duminică, 20 aprilie 2014

Nicolae Tautu

1919, noiembrie, 21: Se naşte, la Cislău,  NICOLAE TĂUTU (1919- 1972) - poet, dramaturg, prozator, militar de carieră. După tată, se trage din familia lui Ionică Tăutu, mare logofăt al Moldovei în timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Şcoala primară la Galaţi, Oneşti, Târgu Ocna. Cariera militară  o începe cu studii la liceele militare din Tg. Mureş, Cernăuţi şi Bucureşti şi de companie de front. După război activează în presa militară. Corespondent special la „Apărarea patriei” şi redactor şef la „Viaţa militară”. Editorial debutează în 1940 cu volumul de versuri „Tăceri pentru apă vie”, apărut la Cernăuţi, prefaţat de Mircea Streinu. Volumul conţine şi patru gravuri de Rudd Rybicza. A abordat  în aproximativ 60 de volume aproape toate genurile şi speciile literare: poezie, romane, povestiri şi nuvele, schiţe satirice, piese de teatru, scenarii literare, librete de operă şi operetă, memorialistică („Portret interior” (1965), „Vox maris” (1968), „Cântarea cântărilor mele” (1971), „Băiatul şi luna” (1965), „Când zâmbesc scriitorii şi artiştii”(1967), „Enigmatica Soveig” (1969), „Plecat-am nouă din Vaslui” (1969) etc.) A încetat din viaţă la 13 iun. 1972, în Bucureşti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu