askoi, podoabe (brăţări, colane, inele de buclă), dar şi unelte şi arme de os-corn, piatră (cuţite curbe) şi bronz (celturi, vârf de lance).
3.500-1.150 i.Hr.: Epoca bronzului - cultura Monteoru) Odată cu apariția unor inovații în tehnologia prelucrării metalelor, a luat sfârșit epoca pietrei. Sunt produse primele unelte şi arme din bronz, apar noi uniuni de triburi, se afirmă ideologia patriarhală, civilizaţia atingând un înalt nivel de dezvoltare în zona subcarpatică. Descoperiri: Năeni - Necropolă birituală (una dintre cele mai reprezentative din ţară, se află într-o zonă cu o mare densitate de locuire în epoca bronzului; aici a fost cercetat un mormânt triplu de înhumaţie. De aici provin mai multe ceşti monteorene, un vas askos cu trei urechi pe o parte şi mai multe obiecte din os-corn, piatră şi bronz) Cârlomăneşti - necropolă; Cernateşti - celebrul vas cizmuliţă (unicat în ceramica epocii bronzului din România), topor de bronz etc.; Sărata Monteoru - cimitire şi necropole dedicate practicilor religioase, ritualice; Vipereşti - fragment de topor din gresie prelucrat prin şlefuire; în Parcul Crâng s-a descoperit un mormânt, tot de atunci datând și un topor celtic găsit în preajma orașului; fragmente ceramice: Poşta Câlnău, Săpoca. Etc. Nu au fost identificate urme ale exploatărilor de sare.
3.700 i.Hr: Perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului este ilustrată prin vase ce contopesc forme proprii celor două mari epoci.
4.000-3.000 i.Hr., Sărata-Monteoru (Buzău), pe dealul Cetăţuia: Arheologii au identificat o cetate întărită cu bolovani şi şanţ de apărare, precum şi locuinţe. Pe colinele de lângă dealul Cetăţuia se găsesc mai multe cimitire şi necropole ce aparţin culturii eneoliticului. La Pietroasa Mică, com. Pietroasele (Buzău), în punctul Gruiu Dării, se află un monument unic în spațiul culturii dacice: o incintă sacră, în care dacii au efectuat diverse ritualuri și depuneri de cult (zidurile cetății sunt parțial vizibile).
4.000 i.Hr: S-a descoperit în parcul Crâng (Buzău) un complex de locuire specific culturii Gumelniţa.
6.000 i.Hr, Cetăţuia-Coţatcu (Buzău): arheologii au scos la lumină fragmente ceramice, dar şi obiecte de cult specifice neoliticului: 1 bucată dintr-o statuetă antropomorfă, reprezentări feminine legate de cultul feminităţii şi fecundităţii (celebra “Venus din Coţatcu”), o tipsie şi un urcior din două culturi diferite - Cucuteni şi Gumelniţa (n.a. istoria locală, scrisă de specialişti, foloseşte varianta “ulcior”, când se referă la un vechi vas de lut, şi nu “urcior”, din lat. “urceolus”).
6.600-3.700 i.Hr. (Neo-Eneoliticul): Au loc transformări profunde care au determinat starea actuală a speciei umane. S-a produs, pe plan mental, o „revoluţie a simbolurilor” prin impunerea, în locul vechilor ritualuri magice ale vânătorii, a unor noi credinţe legate de fecunditate şi fertilitate. Muzeul Judeţean Buzău exemplifică transformările cu obiecte (fragmente ceramice apartinand olaritului, arme din silex, piatră, os, corn şi lut ars, precum şi obiecte folosite la tors şi ţesut, dălţi şi topoare din piatră, neperforate şi perforate, folosite la defrişarea pădurilor şi prelucrarea lemnelor) provenite din cercetări arheologice în siturile de la Aldeni şi Fulga (com. Cernăteşti), Coţatcu (com. Podgoria), Gherăseni, Moisica (com. Smeeni), Năeni, Pietrosu (com. Costeşti), Sărata Monteoru (com. Merei) şi Sudiţi (com. Gherăseni).
7.000 î.Hr.: Aşezările (cu sute de locuinţe), întinse pe terasele apelor curgătoare, se întărec cu şanţuri şi valuri de apărare.
