marți, 22 aprilie 2014

Dumitru istrate ruseteanu , citate


DESPRE BUNASTARE: “bacteria / care ar face bunăstarea să crească / încă nu a fost extrasă / din rahat.”
DESPRE CUVANT: „singurele cuie cu care poţi ţintui realitatea sunt cuvintele.”
DESPRE DUMNEZEU SI IUBIRE:  “Dumnezeu poate orice cu materia care sunt,/ singură iubirea e nevoit/ să mi-o cerşească.”
DESPRE DUMNEZEU SI OM: “mă mint/ că unul din gândurile mele/ a fost un început de Dumnezeu.”
DESPRE DUMNEZEU SI POET: “n-am reuşit să-l conving / cu poezia / pe Dumnezeu./ parcă aş fi trăit într-o vitrină, / m-a despărţit de El doar geamul.// microfonul la care, / altădătă îmi asculta tăcerile, / nu mai există.”
DESPRE DUMNEZEU SI VIATA: “ce nebunie divină:/ mi-a dat un capăt de aţă,/ numit viaţă,/ şi pretinde s-o întind ca pe un zgârci,/ de la inima mea / la a Lui.”
Dumnezeu: “ Dumnezeu scuipă pe sufletul nostru, să obţină condens. / umblă desculţ prin mizeria lumii”; “Dumnezeu – Cal Alb/ care nu ştie ce-i frâul.”
DESPRE FEMEIE: “undeva, în univers,/ femeile cresc în copaci./ scuturi ramul şi-ţi/ pică în braţe.// altundeva, fac parte/ din anatomia bărbatului./ apasă o tastă, se dedublează/ şi intră amândoi / sub aşternut.”
DESPRE FERICIRE: “bucură-te că eşti om/ şi nu oricare din aceste pietre,/ fii fericit că deasupra creştetului/ ai şi astăzi un petec de cer/ şi nu un capăt de frânghie,/ trăieşte-ţi drama de zi cu zi,/ ca un mare actor!”; “ce fericire când îngerul îmi vâră între dinţi capătul furtunului prin care sufletul să mi se scurgă ca orice lichid rezidual!”; “primim fericire după pofta fierii noastre”;  “sunt fericit, ca albina/ ce-şi construieşte faguri/ pe întuneric./ deşi mi-e acră, eu poftesc / lumea./ dimineaţa mă trezesc cu ea peste mine,/ deşi am fost la câţiva paşi departe de ea,/ departe de ea şi / de legile ei./ unde să mă mai ascund?”
DESPRE IUBIRE SI SINGURATATE: “să mă iubească şi pe mine,/ cine mai are loc pentru străini/ în singurătatea lui cea de taină?”
DESPRE IUBIRE: “eu, care, atât cât ciripeşte o vrăbiuţă, iubesc” ; “aplecat prea mult peste pervaz,/ oare mă va salva cineva strigând/ “te iubesc”?”
iubirea” te iubesc / ca pe fundul unei femei,/ care, în timpul mersului, / se strânge / şi se desface/ precum burduful unui acordeon.”
DESPRE LIBERTATE: “libertatea e chistul/ de pe conştiinţa mea./ dacă-l extirp -/ va fi/ aruncat în crematoriu./ lăsat în emisie – / emite infecţie.” ; “nu accept să mi se vorbească/ despre libertate în groapa comună”
DESPRE LUME: “cu câtă neruşinare visam şi speram,/ ce invulnerabil îmi părea universul,/ când, colo, capătul firului/ de care să trag şi să-l deşir / se afla în mine!”;  “dimineaţa desfac braţele/ ca pe coperţile unei cărţi./ cât pot cuprinde cu ele/ atât mi-e lumea.”; “Încă n-am prins rădăcini în pustiul lumii, sunt asemenea unui mărăcine -/ nu doar vântul, ci şi trecerea timpului/ mă mişcă dintr-un loc în altul./ ziua am senzaţia că seacă viaţa din mine,/ prinde miros puturos de mlaştină./ noaptea aştept să fiu prins/ într-un cristal de timp.”
DESPRE MOARTE: “a venit moartea şi mi-a zis: / gata, Dumitre, mergem cu prima cometă.// şezi liniştită, cucoană, / vâr firul Ariadnei în ac şi-apoi… / tot ne-om duce!”; “de la a mea naştere n-am mai făcut/ decât un singur pas/ şi m-am oprit:/ n-am mai vrut să învăţ a muri.”;  “sunt sigur că nu voi muri niciodată -/ cum să încapă viaţa mea într-un sac?”; “vine moartea. ei, şi?/ doar n-oi pune-o la jug!”; „în grădina cunoaşterii / am ştiut cultiva un singur fir al vieţii. / va face în vârf  floarea / care mă va  ucide / cu parfumul ei.”
DESPRE OM: “cât sunt materie, nu mă tem-/ în ce altceva ar putea/ să mă prefacă?”; “fericiţi făcătorii de pace- / a lor va fi într-o zi / pâinea, / sarea şi  / cuţitul!”; “încă nu m-am plictisit să fiu om/ şi puţin din toate.”;  “omule-omule, de ce ai rămas/ tot om?!”; „nu înţeleg de ce, în fiecare zi,/ trebuie să-mi amintesc că sunt om,/ câtă vreme simt o dorinţă nebună/ de a da din aripi!”; asemenea vouă,/ ştiu să râd, ştiu să plâng…/ dacă n-am făcut-o până acum,/ mi-a fost teamă să nu sfidez.”
DESPRE PATRIE: “dinspre patrie vine,/ tot mai des, miros jegos de / câine, că îţi vine să latri şi / să înfigi dinţii în sticla cu ţuică. // trece pe lângă tine hingherul / şi-ţi bate apropoul. / greu îl convingi că eşti om şi nu javră.” ;  “patria mea încă nu a legiferat/ “Iadul”,/ deşi conştiinţa îi e/ circumscrisă.” ; „patria noastră, halucinogena noastră!/ utopia ei încă e în stare de libertate,/ scuipă metastaze în viaţa noastră.”
DESPRE POET:  “sunt poet, / pot da flacăra/ vieţii/ mai mare, mai mică.”
rugaciune: “mi-e tot mai greu să trăiesc din singura viaţă, / la care nu-mi mai adaugi o cutie de bere, un crenvuşti, ceva…/ nu-mi îmbrânceşti în braţe femei tinere… // dimineaţa găsesc în bocanci / gumă de şters / păcatele.”; ” ajută, Doamne, nebuniei mele,/ că din a Ta am aranjat/ un colţ de Rai,/ de unde dirijez formaţia/ de stele căzătoare.// fă-mă să înţeleg cum reuşesc/ să desfac nodurile de pe/ linia vieţii/ şi să rămân viu şi / nevătămat!”
DESPRE RUGACIUNE: ” prin rugăciune, şi piatra poate fi împodobită/ cu aripi.”
DESPRE SINGURATATE: “singuratatea, vai de cel ce-şi refuză singurătatea/ şi de florile care,/ simţind nevoia să iubească,/ nu se preaschimbă-n femei.”; “a fost odată un om atât de singur/ încât ar fi putut primi/ Premiul Nobel pentru singurătate.”;  “stau mai mult în braţele / singurătăţii decât ale femeii. i-acopăr / goliciunea cu palmele, / mă rog de Dumnezeu să-i umfle sânii,/ să-i îngroaşe pulpele,/ să-i pună în perfuzor adrenalină.”
DESPRE TIMP: “îmi risipesc viaţa de parcă/ aş fi găsit formula chimică/ a timpului.”; “sunt ca nisipul clepsidrei - aştept să mă scurg./ ultimul fir. “ ; “ e mare plictiseală să tot fii materie!/ şi risipă de legi şi elemente/ să-mi trăieşti numai / clipa.”
DESPRE TRISTETE: „tristetea: „încă nu-i otrăvitoare melacolia.” ; ” mare-i tristeţea de a fi/ mai mult decât o frunză/ şi mai puţin decât un zeu.”
DESPRE VIATA SI LIBERTATE: “un bulgăre de zăpadă mi-e viaţa -/ această libertate/ de-a suferi, de-a te risipi,/ de-a fi nod marinăresc/ pe un fir cu un singur capăt.”
DESPRE VIATA:  “acceptăm să ne târâm spre viitor./ dăm cu lac foamea,/ mizeria, / voma. // stăm pe coadă în faţa icoanei/ şi cerşim, vii fiind, / învierea.// cât despre viitor: fie-i ţărâna uşoară!”; “am căutat noroiul şi-l am din plin./ când voi avea nevoie de o rază de lumină/ necreată,/ voi pleca prin cosmos în căutarea ei.”; “istoria, prezentul, paradisul / put ca nişte găoaze.” ; “vieţii mele i-a scăzut substanţa/ divină/ sub zero.”; “uneori cred că, în loc de apă, curge viaţă la robinet./ pun gura, beau până când sângele sare de pe inimă/ ca o curea de transmisie.”; ”cât sare un peşte din apă/ să ia o gură de aer,/ trăiesc.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu