Constantin Titus Stoika

1892, februarie 14: Se naşte, la Buzău, CONSTANTIN TITUS STOIKA (1892-1916) - poet şi prozator. Fiul ziaristului Titus Stoika şi al Irenei (născută Ciorogîrleanu). Studii elementare la Piatra-Neamţ şi Braşov. Gimnaziul început la Braşov, este continuat la Buzău şi Slatina. Liceul la Piteşti, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti, absolvită în 1916. Debutează, ca elev, cu versuri şi proză scurtă în revista „Tinerimea literară şi artistică”, editată împreună cu fratele său Cezar. Colaborează la „Curierul” liceului din Ploieşti, activează la „Societatea literară Gion” şi în cenaclul studenţesc condus de Mihail Dragomirescu. Editează revista „Poezia” (1914-1915), deschisă generaţiei tinere, dar susţinută de: Duiliu Zamfirescu, George Murnu, Ovid Densuşianu, Mihail Dragomirescu, Gala Galaction. Colaborează la „Drum drept”, „Dumineca”, „Epoca”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Universul literar” etc., semnând şi cu pseudonimele: Delazilişte, Tarmes, Partar, Sapiens, Micado. Îşi reuneşte versurile în volumul „Licăriri” (1910) semnat Delazilişte. Traduce din Baudelaire, Verlaine, Racine, poezia franceză a Iuliei Hasdeu, dar şi din clasicii latini. Absolvent al Şcolii Militare de Artilerie cu gradul de sublocotenent, este repartizat la Regimentul 1 grăniceri şi trimis la frontiera austro-ungară. Moare eroic pe front la 23 oct. 1916. Decorat post mortem. În timpul campaniei, editează jurnalul „Însemnări din zile de luptă”, publicat în 1921 şi reeditat în 1977.