8.000-6.600 i.Hr: Neoliticul (Noua Epocă de Piatră): este caracterizat prin adoptarea agriculturii, dezvoltarea olăritului (sedimentele - cum ar fi argila - au fost folosite în olărit; au fost descoperite pintadere -ştanţe ornamentale-; ceramica japoneză Jomon este cea mai veche din lume), crearea unor locuințe permanente. Primele culturi Neolitice au apărut în Semiluna Fertilă, o regiune istorică în formă de semilună, cuprinzând Levantul, Mesopotamia, și Egiptul Antic. Vânătoarea solicita efort colectiv, îndemânare, strategie și precauție. Cerea comunicare în grup și delimitarea unor teritorii de comun acord cu alte grupuri. Buna cunoaștere a prăzii și a obiceiurilor acesteia le-a permis primilor vânători să conștientizeze superioritatea lor asupra animalelor. Astfel, animalele mari erau vânate prin izolarea de turmă și gonirea acestora în gropi, pregătite în prealabil.
10.000 i.Hr: Se îmblânzesc câinii şi sunt folosiţi ca ajutor la vânătoare. Domesticirea animalelor joaca un rol cheie în evoluția speciei umane.
14.000- 12.000 î.Hr.: Picturile din Altamira (Spania) prezintă bizonii.
15.000-9.000 i.Hr. Către sfârșitul ultimei ere glaciare, cu 15.000-9.000 de ani în urmă, a avut loc o extincție pe scară largă a mamiferelor mari (megafauna mamiferă) în Asia, Europa, America de Nord și Australia. Aceasta a fost prima extincție din holocen, și ar fi putut modifica modul de alimentare al oamenilor din acea perioadă. Odată cu dezvoltarea agriculturii, alimentele din plante au început să joace de asemenea un rol tot mai important în alimentația oamenilor.
15.000 și 10.000 î.Hr.: Peșteri ce conțin picturi rupestre: Lascaux, Dordogne (Franța)
17.000-12.000 i.Hr: Un cort din piei de animal de acum (din magdalenian) a fost descoperit la Plateau Parain, Franța.
23.000 i.Hr: Mormintele se aflau de obicei în centrul zonei de locuințe. S-a descoperit o structură cu acoperiș susținut de scânduri, descoperită la Dolni Vestonice, Republica Cehă.
31.000 î.Hr: Peștera Chauvet din departamentul Ardčche, Franța, are cele mai importante picturi rupestre din paleolitic
42.000. i Hr: Cel mai în vârstă om modern rămas în Europa, “Ion din Anina”, a fost descoperit în Peștera cu Oase de lânga Anina.
100.000 i.Hr.: Clima începe să-şi revină, încălzindu-se. A apărut limbajul. Se presupune că începând cu Homo ergaster se poate vorbi de o conștiință de sine și o conștientizare a existenței celorlalți, se remarcă faptul că omul primitiv începe să fie conștient de propria sa efemeritate.
127.000-10.000 î.Hr. (Pleistocenul târziu) - epoca omului de Neanderthal, rudă secundară a lui Homo sapiens. În paleloliticul târziu au început să apară corturi/ colibe prevăzute chiar și cu vetre, spațiu pentru dormit, activități domestice sau de evacuare, realizate din piei întinse peste stâlpi de lemn sau colți de mamut. Se constată o creștere a densității și o oarecare stabilitate într-un anumit loc. În aceeași perioadă erau folosite și adăposturi sub stânci. Apare, totodată, tendința de concentrare a grupurilor umane și de revenire periodică în același loc. Au fost descoperiți dinți perforați, purtați probabil ca pandantive. Uneltele din piatră au început să se diferențieze, ia naștere tehnologia lamei subțiri, lungi și înguste de piatră, lemn (lancea ascuțită de lemn era folosită la împuns și, abia mai târziu, la aruncat), sau de os; apar premisele organizării tribale şi, astfel, diviziunea naturală a muncii: vânatul - îndeletnicire în colectiv a bărbaților şi culesul - practicat de femei; se fac rezerve permanente de hrană (dovadă: prezența unor gropi de provizii în așezări). Meseria de pietrar (cioplitor în piatră) a fost purtată din generaţie în generaţie şi se păstrează intactă la Năeni (Buzău), un loc în care calcarul este la el acasă. epoca de piatră: Localitatea Năeni datează din epoca pietrei, dovadă fiind uneltele din piatră (dălţi, ciocane) descoperite în grotele ce au fost locuite şi care încă există în cariera de piatră, ceea ce arată prezența omului şi continuitatea în regiune.
400.000 i.Hr: A fost descoperită o locuinţă de lemn. Peșterile au fost utilizate, inițial, doar în anotimpul rece, însă unele peșteri mai mari erau (probabil) locuite tot anul.
500.000 i.Hr: A fost descoperit la Terra Amata, lângă Nisa (Franța) un aranjament circular de pietre, pentru casă. Printre artefacte se numără și bastoane din os, corn sau fildeş, bogat decorate și perforate. Inițial s-a crezut că reprezentau simboluri de cult ale statutului unei persoane și au fost denumite sceptre ale puterii. În prezent, se știe că erau utilizate pentru îndreptarea vârfurilor de lance din piatră sau os.
600.000-200.000 î.Hr: A fost descoperit în China “Omul din Beijing”.
700.000-120.000 i.Hr.: Paleoliticul inferior/timpuriu e marcat de apariția primelor unelte pentru vânătoare și cules: toporul din piatră prin cioplire sau răzuire pe ambele fețe cu alte pietre sau bețe, (ex.: „toporașul de mână” în forma sâmburelui de migdală), unelte rudimentare din așchii și bolovani de râu cu o muchie tăioasă pentru cioplit, tăiat și răzuit atribuite „culturii de prund” (In România s-au descoperit unelte de prund pe valea Dârjovului, Ripiceni şi Valea Lupului). S-au descoperit şi vetre de foc, acestea fiind dovada abilităţii hominidului Pithecantropus Erectus de a stăpâni focul. La început, omul primitiv a folosit focul provenit din incendiile de câmpie sau din fulgere, până când a învățat cum să îl aprindă cu ajutorul silexului (cremenea) și cum să îl stăpânească. Societatea lor era bazată economic pe cules, pescuit și vânătoare cu ajutorul unor arme și unelte primitive şi avea un caracter egalitar, bazat pe solidaritatea grupurilor sociale.
1.000.000 -700.000 i.Hr: Protopaleoliticul e marcat de apariția uneltelor rupestre.
1.000.000-8.000 i.Hr: Paleoliticul (epoca pietrei cioplite, cea mai veche, argumentată de evoluţia socială logică, presupunându-se că nimeni nu ar utiliza unelte de piatră, dacă ar exista deja tehnologia bronzului și ulterior a fierului. Paleoliticul corespunde epocii glaciațiunilor (glaciația Günz: circa 1.200.000 - 700.000 ani; glaciația Mindel: circa 650.000 - 350.000 ani; glaciația Riss: circa 300.000 - 120.000 ani; glaciația Würn: circa 80.000 - 15.000 ani; glaciațiile Biber si Donau, precum si alte stadii de retragere și înaintare a ghețarilor.) Se pare că activitățile epocii pietrei cuprindeau mai mult decât necesitățile imediate de procurare a hranei și găsirea unui adăpost. Erau practicate ritualuri specifice legate de moarte și îngropare (se înhumau craniile și mandibulele).
1.700.000 î.Hr.: În insula Java au fost descoperite cele mai vechi fosile de Homo Erectus (“Omul de Java”)
1.800.000 î.Hr.: Pe teritoriul actualei Georgia s-a descoperit (în 1990) craniul unui humanoid.
2.000.000 î.Hr: Homo Habilis construieşte, în Africa de est, prima structură artificială constând în pietre stivuite, pentru a ține crengile de copaci în loc.
2.200.000 Î.Hr.: A fost descoperit (în 1924) „Copilul Taung”, un Australopithecus Africanus; astfel, Africa de est capătă importanţa „leagănului omenirii”.
2.600.000 î.Hr: Inteligenţa socială marchează un progres prin trecerea la vânătoare.
3.400.000 î.Hr: Cei mai îndepărtaţi strămoși ai omului au început să folosească uneltele din piatră pentru a scoate carnea de pe oase și pentru a le sparge, ca să se ajungă la măduvă.
Înainte de 3.400.000 î.Hr: Hominizii se hrăneau cu plante, fructe, rădăcini, tuberculi.