sâmbătă, 19 aprilie 2014

Margareta Sterian


http://ler.is.edu.ro/~cr/media/239/SterianMargareta3.jpg
http://1.bp.blogspot.com/-I5Mfn88HS8I/U0JYkxg5VSI/AAAAAAAAARA/6EiqVLVCRFw/s1600/SterianMargareta7.jpg
Margareta Sterian
Mare artistă a avangardei româneşti, pictoriţă, scriitoare şi traducătoare
Data și locul nașterii
16 Martie 1897, Buzău
Data și locul morții
9 Septembrie 1992, Bucureşti
Educație
• 1902-1903 – Ia lecţii în particular de franceza şi engleză. • Face clasele primare la Şcoala Anglicană din Bucureşti. • 1914 – Termină cursurile Şcoalii Evanghelice din Bucureşti, instituţie în care s-a înscris, la cerere, pentru a se elibera de familia tatălui. Aici îi are ca profesori de română pe Ioan Slavici şi desen pe Richard Canisius, cel din urmă descoperindu-i talentul. • În vacanţe, în oraşul natal, lucrează cu pictorul Gore Mircescu. • 1926-1929 – Face studii de artă la Paris, în Academia Ranson, sub îndrumarea lui Georges Braque, Amédée de la Patellière, Roger Bissière, şi la École de Louvre, unde fecventează cursul de istorie a artei ţinut de Louis Hautecoeur, şi pe cel de istorie a sculpturii, ţinut de Paul Vitry. • 1929 – Participă la campania de studiere monografică a satului Drăguş, experienţă fundamentală ce îi relevă fondul arhaic al tradiţiei şi culturii populare.
Activitate
• 1929 – În cadrul expoziţiei organizate de Seminarul de sociologie, etică şi politică al Universităţii Bucureşti, expune 6 portrete de ţărani şi copii din satul Drăguş. • 1929-1930 – Prima expoziţie personală, de la sala Mozart din Bucureşti, unde a expus peisaje, naturi statice şi 30 de lucrări din ciclul de portrete „Copiii din Drăguş". • 1930 – A primit Premiul Ministerului Artelor pentru pictură pentru opera plastică. • În jurul anilor '30, îşi face debutul în literatură, publicând în revistele de structură modernistă „Contimporanul" şi „Azi". • 1931 – Călătoria în Statele Unite ale Americii are un impact decisiv asupra viziunii. Consemnate ca într-un jurnal, „reportajele“ Margaretei Sterian descriu un traseu fascinant, marcat de călătoria cu transatlanticul şi de sosirea în portul New York, de străzile, parcurile şi clădirile sale. • 1937 – Artista a primit medalia de bronz pentru pictură la Expoziţia Internaţională a Artelor şi Industriei din Paris. Alături de peisaje, portrete şi naturi statice, opera sa se compune şi din artă decorativă, ceramică, ilustraţie de carte şi frescă. • 1945 – A avut loc debutul editorial al artistei odată cu publicarea culegerii „Poezii".
Povești care ne merg la suflet
• Pictoriţa, poeta, romanciera, traducătoarea şi scenografa Margareta Sterian a lăsat o opera vastă şi complexă, care îi conturează un profil aparte în cultura naţională. • Margareta Sterian a murit pe 9 septembrie 1992, la Bucureşti. A lăsat moştenire culturii naţionale sute de lucrări de artă plastică, numai în apartamentul său fiind depozitate peste 200 de picturi şi 150 de lucrări de grafică. • Reputaţia Margaretei Sterian a crescut exponenţial după moartea ei. Începând cu anul 1993, Fundaţia „Margareta Sterian” a pregătit numeroase expoziţii retrospective, a publicat albume cu picturile ei şi i-a reeditat o parte dintre cărţi. Astăzi, lucrările sale sunt foarte valoroase pe piaţa colecţionarilor de artă, Margareta Sterian fiind considerată de mulţi critici ca fiind unul dintre cei mai mari pictori români ai secolului XX.
Autori
Lungu Andreea
Legături utile
Adevărul. Vă mai amintiţi de Margareta Sterian „Din atelierul unui dicţionar al literaturii române" – „Margareta Sterian" de Stănuţa Creţu Romania Liberă – Posterioritatea unei mari artiste Jurnal de secol. Margareta Sterian. Emisiune TVR din data 19/06/2008



ARTE VIZUALE. Lumea Margaretei Sterian Sterian
Autor: Mariana VIDA | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Marime text
Joi 4 februarie 2004 va fi lansat la Muzeul Cotroceni un catalog dedicat operei grafice a Margaretei STERIAN (Buzau, 1897-Bucuresti, 1992). Lucrarea – intitulata, categorial, Opera grafica – prezinta pentru prima oara, sub semnatura Marianei VIDA, cronologic si comentat, desene, acuarele, tempera si uleiuri pe calc, lucrari realizate de Margareta STERIAN in perioada anilor 1929-1980. Aparut in conditii grafice deosebite la Editura Tehnica, in colaborare cu Fundatia Mathesis, albumul-catalog a fost realizat gratie stradaniilor pictorului Mircea BARZUCA, legatarul mostenirii artistice a Margaretei STERIAN, si face parte dintr-un ambitios proiect de restituire a operei artistei (pictura, grafica, ceramica, panouri textile). In aceste pagini – un fragment din studiul introductiv al Marianei vida la Opera grafica.
Talentele proteice ale Margaretei Sterian ne-au lasat o opera vasta si complexa, exprimata in cele mai diverse genuri, de la plastica la literatura, opera ce dovedeste, pina la ultima sa fibra, o libertate si o vigoare neobisnuite, care au spulberat cu nonsalanta granitele conventionale, gratie unui spirit novator, pe care azi l-am defini ca postmodern. Este o sarcina dificila aceea de a desprinde, din contextul unei mosteniri artistice ferm coagulate, un domeniu, si mai ales unul atit de specios precum cel al graficii, si de a-l analiza separat de tesatura cu multiple conotatii, generate de biografie sau particularitatile stilistice si de mediu, in care s-a dezvoltat si a evoluat artista.
Incifrata, ascunzind sub nume de cod evenimente si personaje reale, memorialistica Margaretei Sterian este relevanta si pentru intelegerea imaginilor sale grafice, ce transcriu vizual un coplesitor preaplin emotional, liric si sentimental. Avind drept reper volumele Castelul de apa1, Din petice colorate2 sau Viata prin hublou3, se poate afirma ca o mare parte din creatia grafica a Margaretei Sterian este practic un jurnal ilustrat sui generis, realizat cu intermitente, la distante mari de timp, ce consemneaza mai mult pentru sine amintiri, senzatii, fantasme…
Lumea Margaretei Sterian este una a rememorarii, care particularizeaza intreaga sa opera grafica, de la pictura la ceramica, de la panouri textile la grafica. Ea nu elabora indelung in atanorul atelierului, ci formula pe pinza, hirtie sau calc impresii adinci, bine sedimentate. Fara a-si insusi o anume teorie sau un anumit model, ci numai ca rod al cultivarii fara rezerve a unei depline libertati creative, de artist cu „autentica vocatie enciclopedica“4, aflindu-si resursele adinci in propria-i personalitate, Margareta Sterian si-a construit cu tenacitate un univers artistic solid si bine definit in ansamblul atit de caleidoscopic al generatiei sale. Pornind de la definitia lapidara si foarte sugestiva prin care Eugen Ionescu caracteriza pictura Margaretei Sterian, in 1932, aceea de „climat magic“, Olga Busneag a analizat pentru prima oara creatia artistei sub incidenta realismului magic, avansind notiunile de „reverie onirica“, de „aer fabulos“ sau de „fantast“ lipsit de note terifiante, dar nuantat de un fel de panteism edenic5 si substanta lirica.
Folosit din 1924 de istoricul de arta Franz Roh, conceptul de „realism magic“, atribuit initial Noii obiectivitati (natura moarta), a fost asimilat in anii ’60 de Noul realism si de Pop Art, iar la sfirsitul anilor ’60-’70, de un grup de pictori figurativi spanioli care exprimau cenusiul vietii cotidiene. Prin extensie, realismul magic imbina, alaturi de observatia precisa cu accente critice si sociale, experienta imaginilor meditative, in care banalul devine monstruos, iar pateticul, cliseu. Realismul magic are, in cazul Margaretei Sterian, o coloratura aparte, fiind o combinatie de existentialism, de „trairism“, consumat intr-un destin supus de prea multe ori hazardului, si, pe de alta parte, de antipesimism si incredere constanta in valorile umane, totul petrecindu-se, asa cum s-a mai spus, intr-un timp suspendat, la hotarul dintre vis si realitate.
Ca intr-un roman proustian, Margareta Sterian recurge la tehnica „reminiscentelor“. Acestea erau, dupa cum le categorisea insusi Proust6, un fel de repetari perfecte ale unor detalii, in aparenta nesemnificative, ce reconfigurau evenimente trecute cu o pregnanta parca mai mare decit atunci cind avusesera loc. Fragmentare, disparate, dar adinc pastrate in memoria figurativa a artistei, ipostazele importante ale unei copilarii triste, ale unei tinereti maltratate de un mariaj nefericit si ale unei maturitati daruite unei iubiri, curmata de o moarte prematura, vor reverbera, in unde din ce in ce mai largi, o data cu trecerea timpului, cind, citind un celebru adagiu al lui Braque, Margareta Sterian constata ca: „avec l’age, l’art et la vie ne font qu’un“. Provenind dintr-o familie de negustori evrei conservatori, stabilita prin partile Buzaului, Margareta Sterian ramine de mica orfana de mama. Lipsa mamei – al carei chip il va imagina de zeci de ori, fie in ciclul Viata de familie, fie in cortegiile fastuoase ale nuntilor si carnavalurilor burlesti ale ultimei perioade de creatie – va fi suplinita oarecum de existenta bunicii, care s-a devotat cresterii si educatiei fetitei. Grija pentru copilul orfan s-a intiparit in memoria acestuia si, adeseori, in imagini ce reconstituie din fragmente disparate viata de familie: apare o copilita frumos imbracata, in straie de sarbatoare (La mormintul mamei, In salon la spital, Ghicitorul strazii, cat. 11, 13, 52).
Margareta Sterian se trezeste la viata intr-o epoca de mari prefaceri economice si culturale, in care Romania facea pasi uriasi pentru a asimila distanta ce o separa de civilizatia Europei occidentale. Ionel Jianu distingea pertinent „tinara generatie de la 1930“7, pe care o considera la originea marilor sinteze culturale interbelice, intrerupte cu brutalitate de ascensiunea fascismului. Astfel, majoritatea tinerilor intelectuali romani efectuau un obligatoriu grand tour in marile centre universitare europene (si chiar americane, cum a fost cazul lui Petru Comarnescu). La rindul ei, Margareta Ste-rian a calatorit la Paris, unde a ramas trei ani (1926-1929), studiind la Academia Ranson si la École du Louvre.
Impactul cu efervescenta artistica lipsita de orice constringere, cu atmosfera cosmopolit-fascinanta si dominata de prestatiile exceptionale ale unor mari personalitati precum Matisse, Picasso sau Brancusi vor fasona gustul si conceptia artistei. Spirit independent si predispus autoanalizei, Margareta Sterian va fi adepta unui existentialism intuitiv sui generis, ce va obseda atit literatura ei, tributara unei memorii recurente si unor trairi melancolic-depresive, consemnate constiincios si vizualizate plastic in opere marcate stilistic fie de un primitivism tangential artei copiilor, imageriei populare sau artei maestrilor neerlandezi, fie de ecourile spectaculare contemporane ale Noii obiectivitati, asimilata in varianta de tip hollywoodian a Tamarei de Lempicka8.
Un rol deosebit in conturarea personalitatii Margaretei Sterian l-au jucat, fara indoiala, legaturile de prietenie si de colaborare cu tineretul intelectual si artistii de avangarda ai inceputului deceniului patru. Desi contestata si reprimata psihologic de-a lungul timpului, relatia ei cu Paul Sterian, poet si scriitor de talent, personaj stralucitor dar versatil9, a avut un debut benefic, in sensul deschiderii spre lumea literara, care-i va oferi mai tirziu sprijin si alinare, alaturi de vocatia pasionata fata de pictura si arte decorative. Mircea Vulcanescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Dan Botta, Miron Radu Paraschivescu, Petru Comarnescu, Marcel Iancu, Milita Patrascu, Mac Constantinescu sau Lucia Demetriade-Balacescu sint numai citeva dintre numele celor cu care, sub auspiciile unei „fraternitati“ intelectuale, pe care Margareta Sterian a cultivat-o cu delicata consecventa, s-au consumat diverse secvente din biografia ei spirituala, transata necrutator de cel de-al doilea razboi mondial.
Alaturi de alte categorii artistice, grafica a constituit un teren experimental de mare rezonanta in opera plastica a Margaretei Sterian. Insusite atent, dar parca pentru a fi constant incalcate, tehnicile acuarelei sau temperei, ale creioanelor colorate sau pastelului sint imbogatite cu solutii proprii, nuantate cu secrete de rafinat efect. Curiozitatea ei nestavilita si permanent dublata de o daruire fara rezerve fata de munca vor culmina mai ales in doua dintre multele tehnici pe care le-a utilizat si in care va fi o incontestabila maestra: acuarela si uleiul pe calc. Intr-un interviu acordat criticului de arta Mihai Driscu in 1970, Lucia Demetriade-Balacescu, prietena apropiata a Margaretei Sterian, afirma, cu remarcabila intuitie, importanta pe care culorile de apa le-au avut in pictura romaneasca, citind trei mari adepti ai culorilor de apa contemporani ei: Theodor Pallady, Iosif Iser si Lucian Grigorescu. „Culoarea de apa da rezultate mai bune, mai repezi, mai spectaculoase decit culorile de ulei“10, remarca Lucia Demetriade-Balacescu, si observatia ei se potriveste pe deplin si conceptiei de maxima eficienta pe care Margareta Sterian a acordat-o gobelet-ului (cutiei de culori), probata de artista pe parcursul indelungatei si daruitei sale vieti.
Cu precadere in anii 1931-1933, ea a elaborat o structura de fragilitatea unei pinze de paianjen, „o ploaie de ate de cerneala“, cum inspirat le caracteriza in 1933 V. Cristian, in cronica expozitiei personale de la libraria Hasefer11, inviorate discret doar de o boare de culoare. Asternut in tonuri calde, contrastante si parca cu economie folosite, laviul de acuarela nuanta detaliile si le amplifica rostul, ca in desenele naive ale copiilor. Aceasta Kindermanier captiva in epoca o intreaga pleiada de artiste, de la Maria Droc la Michaela Eleutheriade sau Lucia Demetriade-Balacescu, avind desigur tangenta cu mediul parizian si mai ales cu limbajul pictural de mare ecou al lui Dufy, axat pe grafisme si decorativ. Este poate cazul sa reamintim aici de studiile pe care Sterian le-a facut la Academia Ranson, cu Roger Bissiere si Amédée de la Patelière, si de impactul decisiv pe care spiritul liber si nonconformist al Scolii de la Paris l-a avut asupra ei. Este cert ca atunci cind revine de la Paris, in urma experientei decisive a Dragusului12, in anii 1929-1930, Sterian a tatonat stilistic in domeniul primitivilor neerlandezi si al flamanzilor, care ii stirneau admiratia la Luvru13. Nu-i era straina arta lui Goya, a rococoului secolului al XVIII-lea sau un anume filon al realismului secolului al XIX-lea (Courbet, Corot sau Millet), filtrate toate prin memoria muzeelor.
Exista, de asemenea, si unele afinitati cu farmecul poeticii plastice a Mariei Laurencin, dar mai ales cu cel al lui Louise Hervieu (1878-1954)14, al carui univers misterios si romantic se apropia intr-un fel de realismul magic prin poezia functionala (Gebrauchslyrik), marcata de deriziunea valorilor morale ale cuplurilor grotesti, precum si de cea a decorului teatral sau a unui fast retoric, ce se regaseste si la Margareta Sterian. Totodata, era sensibila la explorarile contemporane de sorginte neorenascentista ale „noului umanism“, promovat de Christian Bérard, Léon Zack sau Pavel Tchélitchew. Sterian va asimila intr-o expresie proprie aceasta orientare care ii permite integrarea de elemente kitsch si de arta populara, deopotriva cu formulari internationalizate, vehiculate de cinema. Componenta morala a acestei intoarceri a artistului catre om, promovata de „noul umanism“ (o varianta latina mai temperata a Noii obiectivitati germanice), i se va revela artistei la Dragus, in atmosfera patriarhala de la tara. Desenul sintetic si suplu al icoanelor pe sticla, precum si retetele lor cromatice se vor sublima in operele anilor ’30.
Un impact decisiv asupra viziunii Margaretei Sterian a avut-o, fara indoiala, calatoria din 193115 in Statele Unite. Consemnate ca intr-un jurnal, „reportajele“ Margaretei Sterian descriu un traseu fascinant, marcat de calatoria cu transatlanticul si de sosirea in portul New York, de strazile, parcurile si cladirile sale. Unele dintre reperele semnificative ale acestei calatorii se pot descifra din scrierile lui Petru Comarnescu, prieten si sustinator al artei sale, beneficiar al unei burse in America si autor nu numai al unei stralucite teze de doctorat16, dar si a trei pretioase volume cu evocari istorice si culturale ale statelor americane: Homo americanus, America vazuta de un tinar de azi si Chipurile si privelistile Americii.17 Pasionata de muzee si expozitii, Margareta Sterian a fost la curent cu pictura americana contemporana si, probabil, cu opera lui Hartley Marsden (1877-1943), artistul care, dupa experienta creuzetului stilistic care era Parisul interbelic, a incercat sa formuleze o arta de avangarda cu specific american. Deopotriva poet si pictor, ca si Sterian, Marsden era autorul portretelor hieratice (archaic portraits) – pe care si Sterian le-a pictat in anii ’40 –, al peisajelor eroice, inspirate de exotismul naturii din New Mexico, sau al scenelor coplesitoare, inspirate din viata pescarilor unde, asemeni lui O’Neill, extragea tragicul din prozaic.18
Similitudini cu subiectele artistului american si cu atmosfera lui O’Neill, pe care Sterian il traducea si ilustra in 1943, le aflam in schitele de costum si interioare concepute pentru piesa Din jale se-ntrupeaza Electra (Interior cu personaje, Interior, Costum verde pentru Electra, cat. 24-27). Folosirea temperei intr-un registru cromatic puternic, rece si varos accentua un sentiment oarecum metafizic al imaginilor. Nu este exclus ca artista, atit de receptiva la universul cultural anglo-saxon, sa fi fost la curent si cu unele dintre creatiile unor artisti americani activi in Europa, respectiv la Paris, in anii ’30, ca Edward Hooper (1882-1967) sau Charles Sheeler (1883-1965). Un cuvint ar fi de spus despre ambianta de nobila efervescenta spirituala caracteristica mediului romanesc de avangarda in care a evoluat Margareta Sterian in anii 1930-1938 si care si-a pus irepresibil amprenta asupra intregului ei destin artistic. Astfel, in perioada deceniului patru, corifeii „avangarzii istorice“, Marcel Iancu, Victor Brauner, Max sau Milita Patrascu, s-au remarcat printr-o sustinuta activitate expozitionala, concentrind in jurul lor eforturile artistilor tineri, dornici de a se sincroniza cu arta din Vestul Europei.
Expozitiile gruparilor „Arta noua“, „Criterion“, „Grupul plastic 1934“ sau „Contimporanul“ sint expresia succesului obtinut in urma „cruciadei“ moderniste a anilor ’20. Astfel, prietenia si colaborarea, intre 1933-1936, cu Marcel Iancu („un navalnic talent contemporan; desenator de exceptie, colorist de anvergura unui Picasso, arhitect original cu largi vederi“)19, figura charismatica a avangarzii istorice, a dadaismului, la Zürich in 1916, a cubo-futurismului si constructivismului la Bucuresti, in anii ’20 si ’30, si, in fine, initiator al coloniei artistilor evrei de la Ein Hod, dupa 1945, i-au fost benefice artistei si pentru asumarea unui domeniu de expresie nou, ceramica.20
____________
1. Margareta Sterian, Castelul de apa, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1972, reeditat sub auspiciile Muzeului National de Arta al Romaniei de Editura Grafik Art, Botosani, 1998, cu un text introductiv de Mariana Vida. 2. Margareta Sterian, Din petice colorate, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977. 3. Margareta Sterian, Viata prin hublou, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986. Volumul incepe cu un citat din Mircea Eliade („In timp ce noi discutam cu aprindere, M. privea lumea prin hublou – Amintiri, 1981“). Hubloul cu pricina era la moda in arhitectura moderna a anilor ’30, cind blocurile de locuit aveau aspectul unor transatlantice.
4. Nicolae Manolescu, Margareta Sterian. Vernisajul expozitiei retrospective din 1993, in Margareta Sterian, Cuvint introductiv, antologie de texte critice si biobibliografie de Mariana Vida, Editura Arc 2000, Bucuresti, s2002t, p. 159. 5. Olga Busneag, Margareta Sterian, Editura Meridiane, Bucuresti, 1977, p. 21-23. 6. Vezi Michel Butor, Essais sur les modernes, Gallimard, Paris, 1964, p. 111-118. 7. Gabriela Carp, Silvia Cinca, dr. Ion Manea, Lionel Scantéyé, Un om. O viata. Un destin. Ionel Jianu si opera lui, Editura Roza Vinturilor, Bucuresti, 1990, p. 121-140.
8. Der kühle Blick. Realismus der zwanziger Jahre (catalog de Wieland Schmied), Kunsthalle der Hypo-Kulturstiftung, 01.06.-02.09 2001, p. 218-225. 9. Mircea Vulcanescu, Chipuri spirituale, Editura Eminescu, sBucurestit, 1995, p. 129. 10. M.D. (Mihai Driscu), Retrospective. Lucia Demetriade-Balacescu, interviu, in Arta Nr. 1, 1971, p. 19. 11. V. Cristian, Cronica plastica. Expozitia d-nei Margareta Sterian, in Facla, 4 decembrie 1933. 12. Vezi si Mariana Vida, Margareta Sterian, Cuvint introductiv, antologie de texte critice si biobibliografie, Editura Arc 2000, Bucuresti, 2002, p. 5-6. 13. Virgil Mocanu, Margareta Sterian: „Am considerat intotdeauna ca un artist este mereu dator celor carora li se adreseaza“, interviu in catalogul Expozitiei retrospective de pictura Margareta Sterian, Muzeul National de Arta, Bucuresti, 1993, p. 27.
14. Pierre Courthion, Panorama de la peinture française contemporaine, Editura Simon Kra, Paris, p. 143. 15. Margareta Sterian, Viata prin hublou, ed. cit., p. 39-40. Ecoul acestei calatorii, din punctul de vedere al conceptiei plastice, a fost mai putin relevat de exegezele aparute in anii de dinainte de 1989, cind relatia cu America si arta americana erau suspicionate de autoritatile comuniste. „De altfel, America a ramas mereu tara visata“, afirma autoarea printre rinduri, evocind primirea sa la New York, intr-o familie de educated people emigrata din Romania. Acuarelele si desenele realizate in primavara si vara lui 1931 vor constitui un jurnal extrem de precis si totodata o sursa permanenta de inspiratie pentru ciclul Aspecte din New York. 16. Petru Comarnescu, The Nature of Beauty and its Relation to Goodness. In limba romana apare sub titlul Kalokagathon (trad. de Alexandra Oteteleseanu), Bucuresti, 1946, editia a II-a, 1985.
