vineri, 9 mai 2014

NICOLAE VASCHIDE

NICOLAE VASCHIDE 1873, decembrie, 5: Se naşte, la Buzău, NICOLAE VASCHIDE (1873-1907) – scriitor, psiholog, filosof, savant de largă recunoaştere internaţională, logician, doctor în medicină. Şcoala primară şi gimnaziul în oraşul natal, iar liceul în Bucureşti, la „Sf. Sava”. Tot aici absolvă „Facultatea de Litere şi Filosofie”, secţia Filosofie. Lucrarea de licenţă, „Despre Senzaţiile vizuale”, este premiată de fondul Hillel. Remarcat de psihologul francez Alfred Binet, în timp ce conferenţia la „Universitatea din Bucureşti”, Vaschide este invitat să-şi continue studiile în cadrul Laboratorului de psihologie fiziologică de la „École des Hautes Etudes” de pe lângă Sorbona. Vine la Paris în toamna anului 1895 şi primeşte o bursă din fondul Halfon. Urmează şi facultatea de medicină, fără a reuşi să-şi dea doctoratul. Lucrează în diverse laboratoare de psihologie cu cei mai renumiţi profesori, publică rezultatele cercetărilor sale, participă la congrese internaţionale. Pe lângă activitatea de cercetare şi creaţie ştiinţifică, Vaschide a făcut şi o importantă operă de informaţie bibliografică. A colaborat la cunoscuta bibliografie periodică mondială de psihologie de sub direcţia lui Waren şi Forrand, a publicat „Index Philosophicus”, în două volume. Lui N. Vaschide i se datorează introducerea unei terminologii specifice pentru delimitarea tipurilor de senzaţii, formelor atenţiei, memoriei şi inteligenţei. A imaginat şi construit o gamă largă de aparate de laborator pentru măsurarea diferitelor modalităţi de sensibilitate. Concepţia şi contribuţia sa la fundamentarea psihologiei experimentale sunt sintetizate într-un adevărat tratat de tehnica psihologiei experimentale. El şi-a ridicat la apogeu contribuţia la dezvoltarea psihologiei universale, prin cercetări în domeniul somnului şi viselor şi în cel al expresivităţii psihofizice a mâinii. A colaborat sistematic la publicaţiile româneşti „Noua revistă română”, „Revista idealistă” (la care a fost prim-redactor) etc. contribuind, prin articolele în care pleda, în favoara psihologiei experimentale, la constituirea acestei discipline în România. Moare la Paris, la 13 oct. 1907, în ajunul numirii sale ca profesor la „College de France”. A fost înmormântat la cimitirul Montparnasse.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu