Ioan Otescu

1859, septembrie, 9: Se naşte, la Buzău, IOAN OTESCU (1859–1932) – folclorist, profesor de matematică, astronom. După absolvirea cursurilor primare la Buzău, cu premiul I în toţi anii, face în Bucureşti liceul („Matei Basarab”) şi studiile universitare („Facultatea de matematică”) luându-şi licenţa în 1887. A fost profesor la “Şcoala Normală” şi „Seminarul Teologic” din Galaţi  (1881-1885) apoi, din 1887, la liceul „Mihai Viteazul” (Bucureşti), al cărui director a fost o perioadă, membru în Consiliul Permanent al Instrucţiunii şi inspector general pentru învăţământul secundar, autorul mai multor manuale de aritmetică, algebră pentru liceu şi al unui Curs de cosmografie (1909), autor al studiului „Problema calendarului” şi al altuia despre numerele prime. Pasionat de astronomie, studiile sale au fost publicate de Academia Română sub titlul „Credinţele ţăranului român despre cer şi stele” (1907). În urma unor minuţioase cercetări de teren, Ion Otescu a alcătuit prima mitologie românească cu legende legate de stele şi constelaţii, cât şi prima hartă a cerului românesc. Moare la 10 martie 1932.