Alexandru Marghiloman

1854, ianuarie 27:  Se naşte, în Buzău, omul politic ALEXANDRU MARGHILOMAN (1854-1925, fiul lui Iancu şi Irina Marghiloman, familie cu avere considerabilă. S-a numărat printre cei mai mari moşieri ai ţării. A fost fondator al „Băncii Generale Române”, al „Băncii Agricole” şi unul din principalii deţinători ai Societăţii de asigurări „Generala”.
     - După absolvirea colegiului “Sfântul Sava”, s-a înscris la „Facultatea de Drept şi la Înalta Şcoală de Ştiinţe Politice” din Paris.
     - Revenit în ţară, a urmat o carieră de magistrat, fiind procuror (8 iunie 1879) şi judecător (4 octombrie 1880) la Tribunalul Ilfov. Demisionează din Magistratură pentru a deveni “avocat al statului”, dar se retrage pentru a se lansa în politică.
     - Debutul în politică are loc ca membru al Partidului Liberal, dar, atras de junimişti, se înscrie în Partidul Conservator. După retragerea din viaţa politică a lui Titu Maiorescu, pe 4 iunie 1914, a fost ales preşedinte al Partidului Conservator, pe care l-a şi condus până la moarte.
     - Deputat al Colegiului I (Buzău).
     - Face parte din guverne ca: Ministru al Justiţiei; al Lucrărilor Publice; al Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor; al Afacerilor Străine.
     - Ca ministru de Justiţie a elaborat „Legea de organizare a magistraturii”, a contribuit la modificarea „Codului de comerţ”, a întocmit „Legea judecătoriilor de pace”. În timpul primului război mondial s-a pronunţat pentru neutralitatea României, insistând pentru un statut politic al românilor din Transilvania şi pentru unirea Bucovinei cu România. Rămas în teritoriul ocupat de Puterile centrale, a fost numit preşedinte al Consiliului de Miniştri pentru a semna armistiţiul şi Tratatul de pace cu Germania.
     - Ca ministru de Finanţe, a elaborat o serie de legi, cea mai importantă fiind „legea administrativă a falimentelor”.
     - Ca prim-ministru (martie, 1918 – noiembrie, 1918) a fost prezent la Chişinău, în ziua de 27 martie 1918, unde a primit Declaraţia Sfatului Ţării de unire a Basarabiei cu România.
     - Moare la 10 mai 1925, la vârsta de 71 de ani. Testamentul său se încheie cu o confesiune: "Am greşit poate mai mult decât socotesc, dar gândul mi-a fost întotdeauna curat şi mi-am iubit ţara".
     - De la Alexandru Marghiloman au rămas trei volume de „Note Politice”, publicate post mortem.