17. Petru Comarnescu, Homo americanus. Cu un portret de Milita Patrascu, Colectia Criterion, Editura Vremea, Bucuresti, 1933, America vazuta de un tinar de azi, Bucuresti, 1934, Chipurile si privelistile Americii. Cu 18 gravuri, 2 harti si coperta de Petre Grant, Editura Cugetarea-Georgescu Delafras, Bucuresti, 1940. 18. Barbara Rose, American Art since 1900. A Critical History, Editura Frederick A. Praeger, New York, Washinghton, 1967, p. 59. 19. Margareta Sterian, Din petice colorate, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977, p. 113. 20. Vezi Mihai Driscu, Retrospective. Margareta Sterian, interviu, in Arta Nr. 3, 1971, p. 28-29. Intre 1933-1936 Margareta Sterian a lucrat alaturi de Marcel Iancu nu numai ceramica, dar si fresca, Milita Patrascu realizind uneori decoratia sculptata.
1897, martie,16:  Se naşte, la Buzău, MARGARETA STERIAN, născută Weinberger (origine evreiască), (1897 -1992) - poetă, prozatoare, traducătoare, artist plastic de mare talent. Se stabileşte de timpuriu, cu familia, la Bucureşti, unde-şi încheie instrucţia şcolară la „Liceul german evanghelic” avandu-l profesor de limba romana pe scriitorul Ioan Slavici, iar de desen pe Richard Canisius, pictor-gravor. In vacante, in orasul natal, ia lectii de desen cu pictorul Gore Mircescu. Studiile decisive de pictură le face la Academia „Ranson L'École de Louvre”, din Paris (1926-1929). Revenind în ţară, în vara lui 1929, in cadrul Seminarului de sociologie, etica si politica al Universitatii Bucuresti, ia parte la campania monografica de la Dragus, condusa de profesorul Dimitrie Gusti. In decembrie 1929 – ianuarie 1930, deschide prima expozitie personala la Bucuresti, in Sala Mozart, in care expune peisaje, naturi statice si ciclul de portrete "Copii din Dragus" (30 de lucrari). Frecventează grupările noi din artă şi „Cercul literaţilor avangardişti” de la „Contimporanul”. A fost căsătorită de două ori: prima dată cu un bancher din Ploieşti, iar a doua oară cu poetul Paul Sterian. Publică în reviste de frunte poezii şi traduceri, ilustrează cărţi sau se remarcă la cele mai reprezentative expoziţii din Bucureşti şi străinătate. Editorial debutează în 1945 cu volumul „Poezii” egalând succesul în epocă al Magdei Isanos. Operei sale literare i se adaugă volume de poezie - „Poeme” (1969), „Soare difuz” (1974), „Poeme-Imagini-Proze” (1977)-, proză – „Castelul de apă” (1972), „Din petece colorate” (1977), „Oblic peste lume” (1979)-, memorialistică – „Evocări de călătorie” (1970). Ca traducătoare şi editoare s-a ocupat de: „Poezia poloneză contemporană” (1935), „Eugene O'Neill - Din jale se întrupează Electra”, „Pro pace” (1945), „Walt Whitman- Poeme” (1945), „Antologia poeziei americane moderne- de la Walt Whitman la contemporani” (1947), „William Faulkenr- Victorie” etc. Moare la Bucureşti, la 9 septembrie 1992.A lăsat o operă vastă şi complexă, semn al autenticei vocaţii enciclopedice şi al prea-plinului emoţional, care îi conturează un profil aparte în cultura naţională. Margareta Sterian ramane artista cu cea mai ridicata cota valorica a timpului..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu