VASILE CÂRLOVA 1909, februarie, 04: Se naşte, la Buzău, VASILE CÂRLOVA
(1909-1831) - poet. Este descendentul unei vechi familii de boieri, al cărei
strămoş cel mai îndepărtat este Luca, episcop de Buzău, la anul 1583 şi, apoi,
din 1604, mitropolit al Ungrovlahiei. Tatăl, Ioniţă, era fiul clucerului
Costea, iar mama, Sevastiţa, fiica lui Vasile Lăcusteanu, mare proprietar din
Dolj. Familia poetului se numea Vernescu, numele Cârlova provenind dintr-o
poreclă. Murindu-i tatăl (1811) şi apoi mama (1818), copilul trece sub tutela
rudelor din Târgovişte şi Bucureşti, care-i rezervă o educaţie aleasă, cu
profesor de franceză şi greacă modernă. Grigore Alexandrescu îi este cel dintâi
tovarăş de învăţătură. După primele încercări poetice în greceşte, care nu s-au
păstrat, Cârlova scrie, la îndemnul lui Ion Voinescu II, mai multe "mici,
dar ingenioase poeme" în limba română. Nici acestea nu ne sunt cunoscute,
ca, de altfel, şi traducerile din Voltaire şi Musaios. „Ruinurile Târgoviştei”,
„Păstorul întristat” şi „Înserare” sunt primele poezii publicate. Ele apar în
„Curierul românesc” în anul 1830, însoţite de o prezentare elogioasă a lui Ion Heliade Rădulescu ("geniul poetic ce
făgăduia atât de mult pentru limba românească"). În 1831 Cârlova se
înrolează, ca ofiţer, în rândurile tinerei armate naţionale, de curând
înfiinţate. Împrejurarea îl îndeamnă să scrie o poezie plină de patos, „Odă
oştirii române”, publicată, alături de „Rugăciune”, abia în 1839, în „Curierul
românesc”, deşi a circulat, tipărită pe foi volante, ca un adevărat manifest
încă din anul în care a fost scrisă. În acelaşi an, o boală infecţioasă îi
curmă existenţa la vârsta de numai 22 de ani. A fost înmormântat la cimitirul
„Madona Dudu”, din Craiova.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu